Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Îmbrăcând haina monahală în străvechea mănăstire

Îmbrăcând haina monahală în străvechea mănăstire

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei

Până în anul 1959, la promulgarea unui abuziv decret care lupta împotriva Bisericii, în general, şi a monahilor, în special, în străvechea Mănăstire Neamţ ceremoniile liturgice semănau, într-o oarecare măsură, cu cele din Bizanţul de odinioară. Bătrânii martori ai acelor vremuri mărturisesc că la marile sărbători slujeau câte 20-30 de ierodiaconi şi tot atâţia ieromonahi, la strană cântau măiestrit psalţii mănăstirii, care te făceau să te simţi ca în cer, după cum spune şi vechea zicere din rânduiala de cult a Bisericii Ortodoxe.

Monahii ultimilor 50 de ani s-au străduit să menţină tradiţia, dar n-au reuşit ca altădată. Risipiţi prin lume, mulţi călugări nemţeni au revenit doar înainte de moarte, iar unii au rămas departe de mănăstire, purtând cu ei crucea încercărilor şi a umilinţei.

De atmosfera strălucită din străvechea mănăstire a mănăstirilor mi-am amintit la ceas de priveghere, în ajunul sărbătorii slăvitului ierarh de la Mira Lichiei, Nicolae, făcătorul de minuni, în anul mântuirii 2007.

Măreaţa ctitorie a Sfântului Ștefan de la Neamţ, cea mai împodobită dintre cele zidite de marele domn al Moldovei, a răsunat iarăşi de mulţimea glasurilor care aduceau slavă lui Dumnezeu şi cântare de laudă blândului şi milostivului ierarh provenit din cetatea Patarelor.

Veniseră atunci, parcă la o chemare a oştenilor Măriei Sale, sobor de monahi şi preoţi de la enorii, mulţi la număr, slujind Privegherea sub protia Preasfinţitului Ciprian Câmpineanul, pe atunci Episcop-vicar patriarhal, aducând cu sine binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Veniseră toţi pentru un moment important din viaţa unui tânăr teolog, Veaceslav Goreanu.

Experienţa sa legată de Mănăstirea ­Neamţ a început odată cu urmarea cursurilor Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” din vecinătatea chinoviei, în perioada 1990-1995.

El, fiu de preot, născut în Moldova, în localitatea Puhoi, raionul Ialoveni de dincolo de Prut, a venit asemenea altor tineri din Republica Moldova, ca să înveţe Școala de Teologie şi să ducă cuvintele Evangheliei înapoi acolo, în ţinuturile lor.

Dar Veaceslav Goreanu nu s-a întors atunci în locul naşterii lui după trup, ci a rămas în România, urmând şcoli de teologie şi dorind să devină „iconom al tainelor lui Dumnezeu”.

La Patriarhia Română, respectiv la Arhiepiscopia Bucureştilor, a lucrat pe lângă oameni pricepuţi şi devotaţi, iar după întronizarea celui de-al şaselea Patriarh al României, în anul 2007, a primit binecuvântare pentru a fi tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ.

Această tundere ca rasofor, săvârşită în ajunul Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit, îndrumătorul monahilor din pustiul Palestinei, şi ca monah în seara de 5 spre 6 decembrie, avea să fie o adevărată binecuvântare şi bucurie pentru el şi pentru cei care i-au fost aproape.

În istoria de mai bine de jumătate de veac, după informaţiile pe care le am, Veaceslav Goreanu este între puţinii doctori în teologie care devine monah la Mănăstirea Neamţ, după un strălucit doctor în ştiinţe juridice, Petru Pogonat, fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi apoi deputat, primar, prefect la Iaşi şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. În această ultimă perioadă au mai fost, între monahii Lavrei, mulţi absolvenţi ai cursurilor postuniversitare teologice.

Parcă fără să ţină cont de diplome, novicele Veaceslav a revenit la Neamţ, locul în care şi-a început, în anul 1990, drumul studierii teologiei în seminarul din vecinătatea bătrânei mănăstiri.

Cu emoţia specifică momentului, Veaceslav a păşit sfios sub mantia arhierească, călcând pe urmele nevăzute de pe lespezile de piatră pe care au înaintat sihaştri, ierarhi, voievozi şi nenumăraţi pelerini. În drumul spre mărturisirea făgăduinţelor a primit binecuvântarea mitropoliţilor, episcopilor şi stareţilor care-şi dorm somnul în biserica ştefaniană şi s-a întâlnit în rugăciune cu monahii nemţeni din Cer care priveau către locul nevoinţei lor de altădată. Cântarea „Braţele părinteşti” a răsunat într-o armonie îngerească, iar Cea plină de Dar şi-a trimis binecuvântarea din minunata icoană încărcată de ani, adusă de la Constantinopol, care ocroteşte Lavra.

S-au rugat împreună cu el mulţime de clerici, unii veniţi de dincolo de linia de demarcaţie, din Basarabia românilor păstrători de taine şi istorii, alţii colegi cu noul monah, aducându-şi aminte de anii de şcoală, cu bucuria începutului, cu stăruinţa împlinirii voii lui Dumnezeu.

Monahul Veniamin, cu mantia îngerescului chip pe umeri şi cu faţa luminată de Darurile Sfântului Duh, a ascultat cuvintele care s-au rostit pentru el. A meditat atunci la înţelesurile profunde ale slovelor şi clipelor sfinte. A înţeles şi va înţelege mereu că viaţa călugărească are marile ei frumuseţi neasemuite, dar are şi încercări.

Și-a amintit atunci, în acea seară, istoria întreagă a Mănăstirii Neamţ, istorie pe care au scris-o, în decursul veacurilor, mulţi călugări veniţi de dincolo de Prut, care au învăţat aici tainele călugăriei, iar alţii s-au întors în locurile de baştină, ducând tradiţia nemţeană şi înfiinţând numeroase mănăstiri, unele dintre ele cu renume astăzi în Biserica Rusă.

După călugăria de la Mănăstirea ­Neamţ, părintele Veniamin a fost hirotonit ierodiacon de către Preasfinţitul Episcop-vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul, într-o biserică închinată Maicii Domnului din zona Bumbăcari - Bucureşti, iar ieromonah la Mănăstirea Antim, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în ziua de 17 ianuarie 2008, când era pomenit un mare povăţuitor al călugărilor din pustiul Egiptului, Sfântul Cuvios Antonie.

Experienţa pe care a avut-o ca funcţionar la Departamentul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române l-a promovat în ascultarea de consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în perioada 2009-2015, apoi consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Legat de Mănăstirea Neamţ, Preasfinţitul Părinte Veniamin a adus în acest loc mulţi călugări din Moldova de peste Prut, stareţi de mănăstiri, monahi simpli şi monahi cunoscuţi, care au învăţat din tradiţia acestei mănăstiri şi care au luat câte ceva din duhul sfântului stareţ al Lavrei, Cuviosul Paisie de la Neamţ.

Pentru stareţul Mănăstirii Neamţ şi pentru alţi călugări ai Lavrei ori din alte obşti, a fost de mai multe ori ghid la mănăstirile de dincolo de Prut, care au aceeaşi istorie şi care, după ani de încercări şi umilinţe, se refac acum, aşa cum erau odinioară, înzestrate şi frumos împodobite de marii domni ai Moldovei nedespărţite.

În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 24 mai 2018, arhimandritul Veniamin Goreanu a fost ales Episcop al Eparhiei Basarabiei de Sud, iar în ziua de 26 mai a fost hirotonit arhiereu în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.