Oltenia
În curtea Centrului eparhial din Craiova, împreună cu  PS Gherasim Cristea, PS Damaschin Coravu, PS Calinic Argatu  şi membrii Permanenţei eparhiale

Amintiri despre Mitropolitul Nestor Vornicescu

Toma Rădulescu, 12 Octombrie 2017

Primele amintiri despre personalitatea Mitropolitului cărturar Nestor Vornicescu sunt legate de un episod din viața academicianului C.S. Nicolăescu-Plopșor (1900-1968), fondatorul Institutului
de Științe Umane din Craiova. De la el am aflat despre lucrarea lui misionară şi opera vastă pe care a zidit-o.

În mai 1993 a avut loc o sesiune de comunicări la împlinirea a unui sfert de veac de la trecerea la cele veșnice a academicianului C.S. Nicolăescu-Plopșor (31 mai 1968 – 31 mai 1993), acțiune care s-a desfășurat în sala de festivități a Primăriei Municipiului Craiova. La sesiune au participat foști colegi ai celui dispărut dintre noi, din Craiova și din alte orașe ale țării - în special de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, fiica Mira Nicolăescu-Plopșor, dar și Mitropolitul Nestor Vornicescu.

Cu acest prilej, Mira Nicolăescu a evocat un moment dramatic petrecut în anii de represiune stalinistă în pădurile din zona Schitului Tarcău din Moldova. Aici se refugiase ca să facă cercetări în părțile Ceahlăului pentru paleolitic și C.S. Nico­lăescu-Plopșor, care era urmărit de Securitate și Miliție pentru a fi arestat ca moșier și „reacționar”. Ajunsese în Moldova, la recomandarea academicianului Constantin Daicoviciu, pentru a scăpa de urmăritorii săi sub pretextul unor cercetări arheologice. Deoarece urma a fi arestat, C.S. Nicolăescu-Plopșor s-a refugiat în pădurile din Munții Tarcăului. După un drum obositor prin coclauri și pădure sălbatică, fugarul a ajuns la porțile Schitului Tarcău, unde a fost întâmpinat de ieromonahul Nestor Vornicescu, căruia i-a spus: „În sat sunt milițienii, în pădure sunt trupe de securitate, te rog să mă primești să dorm și să mă ascund aici la schit”. Viitorul mitropolit, deși știa că cei care adăpostesc pe cei urmăriți de Securitate vor fi arestați și condamnați de tribunalele militare la ani grei de detenție pentru „favorizarea infractorului” l-a ascuns în chiliile schitului, l-a hrănit și l-a îmbrăcat în haine adecvate vremii de toamnă. După ce urmăritorii au părăsit zona, C.S. Nicolăescu-Plopșor a plecat de la schit (era și pericolul de a fi demascată prezența sa aici de către cei din zonă) și ceva mai târziu și-a continuat cercetările arheologice pentru paleolitic în Moldova și Ardeal, în zona peșterilor din județele Hunedoara și Alba.

Amintiri din anii studenţiei

În anii studenției la Facultatea de Istorie București, în mai 1970, a fost organizată pentru studenții anului IV din care făceam și eu parte, o excursie de studii la mănăstirile și monumentele din Moldova.

Într-una din zilele excursiei documentare, au vizitat Mănăstirea Neamțului, care a fost prezentată cu lux de amănunte de starețul acesteia, arhimandritul Nestor Vornicescu. Cultura sa și talentul de narator, specific moldovenilor de seamă ai nea­mului românesc, au impresionat pe toți studenții, mai ales când acesta a prezentat cu lux de amănunte o bună parte din colecția de manuscrise și carte veche românească, păstrată în cele mai bune condiții de conservare și mânuite cu multă dragoste și grijă de cărturarul Nestor Vornicescu. Mai târziu, viitorul mitropolit a și scris despre meșterii tipografi și xilogravurile de la Mănăstirea Neamțului, unde a funcționat o vestită tipografie și școală de copiști de manuscrise cu caracter teologic și istoric (vestitele anale și letopisețe în special din Moldova).

Ca stareț la Suceava, la Mănăstirea „Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”, a descoperit două xilogravuri, așa cum mai târziu descoperea cărți vechi cu însemnări despre Mănăstirea Popânzălești-Dolj, ctitorie a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, fost Episcop al Râmnicului Noul Severin în anii 1850-1868.

Donaţii la Muzeul Olteniei

După anul 1990, în calitate de muzeograf la Muzeul Olteniei și din dorința de a îmbogăți patrimoniul muzeal cu noi documente și obiecte de muzeu, am cunoscut pe Cornelia Ianovici, soția colonelului Nicolae Ianovici, originar din Moldova. Aceasta a donat Muzeului Olteniei costumele militare, decorațiile, fotografiile, brevetele colonelului Nicolae Ianovici, soțul său trecut la cele veșnice, originar de pe meleagurile Bucovinei.

Alături de acestea a donat tot muzeului cărți cu dedicație de la Mitropolitul Nestor, fotografii ale acestuia și alte documente legate de mitropolit. Cornelia Ianovici în anii 1960-1975 a fost ghid pentru turiștii străini și români care vizitau mănăstirile din nordul Moldovei, precum și Catedrala Mitropolitană din Iași. Atunci, mare eclesiarh al catedralei era arhimandritul Nestor Vornicescu, care dădea și informații legate de istoricul catedralei și al bisericilor ieșene, în frunte cu Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria lui Vasile Lupu, precum și amănunte din viața Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, ale cărei Sfinte Moaște se află la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Doamna Cornelia Ianovici a spus că are o gemă care reprezintă sigiliul lui Tudor Vladimirescu și care provine de la un strămoș al său din Mehedinți, un anume Petrescu – secretar al lui Tudor Vladimirescu. Matricea sigilară este un simbol al redeșteptării noastre naționale. Cărturarul Nestor Vornicescu, care a văzut piesa de valoare istorică excep­țională pentru nea­mul românesc, a cumpărat acest sigiliu din banii săi (o sumă consistentă pentru acel timp), a realizat o montură pentru un frumos inel pe care l-a donat pentru Muzeul de la Mănăstirea Jitianu de lângă Craiova atunci când a ajuns pe meleagurile Olteniei.

Recunoscător, ca și în alte numeroase ocazii, Episcopul și apoi Mitropolitul Nestor acorda numeroase ajutoare în bani, lemne, îmbrăcăminte, încălță­minte doamnei Cornelia Ianovici, care era invitată la principalele evenimente legate de Mitropolia Olteniei (27 dec. - hirotonirea ca arhiereu, Floriile - 23 apr. 1978 când a fost instalat ca mitropolit, 26 oct. - Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, hramul Catedralei Mitropolitane), dar și de câte ori aceasta venea la sediul său, așa cum mi-a mărturisit regretatul Nicolae Ianovici din București, fiul său, care era mare admirator al Mitropolitului Nestor pentru grija purtată venerabilei sale mame.

Grija pentru păstoriţi

Firea sa generoasă se manifesta și față de alți credincioși cu stare materială precară, care erau invitați la sediul său și ospătați prin grija monahiei Aglaida, cu metania la Mănăstirea Tismana.
Cel mai cunoscut exemplu este cel al nepotului învăță­torului și cântărețului bisericesc Ștefan Bălăcescu de la Biserica Mântuleasa, prezent permanent la slujbele de la catedrală, cu handicap sever, care era ospătat și primea consistente daruri de foarte multe ori. Când a fost obligat să ia unele măsuri legate de mănăstirea de maici Cârcea de lângă Craiova cu o umilință specifică marilor sihaștri în Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor a anului 2000, Mitropolitul Nestor s-a deplasat la sediul mănăstirii și a solicitat gestul îngeresc al iertării reciproce, lucru refuzat de unele persoane, gest regretat apoi prin încercarea de a pune o scrisoare de iertare în sicriul acestuia în ziua de 19 mai 2000. La fel a procedat și în cazul fostului preot ortodox de la Biserica „Sfântul Spiridon”, când s-a deplasat la casa parohială a bisericii amintite și smerit a cerut iertare și împăcare, din nefericire fără rezultat.

Toate cele două evenimente le-am cunoscut personal și nu prin alte persoane din anturajul său. La aceasta putem adăuga dorința permanentă de a atrage în sânul clerului persoane cu alte meserii, fapt reușit în mai multe situații când aceștia au devenit diaconi și preoți, unii din ei de mare vocație, cum este spre exemplu părintele duhovnic Ilie de la Biserica „Sfântul Ilie” din Craiova.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!