Reportaj
Foto: Mircea Popa

„Această comunitate se hrăneşte prin puterea Sfântului Duh”

Raluca Brodner, 06 Iunie 2017

Albă şi fragedă ca o floare de iasomie răsare dintr-un zăvoi verde ce o împresoară din toate părţile, mângâiată de cerul albastru agăţat în crucile de pe turlă. Astfel primenită ne-a întâmpinat Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, cel mai nou Sfânt Altar al ansamblului parohiei prahovene „Sfântul Nicolae”-Câmpina. Reper spiritual de mare valoare, locaşul de rugăciune este un ordonator al comunităţii şi al faptelor sale de viaţă.

Cunoscută mai cu seamă datorită ctitorului său, pă­rin­tele Petru Moga, o personalitate a vremurilor noas­tre, un bun slujitor şi duhovnic, biserica nouă a Parohiei „Sfântul Nicolae” este un aşezământ de cult căutat atât de localnici, cât şi de credincioşii din Ploieşti, Bucureşti ori de pelerinii din ţară, impresionaţi de frumuseţea sa arhitecturală, picturală şi liturgică.

Ridicată în două etape (demisolul în 1995-1997 şi parterul în anul 2000), acest spaţiu sacru invită la sobrietate, eleganţă în comportament şi cufundare în rugăciune. Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” este amplasată pe un platou situat cu trei metri mai jos faţă de terenul pe care este aşezată biserica veche cu hramul „Sfântul Nicolae” (monument istoric de categoria B, datat din anul 1896). „Arhitectura noii biserici se încadrează firesc în ansamblul istoric şi peisagistic atât din punct de vedere volumetric, cât şi stilistic. Programul arhitectural face apel la spiritul care străbate realizările arhitecturii religioase până în secolul al XIX-lea, şi anume, caracterul popular al artei medievale româneşti, care dă impresia de echilibru, calm, eleganţă discretă şi rafinată a volumelor şi decoraţiei”, explică doamna Livia Câlţia, arhitectul bisericii celei noi. Pictura, de o claritate, de un dinamism şi o coerenţă uimitoare, aparţine maestrului Grigore Popescu Muscel şi echipei sale de ucenici.

Locul acesta înconjurat de pădure, înecat într-o puzderie de flori şi îmbălsămat de miresme suave topite în aerul ozonat de munte, poartă cu sine memoria a sute de ani de rugăciune, încă de pe timpul lui Ştefan Cantacuzino, când, la 1714, exista aici o bisericuţă de lemn a unei mănăstiri de călugări.

Anul trecut s-au împlinit 26 de ani de când părintele Petru Moga a preluat parohia. A restaurat-o din temelii, a clădit-o pe baze solide şi i-a dat personalitate. Amprenta domniei sale se regăseşte peste tot, în construcţiile realizate, în actul liturgic şi mai ales în sufletele oamenilor. De aproape un an, preotul paroh Grigore Meşteroaie îi calcă pe urme. Tânărul slujitor cunoaşte bine biserica şi comunitatea. Este fiu al oraşului şi încă din liceu participă la sfintele slujbe. Şapte ani a fost cântăreţ la strană, apoi, după cinci ani şi jumătate de slujire ca paroh într-un sfânt locaş din localitatea Bordenii Mici (tot în Protoieria Câmpina), a fost numit paroh la biserica părintelui Moga.

„Târziu, în liceu, m-am apropiat de loc. Treptat. Apoi, părintele Petru mi-a devenit duhovnic. Nu m-am gândit niciodată că voi sluji aici. Biserica aceasta m-a crescut. Aici am învăţat credinţa. Pot spune că parohia are o personalitate practică. Oamenii se grupează nu doar la muncă, ci şi la rugăciune. Când unul dintre ei are un necaz, ceilalţi fac un lanţ de rugăciune cu binecuvântarea preotului şi citesc din Psaltire, citesc acatiste. Oamenii sunt foarte uniţi. Agapa de după Sfânta Liturghie şi la praznicele împărăteşti este o regulă de la care nu se abat. Ce este iarăşi frumos - respectă cu sfinţenie costumul popular pe care îl îmbracă la marile sărbători”, spune tânărul ­preot Grigore Meşteroaie, un om cald şi deschis, tată a trei copilaşi.

Ansamblul parohial mai cuprinde casa parohială, în picioare de la 1850, clasificată ca monument istoric de categoria A, considerată ca fiind cea mai veche casă din oraş, păstrată în forma şi construcţia ei autentică.

„Avem în vedere transformarea casei parohiale în muzeu, deoarece în jurul acesteia, în anul 2008, respectiv 2009, a fost descoperit un sit arheologic cu 60 de morminte din epoca bronzului. Locul are o istorie aparte, iar descoperirea aceasta a schimbat datele despre oraşul Câmpina, despre care s-a crezut că are doar 500 de ani de atestare documentară”, adaugă părintele paroh.

Casa praznicală este o cons­truc­ţie nouă, utilată cores­pun­zător, formată dintr-o sală multi­func­ţională pentru activităţile parohiei (concerte de muzică clasică, lansări de carte, conferinţe, spectacole) şi un mic spaţiu pentru oaspeţii parohiei.

Generozitate

„Copiii în curte la Sfântul Nicolae” este un atelier pentru pre­şcolari, o grădiniţă în toată regula, unde vin de luni până vineri 25 de copii, coordonaţi de doamna preoteasă Cleopatra-Laurenţia Moga şi ghidaţi în tainele cunoaşterii după principiile de învăţare Waldorf.

Săptămânal, în prezenţa părintelui Petru Moga, se desfăşoară Atelierul biblic. Adesea, sub semnul întâlnirilor colocviale, are loc Atelierul „Sfânta Tradiţie şi Datinile româneşti”, unde părintele Moga vorbeşte despre aducerea costumului tradiţional românesc în viaţa liturgică a comunităţii şi despre frumuseţea acestuia ca soluţie de decenţă şi eleganţă pentru participarea la Sfânta Liturghie. De asemenea, parohia deţine un fond de carte de 5.000 de volume.

Atelierul muzical este dedicat tuturor celor interesaţi să dobândească cultură muzicală şi aptitudinea de a asculta, cât şi îmbunătăţirea cântării liturgice. Dintre coordonatori îi amintim pe Ion Coman şi prof. Cecilia Constanda.

Atelierul „Fraţii noştri au nevoie de noi” cuprinde o casă protejată, de locuit, cu o capacitate maximă de trei persoane. „Acasă la cei singuri” este o acţiune care constă în vizite de socializare la persoanele singure. O altă secţiune a atelierului este dedicată persoanelor aflate în dificultate materială.

„Masa bucuriei” este o prelungire a comuniunii liturgice prin agapă la care iau parte de două ori pe lună toţi cei prezenţi la Sfânta Liturghie, în jur de 200-250 de persoane de vârste diferite.

„Această comunitate se hră­neşte prin puterea Sfântului Duh. Şi s-a născut din forţa Sfântului Duh. Oamenii au construit biserica, au contribuit cu bani şi cu munca fizică - au turnat betoane şi au zidit vagoane întregi de cărămizi, conştiin­cioşi, după programul zilnic de la serviciu. Şi au mai fost şi alţi oameni, trimişi de Dumnezeu, care au intervenit la timp în istoria acestei parohii.

M-am convins în timp că Sfântul Duh perso­nalizează, nu uniformi­zează. În cadrul aces­tei comuni­tăţi s-a produs o întrupare foarte generoasă a frumuseţii lui Dumnezeu. Mă bucur să fiu aici şi îi sunt recu­noscător părintelui Petru Moga pentru tot. Sfinţia sa m-a învăţat să fiu printre oameni, pentru ca ei să mă perceapă că sunt unul de-al lor. La nevoie, să pot ţine în mână o lopată sau un târnăcop, nu să mă ocup doar de slujirea preoţească. Cel mai treaz dintre principiile părintelui este Sfânta Împărtăşanie, elementul pe care şi-a centrat întreaga activitate. Este o temă foarte serioasă pe care o preţuiesc şi mă străduiesc să o duc mai departe”, conchide preotul Grigore Meşteroaie.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!