Ameninţările vieţii

Planeta Pământ găzduieşte milioane de specii, foarte multe dintre ele încă necunoscute. Potrivit unor estimări, sunt catalogate până în prezent 1,7 milioane de specii de vieţuitoare. Lista completă a speciilor ce trăiesc pe Pământ este departe de a fi încheiată. În acord cu unele estimări, pe Terra ar putea fi între 30 de milioane şi 50 de milioane de specii, incluzând aici şi viruşii şi bacteriile, cea mai mare parte dintre ele, aproximativ 90%, trăind în ecosistemul tropical. Printre acestea, 750.000 sunt insecte (din care 20.000 de fluturi), 250.000 plante şi 42.000 vertebrate. (Dificultatea studiului şi catalogării speciilor este dată şi de faptul că există regiuni unde diversitatea lor este extraordinară.)

Numeroase cercetări arată că, în prezent, foarte multe specii sunt ameninţate cu dispariţia. Cele mai documentate procese de extincţie privesc vertebratele, pentru simplul motiv că celelalte specii nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Datele arată că, în ultimele patru secole, au dispărut cel puţin 700 de specii, între care 100 de specii mamifere şi 160 de specii de păsări, ca urmare a influenţei omului asupra mediului.

Mamiferele sunt mai expuse

Studiile arată că mamiferele cu greutatea sub 3 kg prezintă riscuri de extincţie mai mici decât cele mai grele. Pe termen scurt, cel mai ameninţat este rinocerul. În 1960, erau în jur de 70.000, în timp ce în anul 2000 numărul lor a ajuns la 2.000 de exemplare. Elefanţii sunt, de asemenea, în scădere rapidă. Cu 30 de ani în urmă, erau mai mult de 2 milioane de exemplare, astăzi sunt mai puţin de 300.000 de exemplare. Numărul de exemplare de balena albastră a scăzut drastic, ajungând la câteva mii de exemplare pe întreaga planetă.

Poluarea industrială face nenumărate victime şi în rândul delfinilor albi din Saint Laurent (Canada, specie trecută în rândul celor pe cale de dispariţie), unde se înregistrează o rată de cancer îngrijorător de mare (27%). Populaţia lor a scăzut, de la cinci mii, cât se estimau la începutul secolului XX, la şase sute. De asemenea, peste 50% din speciile de rechin oceanic sunt ameninţate. 16 din cele 21 de specii ale rechinului oceanic sunt în pragul dispariţiei totale, din cauza pescuitului. Carnea rechinului este considerată o delicatesă, iar pescuitul lui este practicat fără o strategie durabilă sau ilegal. Rechinii se înmulţesc mai lent decât rata consumului. Ei ating maturitatea şi pot participa la reproducere doar după 15-20 de ani de viaţă (în unele cazuri chiar după 30 de ani). Într-o situaţie critică se află şi foca călugăr, (care e posibil să fi dispărut deja de pe planetă), vizonul european, broasca ţestoasă, caii de mare sau recifurile de corali.

Mii de specii ar putea dispărea definitiv

Conform Living Planet Index of Global Diversity, 1.686 de specii de vertebrate au scăzut cu aproape 30%, în ultimii 35 de ani. Între 1970 şi 2005, s-a înregistrat o scădere în medie cu 20% a numărului de exemplare din 2.185 de populaţii a 895 de specii distincte de păsări. La fel, în aceeaşi perioadă, s-a înregistrat o scădere cu 19% a numărului de exemplare, din 1.161 de populaţii a 355 de specii distincte de mamifere.

Potrivit altor estimări, 24% dintre mamifere şi 12% dintre speciile de păsări erau, la finele anului 2001, în pragul extincţiei totale. World Conservation Union a raportat că la nivel global, în 2004, 16.000 de specii de plante şi animale erau ameninţate cu dispariţia totală, cauza principală fiind alterarea sau distrugerea mediul lor de viaţă. La prima vedere ar părea că numărul speciilor ameninţate este mic - pentru că în realitate el reprezintă mai puţin de 1,5% din numărul total de specii de plante şi animale existente pe Terra. Totuşi, el include 24% dintre mamifere şi 12%. (25% dintre reptile, 21% dintre amfibieni, 30% din peştele de apă dulce, 20% dintre vertebrate sunt în prezent ameninţate. Cifrele sunt şi mai îngrijorătoare în Statele Unite ale Americii: 37% din peştele de apă dulce, 69% din muşchii de apă dulce sunt ameninţate cu dispariţia.) Statisticile arată că la fiecare 20 de minute, cel puţin o specie din lumea plantelor sau animalelor dispare sau intră în conul de umbră al ameninţării cu extincţia totală. Există deja semne îngrijorătoare, cum ar fi starea speciilor în Insulele Pacific. După colonizarea umană şi până în prezent, în acest areal au dispărut în jur de 2.000 de specii de păsări (adică 15% din totalul de specii de păsări din acel areal). O prognoză elaborată în 2002 arată că, fără ajustări durabile, în 200 sau 300 de ani, jumătate din totalul speciilor de păsări şi de mamifere vor dispărea. În total, numărul speciilor ameninţate cu extincţia totală este apreciat la 50.000 pe an, în următoarele trei-patru decenii.

Cauze majore în distrugerea ecosistemului

Exploatarea resurselor, industria, extinderea civilizaţiei şi consumul sunt activităţi care au afectat şi afectează direct şi din ce în ce mai mult ambientul terestru şi biodiversitatea. Neglijarea dezechilibrelor mediului are efecte multiple şi extinse. Multe dintre ele, cum ar fi dispariţia unor specii sau încălzirea globală, sunt deja ameninţătoare. Studii ce urmăresc impactul dezvoltării civilizaţiei asupra mediului avansează cifre alarmante: în prezent, omul utilizează, consumă sau afectează în diferite forme aproximativ 40% din întreaga producţie vegetală a planetei.

În privinţa accelerării procesului de distrugere a biodiversităţii, există cinci cauze majore. Una dintre ele o reprezintă pierderea, fragmentarea sau schimbarea habitatului natural de viaţă, care provine, cel mai adesea, din cultivarea terenurilor, utilizarea îngrăşămintelor, extinderea urbană sau exploatarea industrială. Aici sunt incluse şi procedeele care afectează ecosistemul marin, degradat fizic de activităţi umane, amenajări, de construcţii sau extracţii. Statisticile anului 2002 arătau că 89% dintre mamiferele ameninţate cu dispariţia sunt afectate de distrugerea habitatului natural. La fel, 83% dintre păsările şi 91% dintre plantele ameninţate astăzi sunt în această situaţie din cauza faptului că mediul lor de viaţă este serios afectat.

O altă cauză este supraexploatarea speciilor, în special prin pescuit şi vânătoare. Aici sunt incluse şi exploatarea pentru hrană, pentru industria farmaceutică, pentru cea a îmbrăcămintei şi încălţămintei sau pescuitul excesiv, dincolo de ratele reproductive ale speciilor. Aceeaşi statistică a anului 2002 arată că pentru 37% dintre mamiferele ameninţate cu dispariţia totală pericolul vine şi din partea vânatului, comerţului sau colectării abuzive.

O altă cauză ce pune în pericol viaţa speciilor o reprezintă poluarea, resimţită în special în mediul acvatic. Între contributorii majori în poluare sunt pesticidele (utilizate pe scară largă în ferme şi agricultură), poluarea industrială şi cea provenită din ramurile de minerit.

De asemenea, alte genuri sau specii invadatoare sunt o ameninţare pentru viaţa speciilor indigene. Sunt vizate aici introducerea deliberată sau accidentală a unor specii sau genuri dintr-o regiune în alta, nou-sosiţii devenind prădători, paraziţi sau competitori ai speciilor indigene, putând determina dispariţia lor. La nivelul anului 2002, statisticile arată că 350 de specii de păsări, reprezentând 30% din numărul total al speciilor ameninţate, sunt în pericol din cauza speciilor invadatoare; 361 (adică 15%) dintre plantele şi 69 (adică 10%) dintre mamifere sunt puse în pericol de specii invadatoare.

Încălzirea globală - ameninţarea cea mai mare

În fine, şi se pare că în măsura cea mai semnificativă, schimbările climatice ameninţă biodiversitatea. De-a lungul decadelor, s-au înregistrat schimbări semnificative în ecosistemele marine, polare, montane sau de coastă. (Un exemplu dintre cele mai evidente este reducerea semnificativă a recifurilor de corali. Despre aceasta şi alte câteva aspecte se vor face menţiuni în cele ce urmează.)

Toate acestea determină dezechilibre în habitatul natural de viaţă al speciilor, deteriorând calitatea vieţii lor. În absenţa unor contramăsuri, speciile afectate pot dispărea complet şi definitiv.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!