Theologica
Întruparea Fiului lui Dumnezeu

Întruparea Fiului lui Dumnezeu

Venirea lui Dumnezeu în lume şi între oameni prin Întruparea Fiului Său este chipul cel mai înalt al iubirii Preasfintei Treimi faţă de neamul omenesc.

Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos S-a întrupat în ziua Bunei Vestiri. În această zi a avut loc zămislirea directă a lui Hristos prin puterea şi lucrarea Preasfântului Duh. Într-un imn închinat Născătoarei de Dumnezeu, cântăm: „Gavriil zicând ţie, Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor”.

Zămislirea lui Hristos s-a săvârşit în linişte, fără zgomot şi tulburare. Nimeni, nici dintre îngeri, nici dintre oameni, nu a putut să înţeleagă în acel ceas lucrurile mari care s-au săvârşit.

Întruparea Domnului în pântecele Născătoarei de Dumnezeu s-a făcut de la Duhul Sfânt. Firea curată a lui Hristos are legătură cu zămislirea prin creaţie, iar nu cu zămislirea prin sămânţă. Firea umană s-a unit cu firea dumnezeiască în chip ne­schimbat, neamestecat, neîmpărţit şi nedespărţit, îndată, din clipa zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos. Asta înseamnă că Preasfânta Fecioară a gustat prima din bunătăţile dumnezeieştii Întrupări, anume îndumnezeirea. Ceea ce ucenicii lui Hristos au gustat în ziua Cincizecimii, iar noi după Botez, în timpul Tainei Dumnezeieştii Euharistii, când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, şi ceea ce vor trăi sfinţii în Împărăţia cerurilor a fost trăit de Preasfânta Fecioară încă din prima clipă a zămislirii şi a purtării în pântece.

Unirea firii dumnezeieşti cu firea umană în Ipostasul Cuvântului, înlăuntrul pântecelui Născătoarei de Dumnezeu, constituie îndumnezeirea directă a firii umane. Îndumnezeirea firii omeneşti există din prima clipă în care firea dumnezeiască s-a unit cu cea omenească.

Este semnificativ în acest sens cuvântul Sfântului Ioan Damaschin: „Din clipa în care a luat trup, a fost trup al lui Dumnezeu Cuvântul”. Ceea ce înseamnă că din momentul zămislirii şi până la îndumnezeirea trupului omenesc nu a trecut un interval de timp, deoarece îndumnezeirea s-a petrecut imediat, adică în momentul zămis­lirii.

Urmarea acestui fapt este că Preasfânta Fecioară trebuie să fie numită Născătoare de Dumnezeu, pentru că ea a născut cu adevărat pe Dumnezeu.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!