„Absconditus”, o carte despre frică și înviere

De praznicul Întâmpinării Domnului, 2 februarie a.c., colegul nostru Dumitru Manolache și-a prezentat cel mai recent roman al său, intitulat „Absconditus”. Evenimentul, desfășurat sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), a avut loc la sediul editurii bucureștene „Detectiv literar”, când instituția a sărbătorit 14 ani de activitate. Au fost de față prozatori, poeți, critici literari din mai toate centrele culturale ale țării și un numeros public iubitor de literatură. „Absconditus”, romanul colegului nostru, este o proză densă, problematică, dură, care „pune” pe aceeași cale (un alt fel de drum al Emausului) doi bărbați: un fost deținut politic și un poet, ambii măcinați de întrebări și eșecuri, trădări și suferințe, doritori să înțeleagă și să dobândească vindecarea sinelui rătăcit, cotropit de frică, regrete și neîmpliniri, să pătrundă sensurile vieții, printr-o dorită, dar neexperimentată încă „naștere” din nou. Lor li se alătură un al treilea personaj, misterios, plin de înțelepciune, care îi însoțește până în localitatea Crainici, în cimitirul căreia, dintr-un mormânt, dispăruse, tainic, trupul unui ieroschimonah. Aici, fiecare dintre ei trăiește experiența revelației unui „alt fel de miez al lucrurilor, din care ar putea încolți învierea”.

„Dumitru Manolache este «un condei», față de care am un mare respect. I-am citit și i-am premiat acum un an volumul «Sâmbăta mută», un roman insolit în câmpul actual al literaturii române, ceva între Dostoievski, Papini și Vasile Voiculescu, pe care vă îndemn să-l citiți, pentru că vă veți întâlni cu o viziune de un tip special, care vă va face o profundă și puternică impresie”, a spus criticul Radu Voinescu, preşedintele secţiei „Critică eseistică şi istorie literară”, filiala Bucureşti a Uniunii Scriitorilor din România.

Vorbind despre activitatea publicistică și literară a colegului nostru, scriitorul Ștefan Mitroi, moderatorul întâlnirii și colaborator al „Ziarului Lumina”, a arătat că „Dumitru Manolache este unul dintre puținii oameni care scriu de-adevăratelea cu sufletul. În lumea presei nu prea sunt astfel de oameni. Nu lucrează întâmplător la «Ziarul Lumina». Călă­torește mult prin țară, stă de vorbă cu Dumnezeu, intră în biserici de țară, «șterge praful» de pe preoți uitați de timp, descoperă copii săraci, monumente, cruci uitate la răscruci. El este aducător de bucurii. A publicat articole și cărți despre toate acestea, despre ce înseamnă sau trebuie să însemne ele în viața noastră, despre monumente istorice, voievozi și domnițe uitate, despre viețile lor și «cantitatea» de sfințenie existentă în lăuntrul acestor vieți. Așa a ajuns și la literatură. De altfel, și publicistica lui este literară. Și, cum spunea Radu Voinescu, ne face să ne pomenim între Dostoievski și Voiculescu. Există mister, există îndumnezeire, există personaje, între crimă și pedeapsă, între pușcărie și libertate, există foarte multe întrebări, nu știu câte răspunsuri. Despre așa ceva este vorba și în acest roman, «Absconditus». Dumitru Manolache este un scriitor pe care vă rog să-l rețineți. Sună foarte românește ceea ce scrie el”.

Cu acest prilej, au fost prezentate și volumele „Paradigme poetice actuale”, semnat de Mioara Bahna, „Poveste neterminată”, de Petre Florea și „Vitrina cărților” (2), de Emilian Marcu, cărți apărute în această lună tot la editura amintită.

Dumitru Manolache a mulțu­mit la final vorbitorilor, editurii și celor prezenți pentru cuvintele adresate, promițând că va continua, cu voia lui Dumnezeu, să scrie deopotrivă publicistică și proză cu aceeași dăruire și bucurie ca și până acum. (M.L.)