Theologica
Învierea, sărbătoarea sărbătorilor

Învierea, sărbătoarea sărbătorilor

În centrul credinţei creştine stă Învierea Domnului. Fără credinţa în Înviere nu există creştinism. Învierea lui Hristos este piatra de temelie a credinţei noastre şi fundamentul Bisericii creştine. Toată propovăduirea Apostolilor se întemeiază pe credinţa statornică în Înviere. De aceea, creştinismul este religia Învierii.

Învierea lui Hristos, dincolo de faptul că este „praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”, este, în esență, un alt mod de trăire, mai adânc, ce poate fi întâlnit doar în Biserică, doar în Ortodoxie. De aceea, importanța sărbătorii Învierii nu rezidă numai în faptul că este un eveniment istoric foarte important, despre care însă trebuie să spunem că foarte mulți s-au îndoit și se mai îndoiesc încă, dar care s-a demonstrat că a existat - dar nici că este o sărbătoare la fel ca toate sărbătorile lumești, pentru că Învierea este Sărbătoarea prin excelență. Prin Învierea Sa, Hristos a învins moartea (Romani ­­6, 9). Hristos nu a biruit doar moartea, ci a biruit moartea fiecăruia dintre noi (II Corinteni 4, 10-11).

 În lumina Învierii lui Hristos nu există urmă de deznădejde, impas, prăbușire morală. Prin Înviere, toate se însuflețesc, totul devine „făptură nouă”. Chiar și moartea însăși, din proces de stricăciune și degradare a celor lumești, create, devine trecere către viață, adică viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu.

Faptul că săptămâna ce urmează după Înviere, Săptămâna Luminată, este văzută ca o singură zi, prezentând caracteristici liturgice comune, este modul prin care Biserica ne arată că ziua Învierii este unică și că trebuie să trăim această zi ca pe o prezență continuă a Învierii în viața noastră, nu ca pe o zi oarecare din an. Întreaga noastră viață, acest sentiment adânc, această trăire trebuie să își pună amprenta asupra fiecărei activități, fiindcă, prin Învierea Sa, Hristos ne-a ridicat din starea de cădere în care ne găseam.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!