„În multe cazuri, atunci când alegi un pom din supermarket, te poţi înşela“

E primăvară şi cei care nu au reuşit, în toamnă, să-şi planteze pomii sau trandafirii pe care şi-i doreau în grădină mai au răgaz doar câteva zile, cât căldura încă nu s-a instalat complet. Numai că, atenţie, puieţii trebuie cumpăraţi din pepiniere autorizate, însoţiţi de paşaportul fitosanitar. Specialiştii ne sfătuiesc, de asemenea, să nu alegem să facem astfel de cumpărături în supermarketuri, pentru că acolo, cel mai adesea, avem de-a face cu importuri, iar pomii nu sunt adaptaţi condiţiilor climaterice specifice ţării noastre.

Cea mai potrivită perioadă de peste an pentru plantarea pomilor, spun horticultorii, este toamna, înainte de a da primul îngheţ. În cazul în care timpul nu ne-a permis acest lucru şi dorim să ne îmbogăţim curtea sau livada cu soiuri noi, plantarea se poate face şi în "ferestrele iernii", adică în zilele în care temperatura înregistrată depăşeşte 0 grade Celsius, dar şi primăvara, cât vremea caldă încă nu şi-a intrat pe deplin în drepturi.

Pomii din supermarketuri nu sunt adaptaţi condiţiilor de la noi

Atunci când vă hotărâţi să treceţi la treabă, e bine să ţineţi cont de câteva reguli elementare. Pomii de plantat trebuie aleşi în special din pepinierele autohtone sau de la producătorii autorizaţi, fiecare urmând să fie însoţit de paşaportul fitosanitar, o etichetă pe care sunt trecute toate caracteristicile pomului respectiv şi care atestă certificarea de către Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor (ITCSMS).

În privinţa pomilor sau a butaşilor care se vând în supermarketuri, producătorii români sunt reticenţi. "Cei pe care îi producem noi sunt aclimatizaţi zonei în care locuim. De aceea, există şi pepinierele zonale, în cadrul staţiunilor de cercetare şi producţie pomicolă, pentru că un soi altoit şi aclimatizat în vestul ţării poate să nu-i priască, de exemplu, condiţiile de la est de Carpaţi. Nu toate speciile care ajung în marile magazine sunt adaptate condiţiilor climatice din zona noastră, mai ales dacă sunt din import. Unii cumpărători sunt tentaţi să asocieze fructele de supermarket cu pomii pe care-i cumpără de acolo, gândindu-se că şi la ei în grădină vor creşte la fel. Nimic mai fals! În majoritatea cazurilor, un pom de import din supermarket dezamăgeşte, pentru că după plantare va suferi, se adaptează greu. Noi, în schimb, producem pomi sănătoşi, iar fructele vor fi naturale", ne-a explicat inginerul horticol Gică Groza, proprietarul unei pepiniere de pomi fructiferi şi trandafiri din Podu Iloaiei, judeţul Iaşi.

Inginerul Groza a lucrat timp de 28 de ani în calitate de şef de fermă în cadrul Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă de la Sârca, iar de anul trecut s-a dedicat integral aface-rii sale de familie: pepiniera de pomi şi trandafiri pe care şi-a deschis-o încă din 1990.

Pe o suprafaţă de numai un hectar, produce, anual, 30.000-50.000 de puieţi de pomi fructiferi altoiţi, iar clienţii au fost întotdeauna mulţumiţi de calitatea produselor lui.

"Omului trebuie să-i dai material săditor sănătos, garantat. Dacă vine şi-ţi cere un măr Golden, apoi Golden să fie. Pentru că, altfel, îţi pierzi clienţii. Mă bucur să văd că oamenii au început să se convingă că nu tot ce găsesc în supermarket este de calitatea dorită. În plus, noi încercăm să creăm o legătură cu clienţii noştri prin intermediu site-ului nostru web,www.paradisverde.ro, oferindu-le consultanţă gratuită cu privire la întreţinerea pomilor şi a trandafirilor achiziţionaţi de la noi", a spus horticultorul.

Altoire şi portaltoi

În pepiniera de la Podu Iloaiei, inginerul Groza produce pomi altoiţi pe diverse specii sălbatice, fapt care conferă putere şi rezistenţă deosebită puieţilor săi. Astfel, părul este altoit pe gutui, cireşul pe cireş sălbatic, vişinul pe mahaleb (vişin turcesc), prunul, caisul şi piersicul pe corcoduş. Materialul pe care se altoieşte, respectiv cel sălbatic, poartă numele de portaltoi.

Primul pas în altoirea pomilor începe cu alegerea seminţelor speciilor sălbatice pe care vor fi altoiţi pomii. Acestea sunt semănate, toamna, în "şcoala de puieţi". După răsărire, se răresc puieţii, se întreţin pe toată perioada verii, iar în toamnă se recoltează. "Atunci are loc o fasonare, o scurtare a rădăcinilor, după care puieţii se replantează pentru ceea ce numim noi "câmpul I" de pepinieră, unde are loc altoirea. Procedeul începe la 1 august. Se aduc ramuri de la soiurile valoroase de măr, cireş, piersic, cais sau alţi pomi, se detaşează un "ochi" şi se aplică pe materialul sălbatic, într-un lăcaş special făcut cu briceagul de altoit. Se cheamă "altoire în ochi dormind". Altoitorul pune altoiul, iar în urmă legătorul leagă "ochiul". Puieţii astfel altoiţi rămân aşa până în primăvară", ne-a mai explicat inginerul.

În următorul an aceşti puieţi se recoltează şi se scot la vânzare. În pepiniera inginerului Groza un puiet de pom fructifer altoit variază, în funcţie de soi şi cantitatea cumpărată.

Reguli stricte pentru plantare şi îngrijire

Aşa cum spuneam şi mai înainte, pomii trebuie cumpăraţi din unităţi specializate şi nu din supermarket sau de pe marginea şoselelor, unde, de obicei, se comercializează material săditor sălbatic. Apoi, trebuie avut în vedere aspectul general al puietului.

"Pomul de calitate trebuie să aibă rădăcinile foarte bine dezvoltate. La plantare, rădăcinile se scurtează, iar tăierea se face perpendicular pe lungimea lor. În funcţie de teren, se sapă groapa la dimensiuni de 40/40 cm în terenuri normale, iar pe dealuri şi coaste - gropile se fac de 1m/1m, pentru că, în primul an după plantare, pomul are nevoie de loc pentru extinderea rădăcinilor. Se plantează cu punctul de altoire la nivelul solului, după ce, mai înainte, rădăcinile au fost înmuiate în ceea ce numim noi o "mocirlă" (bălegar de taurină amestecat cu lut galben, în proporţii egale, de consistenţa unei smântâne). Se calcă bine, apoi se face o copcă, se udă, iar după udare se realizează un muşuroi de 20 de centimetri în jurul punctului de altoire, pentru protejarea pe timp de iarnă. Aceasta, în cazul în care plantarea se face toamna", ne-a explicat specialistul.

Dacă, însă, alegem să plantăm pomii primăvara, lucrurile nu trebuie amânate prea mult. Operaţiunea trebuie începută cât mai devreme, iar plantarea se face tot cu punctul de altoire la nivelul solului, atenţie, însă, orientat spre nord, astfel încât, în cazul unei vegetaţii abundente sau al unor ploi puternice, să nu se producă "bascularea" pomului şi ruperea punctului de altoire.

După plantare, indiferent de perioada în care aceasta s-a produs, se trece la scurtarea pomului: cei sub formă de vargă, cum sunt merii, prunii, cireşii, se scurtează la o înălţime de 70-80 cm, iar celor cu formă de coroană încă din pepinieră, cum sunt piersicii, vişinii, li se conturează coroana. "Scurtarea pomului are rolul de a direcţiona seva. Coroana pomilor se conturează cât mai jos, astfel încât să se poată lucra manual la curăţat pomii, la tratat şi la recoltat", a subliniat inginerul Groza.

Din rândul pomilor, cea mai sensibilă specie este piersicul, care nu are o viaţă prea lungă în condiţiile de temperatură şi umiditate din România.

Prima producţie de fructe, după patru ani

Un puiet plantat anul acesta va produce fructe, în funcţie de soi, în maximum doi ani. Este, spre exemplu, cazul mărului sau al piersicului. Specialistul ne sfătuieşte, însă, ca din primul an de la plantare florile care apar să fie rupte, astfel încât pomul să se dezvolte cât mai bine, să formeze ramurile-schelet, iar pentru producţie, florile să fie lăsate abia în anul al patrulea de la momentul plantării.

Nu e de ajuns ca un pom să fie plantat şi udat astfel ca, în final, să dea rod bogat. Tăierea şi formarea coroanei sunt proceduri obligatorii în fiecare an, la început de primăvară, în mod special în anii de formare a pomului. "Trebuie eliminate crengile care cresc prea mult, mai ales în interiorul coroanei, pentru că ele consumă mult din seva pomului. Prin tăiere, practic, ţinem pomul sub control, la o anumită înălţime", a mai spus horticultorul. De asemenea, nu trebuie uitate tratamentele fitosanitare, esenţiale pentru ca pomul să scape de atacul anumitor dăunători.

▲ Românii plantează trandafiri pentru flori tăiate

În cei 19 ani de când are pepieniera, inginerul Groza s-a ocupat şi de producerea butaşilor de trandafir. Anual, altoieşte câte 4.000-5.000 de trandafiri. Are câteva zeci de soiuri, cu flori din toată gama de culori. Majoritatea celor care cumpără vor trandafiri de talie nu prea înaltă, cât mai viu coloraţi, pentru flori tăiate.

La alegerea unui trandafir care urmează să fie plantat, specialistul ne sfătuieşte să urmărim aceleaşi condiţii: butaşul să fie viguros şi să aibă rădăcini puternice. Procedurile de pregătire pentru plantare sunt identice cu cele recomandate în cazul pomilor fructiferi. "Procedeul utilizat de amatori, cu ramuri de trandafir tăiate şi puse în pământ, apoi acoperite cu peturi, nu este recomandat, pentru că ceea ce iese acolo nu rezistă la condiţiile de climă. Noi altoim trandafirul pe măceş, iar acesta îi imprimă rezistenţă la secetă, la ger şi la boli", ne-a mai explicat specialistul.