Memoria Bisericii
Antonie Plămădeală, la Mănăstirea Prislop

Antonie Plămădeală, la Mănăstirea Prislop

Adrian Nicolae Petcu, 04 Aprilie 2011

În februarie 1949, tânărul teolog Leonida Plămădeală primea o nedreaptă condamnare pentru "uneltire contra ordinii sociale", într-un lot alături de alţi colegi de la Teologie şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Încă din timpul arestărilor operate de Siguranţă în vara lui 1948, Plămădeală reuşise să plece din Bucureşti, pentru a se putea ascunde la Baia Mare, ca profesor de limba rusă la un liceu. În iunie 1949, şi-a susţinut examenele din ultimul an de facultate la Academia Teologică din Cluj, reuşind să-şi finalizeze studiile cu distincţia magna cum laude. În continuare, Plămădeală trebuia să se ascundă, reuşind să ajungă la Mănăstirea Prislop, recent preluată de la Biserica greco-catolică desfiinţată şi unde fusese aşezat marele duhovnic Arsenie Boca. De fapt, Plămădeală îl cerceta pe părintele Arsenie încă din vremea studenţiei, în timpul excursiilor pe care le făcea la Mănăstirea Sâmbăta. Cu pregătirea teologică pe care o avea, dar şi dintr-o convingere cultivată din timpul studenţiei, de praznicul Schimbării la Faţă, alături de colegul Stelian Manolache, Leonida Plămădeală primea darul diaconiei din mâinile episcopului Andrei Magieru al Aradului. O lună mai târziu, de Înălţarea Sfintei Cruci, cei doi teologi erau tunşi pentru vieţuirea monahală, Plămădeală primind numele de Antonie de la naşul său, Agaton Sandu Tudor, pe care îl cunoştea din timpul conferinţelor Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim. În ianuarie 1950, monahul Antonie era nevoit să plece din Prislop, deoarece Securitatea îl găsise. Tânărul monah avea să ajungă la Crasna gorjeană.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!