Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Timp liber A noua planetă, deocamdată doar bănuită

A noua planetă, deocamdată doar bănuită

Un articol de: Dan Cârlea - 19 Martie 2016

Poveştile cu iz romantic asemănătoare celei din piesa de teatru „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, despre existenţa sau inexistenţa unui corp ceresc, nu sunt deloc rare în astronomie. Dar poate cea mai apropiată de noi (în distanţe cosmice, desigur) este ipotetica „A noua planetă” a Sistemului Solar, numită de savanţi şi „Planeta Phattie”, care s-ar afla - după cum cred unii cercetători - la marginea sistemului solar. Interesul ştiinţific pentru această planetă ipotetică este o chestiune foarte actuală, chiar în luna ianuarie a acestui an cercetători de la Institutul de Tehnologie din California au anunţat că au descoperit noi dovezi despre existenţa planetei despre care se crede că orbitează în jurul Soarelui între 10.000 şi 20.000 de ani. Masa acestei planete ar fi de zece ori mai mare decât a Pământului, iar argumentul indirect pe care savanţii îl au pentru a bănui existenţa ei este mişcarea a 13 obiecte cereşti din Centura Kuiper (centura de materie primordială ce înconjoară Sistemul Solar, ca un disc, extinzându-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara Sistemului Solar), mişcare ce se petrece în aşa fel încât obiectele par a suporta acţiunea gravitaţională a unui mare corp ceresc.

Distanţa enormă până la zona în care se bănuieşte că s-ar afla această planetă gazoasă, având o talie între Terra şi Neptun, face imposibilă observarea cu orice telescop actual. Cercetătorii au şi o doză importantă şi sănătoasă de scepticism în această chestiune, atrăgând atenţia: în lipsa unor observări directe, nu pot fi date verdicte, oricât de exotic ar fi subiectul pentru presă, motivele mişcării speciale a celor 13 corpuri cereşti putând fi şi altele. Dacă este să ne lăsăm măcar puţin furaţi de exotismul existenţei acestei planete încă doar bănuite, atunci gândul fuge la survolarea ei de către o sondă spaţială, lucru ce s-a putea întâmpla – desigur, după ce existenţa planetei ar fi certificată – cel mai repede prin anul 2085, iar dacă planeta s-ar afla în cel mai îndepărtat loc de Soare, sonda ar putea ajunge la ea în circa 350 de ani.