Repere şi idei
Alegerile greșite, cauză a suferinţei

Alegerile greșite, cauză a suferinţei

Nicușor Deciu, 19 Noiembrie 2018

Știrile pe care ai ocazia să le auzi zilnic, fie că vrei fie că nu, îți descoperă de regulă tabloul tragic al unei omeniri în suferință. Cei mai mulți dintre semeni suferă de boli trupești, sufletești și mintale, iar alții suferă din pricina traiului împreună cu cei bolnavi. Există desigur suferințe minore peste care se poate trece mai lesne și suferințe de durată și de mare intensitate care merită câteva reflecții. Deși cei care ajung în astfel de situații se întreabă de ce trec ei prin astfel de încercări, explicația este una singură: cauza se află în alegerile pe care oamenii le-au făcut în viață, înainte de momentul suferinței. Alegeri care încep de la lucrurile aparent mici și neînsemnate, cum ar fi neînfrânarea de la anumite alimente și băuturi, permisivitatea fără discernământ arătată copiilor în folosirea tehnologiei digitale, strategiile de a câștiga bani cu orice preț, relațiile cu oameni de o anumită factură, dar ajung și la gesturi fundamentale precum simpatii filosofice și spirituale distructive, jertfirea ethosului înaintașilor pentru avantaje materiale, ignorarea și ridiculizarea credinței în care ne-am născut etc. Există și suferințe care se întâmplă fără o cauză evidentă în alegerile noastre, dar acestea sunt foarte puține și vizează doar anumite persoane care nu se află niciodată în centrul atenției publice și, de aceea, nu ne propunem să analizăm acum aceste cazuri.

Așadar, de cele mai multe ori, nu sesizăm faptul că alegerile noastre nu se reduc la simple gesturi exterioare izolate, ci sunt acte care lasă urme nevăzute, dar nu mai puțin reale, în întreaga personalitate a omului și-i imprimă ființei sale anumite calități, sensibilități, dar și lipsuri analog cu orientările existențiale asumate. Prin urmare, se poate spune că alegerile omului îi determină într-o proporție covârșitoare atât viața, cât și felul morții lui. O viață care ajunge să se structureze într-un anumit mod, în timp, să nu mai permită schimbări esențiale, va conduce apoi în linie dreaptă către efectele specifice și logice acelor alegeri care au constituit felul nostru de a gândi și de a făptui. Efectele alegerilor cresc în ființa noastră, precum o plantă, din momentul gândirii și apoi al aplicării lor și se maturizează odată cu trecerea timpului până la o coacere și manifestare deplină în existența de zi cu zi. În acest fel nu mai sunt cu putință schimbări de registru în viață, oricât ne-am dori noi aceasta, chiar dacă ajungem să constatăm într-un moment de suferință faptul că alegerile defectuoase constituie pricinile care ne-au marcat definitiv viața și ne-au condus într-o fundătură.

Și pentru a fi mai explicit, aș dori să relatez aici un caz, care, din păcate, poate reprezenta un fel de paradigmă a societății noastre. Am întâlnit într-o anumită împrejurare un tată singur și extrem de necăjit, pentru că singurul său fiu, din cauza unor neînțele­geri familiale, nu se mai interesa de el și nici nu-l mai vizita, decât extrem de rar. Îl durea mult această abandonare nemeritată. Văzând supărarea omului, i-am replicat ceva, așa ca să nu las dis­cu­ția fără o problematizare: „Vezi, omule, dacă ai mai fi făcut un copil, poate că altfel ar fi stat lucrurile acum. Poate că celălalt s-ar fi purtat cu mai multă dragoste”. La care răspunsul său a venit neaștep­tat de prompt: „Nu unul, ci cinci ar fi trebuit să fac!” Desigur că nu am mai adăugat nimic, deoarece regretul lui era și așa destul de mare, iar suferința nesuferită.

Și totuși, nu se mai poate face chiar nimic? În astfel de cazuri, singura schimbare majoră ce mai poate surveni în viața omului o reprezintă pocăința. Aceasta singură poate să compenseze, printr-un mare efort lăuntric, toate alegerile greșite ale trecutului, întrucât schimbarea minții, pe care o presupune, atrage după sine o reorientare integrală a felului de a fi al omului și a vieții sale înspre cele de sus. Aceasta poate restaura starea sufletească a omului, deoarece, așa cum spune Sfântul Paisie Agioritul, „pocăința aduce mângâiere sufletului și-i redă harul dumnezeiesc”. Întrucât nu trebuie trecut cu vederea faptul că cea mai adâncă suferință a omului din toate timpurile are ca pricină alegerea liberă de a-L exila pe Dumnezeu din viața sa cotidiană și necunoașterea Lui sau o cunoaștere închipuită a voii Lui. Această suferință este, în fapt, cea care stă la temeiul tuturor celorlalte suferințe omenești ce nu încetează, chiar și atunci când cauzele suferințelor „parțiale” sunt înlăturate.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!