A trecut la Domnul „Episcopul arhitect şi ctitor al Episcopiei Huşilor“

Nicoleta Olaru, 25 Aprilie 2009

Ieri, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, a trecut la Domnul PS Ioachim Mareş, Episcop al Huşilor. Luni, 27 aprilie 2009, după oficierea Sfintei Liturghii, ce va începe la ora 8:00, în Catedrala „Sf. Ap. Petru şi Pavel“ din Huşi se va săvârşi slujba de înmormântare a celui care a păstorit Episcopia Huşilor timp de aproape 13 ani. Apoi, în cursul zilei de luni, trupul neînsufleţit al PS Ioachim va fi depus la Catedrala „Înălţarea Domnului“ din Bacău, unde credincioşii îi vor putea aduce un ultim omagiu. În această biserică va fi înhumat, într-o criptă special amenajată, marţi, la ora 10:00. Într-o scrisoare adresată Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, cu doar câteva zile înainte de a trece la cele veşnice, PS Ioachim Mareş şi-a exprimat dorinţa de a fi îngropat în această catedrală ale cărei baze au fost puse pe când era Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului şi Huşilor. În pagina 3 puteţi citi date din biografia PS Ioachim, iar mai jos vă oferim câteva aprecieri din partea celor care au avut şansa să-l cunoască îndeaproape.

Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, ne-a declarat că atât timp cât a fost Arhiereu-Vicar la Roman, dar şi în prezent, Preasfinţitul Ioachim al Huşilor a fost şi este foarte iubit de romaşcani şi băcăuani: „A avut un nume bun, care va rămâne veşnic în amintirea noastră. A avut o îndelungată experienţă şi în viaţa de parohie. Deşi a plecat de 13 ani de la Roman, memoria Preasfinţiei Sale a rămas vie în sufletele noastre“. În continuare, Arhiereul-Vicar al Episcopiei Romanului ne-a mărturisit că Preasfinţitul Ioachim Mareş a ctitorit şi restaurat numeroase biserici din Bacău şi Roman. „Preasfinţia Sa poate fi numit episcopul arhitect şi ctitor, punând bazele Catedralei «Înălţarea Domnului» din Bacău, ocupându-se, de asemenea, şi de reconstrucţia a numeroase biserici din Bacău şi Roman. O atenţie deosebită a acordat-o bisericii din satul natal Măgireşti, judeţul Bacău. S-a ocupat, de asemenea, de Catedrala episcopală din Roman, dar şi de Biserica «Sfântul Nicolae» din Bacău, unde a fost şi preot, fiind foarte legat de credincioşii de aici, care îl pomenesc şi acum cu drag. Chiar dacă, ca ierarh, a fost chemat să redeschidă Episcopia Huşilor, a rămas legat sufleteşte de Bacău.“

„Slujbele pe care le oficia aveau o notă de frumuseţe aparte“

Arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, îşi aminteşte că în anul 1985, pe când era elev al Seminarului teologic de la Mănăstirea Neamţ, a participat la slujba călugăriei preotului Ion Mareş, care a devenit în toamna acelui an, în biserica Mănăstirii Neamţ, ieromonahul Ioachim. La slujba călugăriei sale a participat şi fericitul întru pomenire Părintele Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, dimpreună cu PS Eftimie, Episcopul Romanului şi Huşilor, şi PS Pimen Suceveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. În cuvântarea pe care a ţinut-o atunci, viitorul ierarh al Huşilor a vorbit despre preoteasa sa, prezbitera Ana, trecută la Domnul, care i-a fost un colaborator apropiat, dar, în acelaşi timp, cel mai sever critic al primilor ani de slujire preoţească. „Am putut aprecia, ca elev al Seminarului de la Neamţ, atenţia sa pentru pregătirea viitorilor slujitori ai Bisericii. Ca arhiereu-vicar, slujbele pe care le oficia aveau o notă de frumuseţe aparte. Avea experienţa unei îndelungate slujiri liturgice. La hirotonia mea întru ierodiacon, la hramul Mănăstirii Neamţ, PS Ioachim a făcut parte din soborul de ierarhi care a oficiat Sfânta Liturghie, şi chiar m-am bucurat de rugăciunile Preasfinţiei Sale, el oficiind una din hirotesiile care au premers hirotoniei întru ierodiacon de la Mănăstirea Neamţ, din 1989“, îşi aminteşte, cu emoţie în glas, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

„Episcopul misionar prin excelenţă“

Părintele Costel Busuioc, parohul de la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Bacău, ne-a declarat că Preasfinţitul Ioachim Mareş „a avut o viaţă plenară, trăitoare. Se implica foarte mult în activitatea pastorală, făcea vizite la toate parohiile care îi ieşeau în cale. Noi, cei care îl însoţeam, ne miram de puterea Preasfinţiei Sale şi ne întrebam cum mai rezistă, dar Preasfinţia Sa, parcă cunoscându-ne gândul, ne mărturisea că toate acestea îi dau putere, că slujirea lui Dumnezeu îl întăreşte“. Tot părintele Busuioc ne-a spus că Preasfinţitul Ioachim este cel care a reînsufleţit şcoala teologică de la Huşi. „A ctitorit şi restaurat, de asemenea, numeroase biserici în Roman şi Bacău, care vor veghea pentru el.“ „Episcopul misionar prin excelenţă“, cum l-a numit părintele Busuioc, actualul paroh al Bisericii „Sf. Nicolae“, biserica unde Preasfinţitul Ioachim a fost preot timp de 13 ani, ne-a mai mărturisit că Preasfinţia Sa „era foarte milostiv, apropiat şi ţi se adresa pe un ton familiar şi cald. Intrai cu lacrimi în ochi în biroul Preasfinţei Sale şi ieşeai plin de încredere. A lucrat cu timp şi fără timp în slujba Bisericii“.

„Suferinţă îndelungată, purtată cu nădejdea învierii şi cu bucuria vieţii“

PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, spune despre cel care a fost, până ieri, Episcopul Huşilor că acesta „şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii Bisericii, pe care a iubit-o foarte mult. Viaţa lui a fost plină de încercări şi de multe ispite, însă le-a biruit cu puterea Crucii Mântuitorului, în care a crezut şi pe care a propovăduit-o, şi cu bucuria Învierii pe care a vestit-o din faţa sfântului altar de atâtea ori. După o suferinţă îndelungată, purtată cu nădejdea învierii şi cu bucuria vieţii, s-a mutat din viaţa aceasta trecătoare la viaţa cea veşnică şi nepieritoare“.

PS Ioachim i-a fost şi naş de călugărie Preasfinţitului Corneliu Bârlădeanul, după cum acesta ne-a mărturisit. „Ne despărţim cu greu de păstorul nostru, care acum 12 ani m-a primit aici şi m-a luat sub mantia arhierească, călugărindu-mă, hirotonindu-mă, ducându-mă în faţa sfântului altar. Ca o recunoştinţă veşnică, nu rămâne decât să-l port în rugăciunea mea, în amintirea mea şi să am mereu nădejdea că Mântuitorul, Cel ce a biruit moartea şi a învins puterea răului şi porţile iadului, îl va odihni şi îi va da celui plecat de la noi cununa cea veşnică a măririi. Dumnezeu să-l odihnească“, a încheiat PS Corneliu Bârlădeanul.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!