Editorial
În căutarea  Raiului pierdut

În căutarea Raiului pierdut

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 18 Februarie 2018

Duminica a 4-a din perioada Triodului este numită conform calendarului bisericesc cea a Izgonirii lui Adam din Rai. Această duminică este precedată de Săptămâna albă, în care am fost îndemnaţi să consumăm ca alimente brânză, lapte, ouă şi peşte şi care aminteşte de timpul petrecut de primii oameni în Rai. Această duminică Biserica a rânduit-o înaintea Postului Mare pentru a ne arăta că protopărinţii Adam şi Eva au pierdut Raiul pentru că nu au postit, iar noi postind prin Învierea lui Hristos câştigăm Raiul.

Obiectivul existenţei creştine în lume este dobândirea vieţii veşnice şi sălăşluirea cu sfinţii în Rai. Fără atingerea acestui deziderat, existenţa creştinului este lipsită de sens şi conţinut. Atunci când devenim creştini prin Taina Sfântului Botez suntem aşezaţi pe calea mântuirii şi a dobândirii Raiului de unde au fost izgoniţi protopărinţii Adam şi Eva pentru păcatul neascultării izvorât din mândrie.

Pierderea Raiului a însemnat pentru umanitate pierderea sensului existenţei pentru care a fost creat omul, bărbat şi femeie, adică acela de a se desăvârşi în Rai acolo unde a fost creat şi să ajungă să trăiască veşnic. Ieşirea omului din trăirea duhovnicească a Raiului şi intrarea în materialitatea lumii din afara Edenului l-au făcut să piardă paradigma desăvârşirii şi să inverseze datul inițial al creației, cu accent deosebit pe materialitate, supravieţuire şi împlinirea nevoilor trupului. Prin neascultarea de Dumnezeu, omul a pierdut nu numai Raiul, ci şi scopul pentru care a fost creat, şi anume desăvârşirea prin îndumnezeire, şi a devenit trupesc, pierzând sensul duhovnicesc al existenţei sale. Prin Întruparea Noului Adam, Domnul nostru Iisus Hristos, şi prin acceptarea de către noua Evă, Preasfânta Fecioară Maria, a acestei întrupări, umanitatea a început să preguste din sensul duhovnicesc al existenţei sale. De fapt, prin Zămislirea, Naşterea, Moartea pe Cruce, Îngroparea, Învierea şi Înălţarea Domnului, umanitatea căzută a fost răscumpărată de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care prin Învierea Sa ne-a deschis porţile Raiului. Astfel, omul, după trecerea din lumea aceasta, dacă a împlinit poruncile lui Dumnezeu, poate ajunge cu sufletul său în Rai, iar după a Doua Venire a Domnului Iisus Hristos, când toţi cei adormiţi vor învia, în urma Înfricoşătoarei Judecăţi se va putea sălăşlui cu trupul pentru veşnicie în Rai, în Împărăţia lui Dumnezeu. Până atunci creştinul este un căutător al Raiului pe drumul mântuirii, deschis prin primirea Tainei Sfântului Botez. Intervalul dintre primirea botezului şi sfârşitul vieţii noastre pământeşti este un timp în care trebuie să ne străduim prin trăire duhovnicească să câştigăm Raiul pe care l-au pierdut protopărinţii Adam şi Eva. Într-un fel putem spune că suntem în căutarea Raiului pierdut, dar regăsit prin Hristos Cel înviat. De aceea, acum când ne pregătim pentru cea mai importantă perioadă duhovnicească din timpul anului liturgic, şi anume Postul Mare, să încercăm prin rugăciune şi postire să urmăm modelul sfinţilor, care trăind duhovniceşte au dobândit Raiul, devenind prietenii şi casnicii lui Dumnezeu. Perioada Postului Mare este o pregustare a stării paradisiace spre care ne conduce lumina taborică la care Părinţii isihaşti au ajuns şi ajung prin Rugăciunea Inimii unită cu postirea.

Dacă vrem să ne bucurăm de lumina binecuvântată a Raiului, acum este timpul să ne desăvârşim duhovniceşte prin post şi rugăciune pentru a ne bucura de lumina Învierii lui Hristos, Care ne călăuzeşte către Împărăţia cerurilor.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!