Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei A fi sau a nu fi un om de caracter

A fi sau a nu fi un om de caracter

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Alina A. Rotaru - 03 Septembrie 2017

Încă multe din procesele psihice ale minții umane sunt parțial necunoscute și se studiază permanent. Un exemplu elocvent este modul în care se formează gândurile: cum în zecimi de secundă reușim să facem legături despre trecut, să anticipăm, să dezvoltăm o teorie și să luăm decizii?

Dacă și la nivel biologic, al localizării cerebrale, există încă aspecte care se studiază, cu atât mai mult la nivel psihic și cognitiv. Modul în care suntem construiți se asemănă cu un iceberg, în proporție de aproximativ 90% icebergul este sub apă, ascuns de ochii privitorilor. Așa este și cu omul, structura noastră interioară este ascunsă de ochii celorlalți, fiind alcătuită din valori și principii, acestea din urmă formând caracterul.

Caracterul ne oferă unicitatea trăirilor și standardul la care ne trăim viața. Totodată, caracterul este barometrul relațiilor, el acționând ca un ghid în interac­țiunile interumane. Într-un cuvânt, caracterul este latura re­lațional-valorică a ființei umane.

În funcție de valorile și principiile noastre, acționăm într-o anumită manieră, constructivă sau distructivă pentru noi și cei din jurul nostru. De cele mai multe ori nu trebuie să chestionăm omul din fața noastră, ci doar să-i observăm comportamentul și atitudinile, ca să descoperim valorile care îl ghidează.

Ce sunt valorile? Sunt sâmburii de principii care se formează în copilărie, în familia unde ne naștem. Mai târziu, o parte din valori se pierd, formându-se altele noi, în funcție de nivelul de educație, stil de viață și anturaj. Integritatea, onestitatea, excelența, libertatea, respectul față de viață, adevărul sunt câteva din componentele care înglobează setul de valori al unei persoane.

Ce sunt principiile? Sunt o extensie a valorilor, reguli simple de viață care ne ghidează în diverse situații ale vieții. Principiile nu sunt valori. Un ucigaș poate respecta un set de principii, dar el violează valorile fundamentale despre care vorbim.

Ca regulă generală, un indiciu al faptului că ne ghidăm după valori și principii corecte este acesta: acțiunile mele nu lezează în nici un fel celelalte ființe umane, din contră, urmându-mi exemplul lumea poate deveni un loc mai bun pentru generațiile viitoare.

Ierarhic vorbind, există după valori și principii virtuți. Ce sunt virtuțile? Nu ne naștem cu virtuți, în schimb, un caracter elevat dobândește virtuți. Virtu­țile sunt modelate de valori, principii și idealuri, cu specificația că nu sunt idealuri ce se ating (există excepții), pentru că virtutea se șlefuiește continuu, până la moarte.

Se vorbește despre virtute în termenii perfecțiunii morale pe care un om tinde să o atingă. De-a lungul istoriei sunt con­semnați câțiva oameni care au atins virtutea, Iisus Hristos la modul absolut. Apoi și sfinții, care prin viața lor au fost exemple vii a ceea ce înseamnă un caracter desăvârșit. Virtuțile comune spre care tindem sunt: înțelep­ciunea, bunătatea, virtutea iertării depline și virtutea cinstei.

Cum ne formăm un caracter exemplar? În primul rând, conștientizarea este cheia pentru a schimba ceva. Un om de o înal­tă ținută morală nu este o întâmplare fericită, ci este un om care a cultivat conștientizarea în viața lui.

Conștienitzarea și auto-ob­serva­ția în orice moment: „De ce fac ceea ce fac?”, „Care este motivația mea?”, „Obiceiul acesta mă apropie de virtute?”, „Prin acțiunile mele contribui la binele celor din jur?”, „Sunt un exemplu pentru oamenii care mă privesc?” și multe altele care au rolul de a mă scoate din labirintul acțiuni­lor din inerție, de pe pilot automat, și de a mă face personajul principal în propria viață, conștient de relațiile, acțiunile și existența sa.

În al doilea rând, igiena psihologică nu este opțională, ci la fel de necesară ca cea fizică. Când spun igienă psihologică mă refer la a nu lăsa răutatea, invidia, bârfa, defăimarea, minciuna, furtul sau lăcomia să devină comportamente repetate în viața noastră. Igiena psihologică este un filtru ce nu permite defectelor să-și facă loc în comportamentul și obiceiurile noastre.

Ne naștem oameni și tindem spre desăvârșirea noastră cu fiecare decizie, comportament și obicei care se naște din conști­e­n­tizare și excelență morală.