Theologica
Ajutorul sfinţilor

Ajutorul sfinţilor

Sfinţii sunt cei care se roagă Bunului Dumnezeu pentru noi cei care le cerem ajutorul în nevoi şi în necazuri. De aceea la Botez este foarte important ca pruncul să primească nume de sfânt care să-l ocrotească şi căruia să-i ceară ajutorul.

Sfinţii mijlocesc pentru noi prin rugăciunile lor. Sfântul Apostol Pavel scrie filipenilor: „Mulţumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi cu bucurie” (Filipeni 1, 3-4). Strădania lor cea mai mare în viaţă a fost să ajute cât mai mulţi oameni să se mântuiască. Ceea ce îi făcea pe ei sfinţi era o dragoste mistuitoare faţă de Dumnezeu şi de oameni. Dragostea lor faţă de oameni şi preocuparea de a aduce pe cât mai mulţi la Dumnezeu n-a încetat nici după mutarea lor la viaţa veşnică.

Dimpotrivă, fiind mai aproape de Hristos, şi puterile lor sufleteşti crescând, dragostea lor de oameni a crescut şi ea.

Nu numai sfinţii îşi arată dra­gostea lor faţă de noi rugându-se pentru noi, ci şi noi ne arătăm dragostea noastră faţă de ei, pe de o parte cerându-le ajutorul , pe de alta, cinstindu-i pentru faptele lor şi pentru desăvârşirea la care au ajuns, luându-i ca pildă de vieţuire în Hristos. Când îi cinstim ne rugăm lor să mijlocească pentru noi la Bunul Dumnezeu, pentru ajutorul nostru, lăudând faptele lor pline de sfinţenie.

Rugăciunile noastre se înalţă prin mijlocirea sfinţilor până la Dumnezeu, pentru că rugăciunea noastră însăşi devine mai puternică, mai pătrunzătoare, mai smerită şi ne face duhovniceşti.

Această înduhovnicire a noastră este rezultatul faptului că puterea şi simţirea cu care se roagă sfântul pătrund într-un chip tainic şi în inima noastră, scoţând-o din amorţire şi făcând-o să se umple de trăirea duhovnicească a sfinţilor.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!