Banat
Adrian Georgescu și o nouă lectură mărturisitoare

Adrian Georgescu și o nouă lectură mărturisitoare

Gabriela Șerban, 09 Septembrie 2017

Scriitorul Adrian Georgescu își mărturisește dragostea pentru Dumnezeu printr-o nouă carte. „Iată fiul tău” se numește cel mai recent volum de factură religioasă semnat de Adrian Georgescu, volum apărut în 2017, prefațat de ierodiaconul Gamaliel Sima de la Mănăstirea Antim.

„ Iată fiul tău” este cea mai recentă „mărturisire” a lui Adrian Georgescu, care începe cu îndemnul la bucurie: „Bucură-te!”, expresie devenită laitmotiv. „Cartea lui Adrian Georgescu descrie un drum inițiatic cu următorul parcurs: conștien­tizarea vieții și existenței omului ca având cauză în Sfânta Treime și în voința Sa iubitoare și doritoare de împărtășire veșnică, acceptarea de către om a Jertfei Celui Neprihănit, Iisus Hristos, Fiul Unul Născut al Tatălui și totodată Fiu al Omului născut din pururea Fecioara Maria, nașterea din apă și duh prin botez, curățirea de patimi, iluminarea, învierea în duh și unirea mistică, de taină, cu Hristos Înviat”, conchide prefațatorul volumului. Un volum frumos, care îndeamnă din nou la meditație, la rugăciune, la smerenie, la iubire. Un imn închinat Maicii Domnului, o carte a Bucuriei, a bucuriei de a-l avea pe Dumnezeu în suflet, a bucuriei iertării, a bucuriei morții și învierii, a bucuriei bunătății și iubirii Maicii Domnului, a bucuriei Cuvântului, a bucuriei închinării și smereniei.

Adrian Georgescu, născut în 4 decembrie 1952, este un binecunoscut om de radio, lucrând o viață întreagă la Societatea Română de Radiodifuziune Bucu­rești, dar și un important prozator român, semnatar a peste 30 de volume de proză, cele mai recente de inspirație religioasă. Debutează literar în 1968, cu poezie, în revista „Amfiteatru”, publică în „România literară”, apoi urmează o perioadă de tăcere, până în anul 2002, când apare romanul „Rebutarea omenirii”, o carte interesantă, cu un impact deosebit asupra cititorilor, ceea ce a dus la apariția mai multor ediții „datorită stilului, aspru, complicat, cu o sintaxă năucitoare din care predicatul și subiectul își pierd funcțiile clasice și sunt investite cu valori noi, în care punctuația lipsește aproape cu desăvârșire, lăsând cititorului deplina libertate de a conferi frazei punctuația, accentele și respirația pe care el le simte a fi necesare”, după cum precizează Veronica Anghelescu în prefața celei de-a 4-a ediții a romanului. Apoi, cărțile prozatorului Adrian Georgescu încep să „curgă”, scoțând la iveală un scriitor prolific, talentat și deosebit de interesant, scriitura sa situându-se în permanență, după cum observa Titus Vâjeu, „între păcat și virtute”. „Cărțile lui Adrian Georgescu sunt precum societatea: bulversante, aparent dezorganizate, alienante – omul are nevoie de repere ferme pe care – asemeni cititorului cărților sale – nu le poate găsi nicăieri. Singura coerență a universului (literar), a lumii, a societății este dată de prezența/ manifestarea lui Dumnezeu – așa cum și inserțiile cultice, preluate din ritualul creștin-ortodox, conferă și cărților lui Adrian Georgescu punctele de echilibru”, scria Veronica Anghelescu. Începând cu anul 2010 și cu volumul „Sosirea spre Dumnezeu” , „inserțiile cultice preluate din ritualul creștin-ortodox” sunt tot mai pregnante, autorul mărturisind „adevăruri”: „Fără dragostea lui Dumnezeu nu pot face nimic”, „Fără dragostea lui Dumnezeu ce rost are creația mea scindată de creația sa”.

Iată că, pas cu pas, Adrian Georgescu se îndreaptă spre acea formă de literatură duhovnicească mărturisitoare. Cu volumul „Descensio”, apărut în 2012, pornește seria cărților de factură religioasă, mărturisitoare, a „jurnalelor duhovnicești”, a „fragmentelor de psalmi și rugăciuni pe care le trăiește tânjind ascensiunea spre Domnul”, după cum observa pr. prof. Nicolae Bordașiu. Urmează „Chilii”, „Anastasis”, „Rugăciunile”, „Dulcea sărutare”, „Monahul lăuntric”, „Iisuse, lauda bătrâneților mele”, „Tabor”, „Morții să-și îngroape morții lor”, „Iisus Hristos în inima mea”, „Iată fiul tău”, cărți care pot fi așezate, după cum menționa pr.dr. Ionel Petrică, „la loc de cinste atât în literatura română postmodernă, cât și în literatura duhovnicească”.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!