Editorial
În lumina Nașterii lui Hristos

În lumina Nașterii lui Hristos

10 Decembrie 2017

Suntem în perioada Postului Crăciunului și trăim așteptarea sărbătorii Nașterii Domnului. Ce mai înseamnă pentru noi acest moment? Cât mai înțelegem din ce vrea Dumnezeu să ne spună la acest praznic? Aceste întrebări ar trebui să frământe sufletele noastre obosite de risipirea cotidiană. Pentru că răspunsul la ele ne-ar aduce liniștea mult dorită.

Crăciunul vine să ne inspire speranță, singura care ne ajută să înfruntăm furtunile și clipele grele din viețile noastre. De Crăciun, Dumnezeu ne dă întâlnire tuturor în punctul cel mai neașteptat. În Întruparea Sa, în nașterea unui copil. Înaintea Pruncului din Betleem disperarea și deznădejdea se pierd. Mai mult decât în oricare alt loc, Dumnezeu Se ascunde în făptura unui copil. Nevinovăția lui, dependența lui totală de cei din jurul său îl țin departe de patimile pe care le dezvoltăm cu toții odată cu trecerea timpului. De aceea, prin El, prin Hristos înțelegem cine este Dumnezeu și unde este omul menit să ajungă.

Iisus este „semnul care a stârnit împotriviri” (Luca 3, 34) încă înainte de venirea Sa în lume până astăzi. Irod cel Mare L-a urât înainte de a Se naște și a dorit să-L omoare. În istoria Bisericii chiar, marii ereziarhi au vrut și ei să-I schimonosească chipul și să-L piardă în sufletele celor care credeau în El.

Dar nu au reușit. Hristos a rămas în inimile celor care-L cunosc cine este cu adevărat. Arie, Macedonie, Nestorie, Eutihie și mulți alții, nume celebre prin tulburările pricinuite lumii creștine din vremea lor, astăzi cunoscute cel mult de specialiști, au încercat cu mintea lor îndrăzneață să cuprindă taina Dumnezeu-Omului, o singură persoană în două firi, Fiu veșnic al Tatălui Ceresc și născut în timp din Fecioara Maria pentru mântuirea noastră.

În prologul Evangheliei după Ioan întâlnim o frază cutremurătoare care exprimă atitudinea omenirii la Nașterea Domnului: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 10).

Cu toate acestea, amintirea fie ea și o dată pe an a veștii că acum două milenii Dumnezeu S-a coborât din slavă pe pământ pentru a lua chip de om, pentru a recupera creatura căzută în robia diavolului, ne redescoperă adevărul pe care încercăm să-l înăbușim cu fiecare păcat săvârșit, anume că nu ne aparținem, după cum nici ceea ce avem nu este al nostru. Nu noi ne-am creat pe noi, nu suntem propriii noștri stăpâni. Suntem proprietatea lui Dumnezeu, iar Întruparea Sa reprezintă primul pas al răscumpărării noastre din moarte. Nu e oare o fericire pentru noi să vedem lucrurile astfel?

Se pare că pentru destul de mulți, în ziua de astăzi, răspunsul este nu. Pentru cei orgolioși, pentru cine nu simte nevoia unui sprijin care nu trădează niciodată.

Deschiderea acestei ediții a Luminii de Duminică ne vorbește despre valoarea vieții, despre importanța fiecărui copil, despre responsabilitatea umană și povestea fericită a unor oameni care au ales viața în locul morții pentru fiii sau fiicele lor.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!