Editorial
Împreună cu Hristos pe drumul Crucii

Împreună cu Hristos pe drumul Crucii

Constantin Stoica, 01 Aprilie 2015

Am încheiat Postul Sfintelor Paşti şi intrăm în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Această săptămână este numită în popor Săptămâna Mare, nu pentru că ar avea mai multe ore decât celelalte săptămâni ale anului, ci pentru evenimentele deosebite din istoria mântuirii neamului omenesc rememorate, atunci când suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos pe drumul Crucii, Golgota şi până la Învierea Sa din morţi, evenimentul excepţional din istoria umanităţii.

În cele şase săptămâni ale Postului Sfintelor Paşti, ne-am străduit să ne pregătim mai ales din punct de vedere sufletesc pentru a întâmpina aşa cum se cuvine cea mai mare sărbătoare a Ortodoxiei, Învierea Domnului. În această călătorie spirituală a postului, am avut şansa să medităm la starea noastră duhovnicească, ne-am căit pentru păcatele noastre, am încercat să facem fapta cea bună şi am cultivat virtuţile, umplându-ne sufletele de lumină. Ne-au ajutat mult să parcurgem cu bine calea postului programul liturgic special din fiecare săptămână, predicile, catehezele şi meditaţiile de la fiecare sfântă slujbă şi, mai ales, spovedania şi împărtăşania mai deasă.

În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Îl însoţim pe Hristos şi medităm la toate evenimentele memorabile din ultimele zile ale vieţii pământeşti a Domnului, cu scopul de a pătrunde şi a înţelege Taina Crucii, a Jertfei şi Învierii Domnului, ca expresie a iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. În această săptămână în care bisericile sunt arhipline, avem, pe de altă parte, oportunitatea de a medita la propria noastră identitate spirituală de creştini ortodocşi, la relaţia noastră cu Dumnezeu şi semenii, la valoarea şi semnificaţia în viaţa noastră a rugăciunii, a postului, a participării la Sfânta Liturghie, a Sfintelor Taine.

Într-o lume frământată, confruntată cu o profundă criză valorică, dar pe care toţi o dorim mai bună, acum ne putem autoevalua statutul nostru de creştini ancoraţi în realitatea veşnică a lui Dumnezeu şi dimensiunea comunitară a credinţei noastre. Cu alte cuvinte, să încercăm a medita la importanţa acordată în viaţa noastră iubirii de adevăr, bine, dreptate, frumos, libertate, valorilor persoanei şi vieţii de familie (fidelitate, respect reciproc între soţi, creşterea şi educarea responsabilă a copiilor) şi celor ale vieţii sociale (corectitudine, cinste, solidaritate, implicare în comunitate).

Nu în ultimul rând, la fel ca în toate perioadele de post, mai ales în săptămâna Sfintelor Pătimiri să ne bucurăm şi să mulţumim cu recunoştinţă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa jertfelnică, care ne oferă şansa mântuirii noastre. Chiar dacă din perspectiva noastră umană Săptămâna Mare pare o perioadă de comemorare a unor evenimente triste, de fapt, acestea ne transmit optimismul şi bucuria biruinţei vieţii împotriva morţii şi a iubirii împotriva răului, aşa cum reiese de altfel şi din cântările bisericeşti de la strană. Numai într-o astfel de dispoziţie sufletească trebuie să întâmpinăm sărbătoarea Învierii Domnului şi la salutul pascal Hristos a înviat! să răspundem cu bucurie Adevărat a înviat!


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!