Documentar
Întreita bucurie a oamenilor cerești

Întreita bucurie a oamenilor cerești

Pr. Ciprian Apetrei, 17 Decembrie 2016

În calendarul Bisericii noastre pe luna decembrie sunt pomeniţi Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul (11 decembrie), Sfântul Proroc Daniel (17 decembrie), precum și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie). Între biografiile acestor mari sfinţi se interpune câte o perioadă de o mie de ani.

Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu, Părin­­tele nostru Daniil Stâlp­­nicul (din grecescul „stylos”) a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci și trei de ani pe un stâlp. A fost ucenic al Sfântului Simeon Stâlpnicul și a urmat exemplul acestuia după moartea sa. A fost consilier al îm­păraților romani Leon I, Zenon și Basilicus.

Sfântul Daniil Stâlpnicul (409-453) s-a născut în satul Vitaria, din Mesopotamia, din părinți creș­tini. Fiind singurul copil dă­ruit lor de Domnul, aceștia l-au închinat Bunului Dumnezeu încă din perioada copilăriei. El a îm­bră­țișat viața monahală la vârsta de doisprezece ani cu binecuvântarea Sfântului Simeon Stâlpnicul. Mai târziu a plecat din mă­năstire și s-a aşezat într-un templu păgân părăsit de la țărmul Mării Negre. După o vreme, a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moartea sa, îndurând arșița, frigul, dar și ispitele venite de la demoni. În jurul acelui stâlp s-a strâns un nu­măr mare de ucenici, pe care sfântul i-a povățuit prin pilda vieții lui și prin cuvânt. Acest stâlp se afla la Gelánios (peste 6 km nord de Constantinopol) şi era foarte înalt. Aghiografii ne pre­zintă şi modul cum interac­ţiona Sfântul Daniil cu mai-marii timpului care veneau pentru sfat la el. Ei ne re­latează că au venit la cuvios împă­ratul Bizanțului (Leon I) şi împă­ratul din Laziká (antica Colchída, Georgia), pentru a încheia pace. Împăratul Leon l-a luat pe împăra­tul din Laziká și l-a dus să cu­noască îndelunga-răbdare a Cuviosului Daniil. Atât de mult s-a minunat împăratul străin de cuvios, încât a căzut și s-a închinat cuviosului și stâlpului, zicând cu evlavie: „Îți mulțu­mesc, Cerescule împărat, pentru că m-ai învrednicit de a mă bucura de acest om ceresc”. Și atât de mult l-au apreciat cei doi împărați, încât l-au pus să le judece pricinile lor, iar acesta i-a adus la pace.

Din aceste relatări vedem că toți, de la simpli cetăţeni ai impe­riului până la împărat, l-au cinstit pe Cuviosul Daniil Stâlpnicul ca pe un înger al lui Dumnezeu, acest lucru mărturisindu-l şi cei socotiţi de bizantini barbari.

Prorocul Daniel

Sfântul Proroc Daniel a fost unul dintre marii vestitori ai voii lui Dumnezeu în Vechiul Testament. Și-a desfășurat activitatea la curțile regilor Nabucodonosor, sporadic la Belșațar, apoi la îm­părații persani Darius și Cirus. Numele Profetului Daniel în­seam­nă „Domnul este Judecă­torul meu” sau „Domnul judecă”. Prorocul Daniel, mlădiţă din casa lui David, provenea din seminţia lui Iuda. Iosif Flaviu susţine că descindea din Sedechia. Pe când era încă un copil, a fost luat din Iudeea şi dus rob în Babilon. În anul al treilea al domniei în Iuda a regelui Ioiachim (609-598), Nabucodonosor, regele Babilonului, s-a ridicat cu oştire multă împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat (cf. Daniel 1:1; II Regi 24:1). Iar când a cucerit sfânta cetate a Ierusalimului, el a pus mâna nu doar pe odoarele Templului, pe sfintele vase, ci a luat şi pe unii dintre fiii lui Israel, mai cu seamă pe aceia care erau din os domnesc şi din familii alese. A poruncit Na­bucodonosor lui Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să ducă mai cu seamă tineri dintre fiii lui Israel fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscă­tori a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească în palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba chaldeilor.

Daniel şi cei trei prieteni ai săi din Ierusalim - fraţii Anania, Azaria şi Misail - s-au numărat printre tinerii luaţi în robie. Daniel şi-a pus în gând să nu se spurce cu bucatele şi vinul regelui şi a cerut voie căpeteniei famenilor să nu se pângărească. Şi Dumne­zeu i-a dat să afle bunăvoinţă şi îndurare. Chiar dacă de aici îna­inte s-au hrănit numai cu legume şi cu apă, înfăţişarea lor s-a vădit a fi mai frumoasă decât a celor­lalţi tineri, care mâncau cu pre­cădere carne. Daniel era animat de principii morale înalte. El re­prezintă un model de înţelepciune şi pildă vie de om drept, persecutat de alţi semeni de-ai lui, dar liber înaintea lui Dumnezeu. A primit de la Dumnezeu în câteva rânduri tăl­mă­cirile unor vise profetice ale îm­păraților babilonieni (Nabu­codonosor și Belșațar) și are o serie de viziuni profetice diverse. Refuza să se închine idolilor și este aruncat într-o groapă cu lei, în vremea împăratului Darius, din care va ieși nevătămat. Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei, din cauza credinței în Dumnezeul Cel Viu, dar și de această dată va ră­mâne teafăr.

Sfinții Părinți au rânduit ca pomenirea Sfântului Proroc Daniel şi a celor trei tineri Anania, Azaria şi Misail să fie făcută înainte de Nașterea Mântuitorului, pentru că ei erau din seminția lui Iudea, din care face parte con­form genealogiei trupești și Mântuitorul Hristos.

Cuviosul Daniil Sihastrul

Sfântul Daniil Sihastrul, con­tem­poran cu Ștefan cel Mare, s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți.

După un timp, s-a retras la Schitul Sfântului Lavrentie de lângă satul Vicovu de Sus. Sim­țind nevoia de mai multă liniște, a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de Daniil, și s-a retras într-o zonă împădurită și greu accesibilă de pe valea pârâului Vițău, în apropierea actualei lo­calități Putna. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis. Se mai văd și azi pronaosul, naosul și Altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Aici a venit Sfântul Voievod Ște­fan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuşeni, pustnicul Daniil prorocindu-i că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457.

Tot la îndemnul Cuviosului Daniil Sihastrul, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna, în anul 1466. După sfințirea acestui locaș, în 1470, se retrage la Voroneț, pe malul pârâului Voroneț, sub stân­ca Șoimului, unde își continuă viața monahală.

La Voroneț îl vizitează din nou Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, cerându-i sfatul. Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat. În amintirea acestei victorii, în anul 1488, domnitorul a construit Mănăstirea Voroneț. După sfin­țirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire. Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales egumen al mănăstirii. A fost înmormântat în biserica Mănăs­tirii Voroneț, iar pe piatra de mormânt, care s-a făcut la dorința Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, stă scris: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!