Actualitate religioasă
Înmormântarea unei monahii smerite  și harnice din Eparhia Dunării de Jos

Înmormântarea unei monahii smerite și harnice din Eparhia Dunării de Jos

Pr. Rareș Bucur, 05 Ianuarie 2019

Monahia Paisia Frangulea, ostenitoare la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, trecută la Domnul în noaptea zilei de 31 decembrie 2018, a fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii Buciumeni din judeţul Galați, joi, 3 ianuarie 2019.

Slujba Înmormântării a fost oficiată în biserica veche a Mănăstirii Buciumeni, după Sfânta Liturghie, de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din Eparhia Dunării de Jos.

La slujbă au fost prezenţi aproximativ 20 de preoți și diaconi, starețele mai multor mănăstiri din județele Galați și Brăila, numeroase monahii ale Mănăstirii Buciumeni și de la alte obști monahale, precum şi numeroşi cre­dincioși.

În cuvântul rostit la final, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a spus că monahia Paisia a fost și va rămâne pentru toți cei care au cunoscut-o un model de smerenie, de bunătate, de iertare și de viață trăită potrivit rânduielilor monahale.

„Născută în localitatea Braniș­tea și școlită până la nivelul liceului, maica Paisia a simțit de tânără chemarea profundă în inima și în sufletul ei de a veni la mănăstire. În timpul petrecut în această mănăstire, ea a căutat să nu fie de rușine, ci să fie omenoasă, smerită, ascultătoare și pașnică. Unele dintre surorile tinere din mănăstire o supranumeau ‹‹pacea››. Numele de Paisia, primit la călugărie, i s-a potrivit foarte bine cu firea, cu atitudinea și cu viața ei. Ea a fost foarte atașată de muncile pe care celelalte persoane le refuzau, încât râvna și ascultările ei o recomandau ca pe o persoană cu tendințe de viață de sfințenie. Maica Paisia, în această obște monahală, a respectat cu sfințenie pentru ea și pentru mănăstire o anumită atitudine pe care mai greu o poți întâlni astăzi în lumea noastră, și anume, ‹‹tăcerea››, pentru a-L auzi mai bine pe Domnul, a înțe­lege mai bine sfatul Lui și pentru a nu auzi intrigile și vicleniile omenești. Am putea spune că urechile și gura ei au fost închise la orice cuvânt rău, pe care ea nu îl mai auzea și nu îl mai rostea. Blândețea și bunătatea se uneau cu o disponibilitate totală pentru a face ascultare din convingere și pentru a crește du­hovnicește. Profilul vieții ei este profilul unei adevărate călugărițe din tradiția adevărată, unele calități moște­nindu-le prin naștere, altele primindu-le prin educație și multe cultivându-le zi de zi și ceas de ceas. Deși nu a avut ranguri, prin smerenia, cumințenia și bunătatea ei reală a reușit să-i depă­șească pe cei cu ranguri și cu poziții sociale mai bune”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

De 29 de ani maica Paisia se afla în monahism și de 7 ani era în ascultare la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, unde în armonie cu Dumnezeu și cu semenii ne-a arătat discreția, pacea, bunătatea și disponibilitatea permanentă, toate izvorâte din vocația monahală.

La vârsta de numai 50 de ani, monahia Paisia a trecut la cele veșnice în noaptea zilei de 31 decembrie 2018, în urma unei răceli severe ce a dus la stop cardio-respirator, care, pentru trupul maicii, s-a dovedit a fi de neînlăturat.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!