Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. VI, 28.1-28.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 128 „Credința este o presupunere pe care o accepți de bunăvoie, este o
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. VI, 28.1-28.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 128 „Credința este o presupunere pe care o accepți de bunăvoie, este o
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui,
Iubiților, dacă cineva zice: Iubesc pe Dumnezeu!, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este. Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L
„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a
Fraților, ce folos dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt găsiți goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, și cineva
Fraților, prin credință, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduințele aducea jertfă pe fiul său unul născut! Către el grăise Dumnezeu: «Că în Isaac ți se va chema
Fraților, nu lepădați încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. «Căci mai este puțin timp, prea puțin, și
Ce înseamnă din punctul de vedere al Sfântului Apostol Pavel și al Sfântului Atanasie cel Mare al Alexandriei a te hrăni și a ne hrăni cu cuvintele credinței, ca să fim într-adevăr buni slujitori și
Mulţi definesc cultura contemporană - care este una de masă şi a comunicării prin mijloace tehnice - în termenii unei deconectări de cultura creștină al cărei concept central este credinţa, determinată de
Fraților, prin credință, Avraam, când a fost chemat, a ascultat și a plecat spre locul pe care urma să-l ia spre moștenire și a ieșit, neștiind încotro merge. Prin credință, a locuit vremelnic în
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Cincea, Cap. 1 și din Cartea a Șasea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 369; 463-464. „Cel ce
„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1015 „Dar când zicem credință, înțelegem
Supremul şi ultimul scop al existenţei noastre fireşti este unirea desăvârşită cu Dumnezeu în viaţa veşnică. Pentru a ajunge aici, există mai multe etape de parcurs într-un drum mereu sârguincios şi
Şi în cele privitoare la credinţă există sensibile diferenţieri şi nuanţe, dat fiind faptul că Adevărul în care credem şi pe care îl mărturisim nu poate fi găsit pe mai multe căi, nu se adevereşte în
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilie la Vindecarea slăbănogului „Hristos nu cere totdeauna credință de la cei bolnavi; de pildă, nu cere credință de la cei care și-au pierdut
Origen, Contra lui Celsus, Cartea I, Cap. XI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, p. 38 „Cel care are nu numai credință, ci privește sau analizează problemele și cu ajutorul rațiunii,
Filosoful Emil Cioran mărturisea undeva: „Credința este un dar, eu nu l-am avut”, și înțeleg această poziție, pentru că sunt crescută într-un mediu profund religios, în care credința în Dumnezeu pentru
Pe unii „vigilenți ai doctrinei aplicate”, învelișul eclezial-comunitar pare că nu-i mai cuprinde... Bunăoară, haina discursului teologic uzual devine adesea prea strâmtă pentru aceștia: cele spuse de
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LXIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 298 „Atunci avem credință, când nu ne mărginim numai la ochii trupului, ci vedem cu
Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair) Luca 8, 41-56 În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl