Theologica
Aghioritul

Aghioritul

Aghiorit este denumirea dată monahilor din Muntele Athos, între aceştia la loc de cinste aflându-se Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul.

În mica așezare a Sfântului Munte, oamenii nu trăiesc viața pământească precum noi toți, ci cu aripile duhului lor se ridică zilnic la înălțimile cerurilor, iar sufletul lor este inundat de iubirea divină. Aici rugăciunea nu are sfârșit, neîntrerupt ziua și noaptea cer milostivirea lui Dumnezeu.

Renunță la toate pentru a câștiga veșnicia. Se îndepărtează de toate pentru a-L întâlni tainic pe Dumnezeu. Figuri virtuoase, dăruite iubirii lui Dumnezeu și a omului, suflete care conștien­tizează că iubirea pentru om trece prin iubirea față de Dumnezeu. Un asemenea suflet înviat de iubirea lui Dumnezeu, care împrăștia în jurul lui mângâiere și izbăvire, a fost și părintele Paisie Aghioritul.

Așa începe un film în limba greacă care are în centru mărturia ieromonahului Atanasie Simonopetritul despre unul dintre cei mai mari monahi trăitori în Muntele Athos în secolul 20, Cuviosul Paisie Aghioritul, pe care Sinodul Patriarhiei Ecumenice l-a trecut, la începutul anului 2015, în rândul sfinților. În zilele de 3 și 4 iunie 2015, sub preșe­dinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-au desfășurat lucrările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care, între hotărârile sale, a adoptat și înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 2016, a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul, canonizat de Patriarhia Ecumenică în luna ianuarie a anului 2015, cu ziua de pomenire la 12 iulie.

Sintetizând viaţa Sfântului Paisie Aghioritul, Gheorghios I. Mantzaridis spune că el s-a luptat din răsputeri, mai presus de limitele omenești, a sfărâmat prin rugăciune și răbdare sinele firii omenești, s-a silit pentru a se pune pe sine în locul celuilalt, în locul fiecăruia dintre noi, ajungând, astfel, universal. Izolân­du-se de lume, prin isihie și asceză, înlăturând din inimă `tot ceea ce este omenesc”, din dragoste pentru Dumnezeu, după cum el însuși scrie, omul poate să încapă în inima sa pe toți oamenii, toate vietățile și chiar și șerpii cei vătămători, și toată creația lui Dumnezeu.

El a fost un veritabil „gheronda” atonit cu viaţă de Pateric care leagă secolul 20 de epoca de aur a patristicii, a timpului când regiunea sa natală, Capadocia, îi dădea creştinismului pe marii sfinți: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa. Cuviosul Paisie vine cu viaţa lui curată din Patericul aghioritic pentru a ne arăta că, indiferent de epocă şi context social, suntem chemaţi de Hristos la sfinţenie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!