Theologica
Împlinirea profeţiilor mesianice

Împlinirea profeţiilor mesianice

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe 25 decembrie Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest eveniment a avut loc în urmă cu 2.000 de ani într-o peşteră din Betleemul Iudeii. Deasupra acestui loc străjuieşte de peste 1.600 de ani biserica ctitorită de Sfânta Împărăteasă Elena. În articolul trei al Crezului mărturisim adevărul de credinţă: „Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om”. Cum s-a întâmplat Întruparea Fiului lui Dumnezeu aflăm din Sfintele Evanghelii în care vedem şi împlinirea profeţiilor mesianice care au vestit venirea lui Hristos.

 Istoria Naşterii Domnului ne este relatată de către Evangheliştii Matei şi Luca. Din cele două surse scripturistice aflăm că Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut din Fecioara Maria, care, la vremea naşterii Sale, era logodită cu Iosif, un bărbat „drept”, după cuvintele Evanghelistului Matei, care era din neamul lui David. Evanghelistul Luca pune în centrul istorisirii sale despre Naşterea Mântuitorului persoana Fecioarei Maria. El aminteşte de venirea îngerului Gavriil la o fecioară din Nazaret, logodită cu un bărbat pe nume Iosif. Numele fecioarei era Maria. Apoi Luca vorbeşte despre plecarea Mariei şi a lui Iosif din cetatea Nazaretului în Betleem, în urma poruncii lui Cezar August de a se face un recensământ general, astfel că toată lumea era constrânsă să meargă în cetatea strămoşilor pentru a se înregistra: „În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca 2, 1-7).

În relatarea de la Matei, vedem cum un înger al Domnului vine noaptea, în vis, cu scopul de a-i risipi îndoielile lui Iosif, care văzuse că Maria era însărcinată, dar nu ştia că ceea ce are „în pântece este de la Duhul Sfânt”. În acest sens, el dorea să o lase în ascuns, fapt pentru care Evanghelistul îl numeşte drept, întrucât Iosif era dornic de a respecta legea. În urma visului pe care-l are, Iosif se hotărăşte să ia la sine pe Maria, logodnica sa, înţelegând că ceea ce se află în pântecele ei este de la Duhul Sfânt. Totodată, îngerul îi vesteşte că numele pruncului va fi Iisus.

Căderea în păcat a adus conștiința unui Mântuitor

Venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos s-a petrecut în lumea iudaică aflată sub stăpânire romană şi care aştepta cu nerăbdare venirea lui Mesia. Datorită profeţiilor din Vechiul Testament, poporul iudeu era într-o stare de aşteptare mesianică. Însă această aşteptare nu era doar a poporului iudeu, ci o întâlnim la tot neamul omenesc care prin revelaţia naturală avea conştiinţa necesităţii unui Mântuitor, întipărită în fiinţa umană după căderea protopărinţilor Adam şi Eva, datorită păcatului neascultării de Dumnezeu. Omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Promisiunea unui Mântuitor care să-l scoată pe om de sub povara păcatului strămoşesc şi să-l aducă în Rai a fost făcută de Dumnezeu încă de la căderea protopărinţilor Adam şi Eva.

„Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Facerea 3, 15).

Acesta este primul text mesianic numit de tradiţia patristică Protoevanghelia Vechiului Testament sau Întâia veste bună. Referindu-se la acest text, Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă: „Dar de ce se cheamă Hristos sămânţa femeii? Apostolii spun că Hristos din sămânța femeii S-a născut. Pentru ce? Pentru că El nu este sămânță de bărbat după trup”. Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul în Cuvânt teologic la întruparea lui Dumnezeu şi în Capetele Cunoștinţei spune: „Sufletul Mântuitorului în persoana ipostasului s-a luat de la Duhul Sfânt, iar trupul din sângele Preasfintei și Preacuratei Fecioare Maria”.

Privind genealogia umană a lui Mesia Cel făgăduit, pe care o găsim la începutul Evangheliei lui Matei, Dumnezeu ni-L prezintă ca urmaş al lui Avraam în Care se vor binecuvânta toate neamurile: „și se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu (Facere 22, 18). Aceeaşi promisiune o face Dumnezeu şi lui Isaac, fiul lui Avraam, căruia îi spune: „Voi înmulţi pe urmaşii tăi ca stelele cerului şi voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea; şi se vor binecuvânta întru urmaşii tăi toate popoarele pământului” (Facerea 26, 4). Fiului lui Isaac, Iacov, părintele celor 12 neamuri ale lui Israel, Dumnezeu îi spune: „Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământulu” (Facerea 28, 14), iar el, pe patul de moarte, chemă la sine pe Iuda, fiul său mai mare, şi binecuvântându-l îi spune: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele” (Facere 49, 10). Aici, Mântuitorul e numit, aşadar, Împăciuitorul, adică Acela Care va împăca pe om cu Dumnezeu.

Vrăjitorul păgân Valaam, solicitat de regele moabiţilor Balaac ca să blesteme poporul Israel deoarece erau în război, în loc să blesteme, el l-a binecuvântat şi a profeţit: „Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi” (Numerii 24, 17).
Moise profeţeşte despre venirea lui Mesia când spune: „Proroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, asemenea mie, îţi va ridica ţie Domnul Dumnezeul tău dintre fraţii tăi, pe Acela să-L ascultaţi” (Deuteronom 18, 15). Dintre oamenii lui Dumnezeu cărora le-au fost descoperite lucruri cu privire la venirea lui Mesia, Isaia este cel căruia i s-a dat cel mai mult. Pentru aceasta, prorocul Isaia a fost supranumit „Evanghelistul Vechiului Testament”. Cu şapte sute de ani înainte, el a profeţit că Mântuitorul Se va naşte dintr-o fecioară: „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi se va chema numele Lui Emanuel (ce se tălmăceşte: cu noi este Dumnezeu)” (Isaia 7, 14).

Tot prorocul Isaia s-a referit la seminţia din care se va naște Pruncul minunat: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta” (Isaia 9, 5-6).

Despre locul Naşterii Mântuitorului vorbeşte profetul Miheia: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1). Iar despre faptul că Hristos este urmaşul regelui David aflăm din cuvintele adresate de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, la Buna Vestire: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1, 30-32).

În Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au împlinit toate profeţiile mesianice, iar prin întruparea, naşterea, jertfa Sa pe Cruce, moarte, înviere şi înălţare la cer lumea a fost mântuită de păcatul strămoşesc al protopărinţilor Adam şi Eva.

Naşterea Domnului a adus lumii lumina cunoştinţei, adică a cunoaşterii lui Dumnezeu, şi prin aceasta căi către mântuire prin Hristos, Domnul vieţii, Care de Crăciun Răsare ca un Soare Înţelegător al dreptăţii şi în Taină Se naşte în peşteră, iar cerul pe El tuturor Îl propovăduieşte.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!