Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Antonie Plămădeală la Mănăstirea Râşca

Antonie Plămădeală la Mănăstirea Râşca

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 07 Iunie 2011

Atunci când intra pe poarta Mănăstirii Slatina, în 1950, Antonie Plămădeală era căutat de autorităţile statului. El încerca să scape de arestare după intrarea în monahism în Prislopul lui Arsenie Boca şi vieţuirea episodică de la Crasna gorjeană. La Slatina, Antonie Plămădeală era unul dintre cei trei care aveau studii în teologie într-o chinovie de peste 60 de monahi, încât ocupa funcţia de profesor la nou-întemeiata şcoală monahală. Rolul său nu era atât de uşor, deoarece, ca tânăr monah, trebuia să fie profesorul unor călugări bătrâni şi îmbunătăţiţi precum Paisie Olaru. Dar Slatina era în primul rând şcoala smereniei monahale. Tot Antonie Plămădeală a fost cel care, trimis la Mănăstirea Râşca, a întemeiat o şcoală monahală pentru maicile nou-aşezate aici. A fost unul dintre cei care, cu multă dărnicie, a creat o coeziune în chinovia formată din călugăriţele aduse de la Agafton şi Agapia. De altfel, monahul Antonie s-a ataşat mult de obştea de la Râşca, fiind permanent în mijlocul maicilor care nu prea uşor se deprindeau cu vieţuirea din această mănăstire. Vieţuirea acestor maici la Râşca a fost grea, dar, cu rugăciune şi mult suflet, Antonie Plămădeală a ştiut să pună început bun chinoviei de la mănăstirea voievodală Râşca suceveană.