Apa, minunea lui Dumnezeu!

10 Ianuarie 2009

† Calinic

Episcop al Argeşului şi Muscelului

Doar atunci când norul de păcate a doborât viaţa noastră la pământ şi am devenit insensibili la mersul frumuseţii lumii văzute, reflex al frumuseţii lumii nevăzute, devenim nu numai proprii noştri duşmani de moarte, ci şi ai celor din jurul nostru, fără a avea vreo pricină anume ca să suporte această mânie omenească.

Dintre minunile lumii, semănate de Dumnezeu pe pământ, este şi apa.

Cine nu ştie că 70% din organismul nostru este compus, literalmente, din apă! Astăzi nimeni nu se mai îndoieşte, ştiinţa fiind la îndemâna noastră. Aparatura de specialitate ne arată acest fenomen, numit apă, şi rosturile pe care le are în univers, în viaţa noastră de fiecare zi, în viaţa pământului, a regnului mineral, vegetal, animal şi uman.

În cărţile: „Mesaje ascunse din apă“, „Adevărata putere a apei“ şi „Viaţa secretă a apei“, scrise de Masaru Emoto, omul de înaltă ştiinţă al Japoniei şi implicit al lumii, ne demonstrează că apa are o putere miraculoasă, neştiută încă de omenire şi deci de fiecare dintre noi. El a făcut o experienţă unică prin fotografierea cristalelor minunate când apa este îngheţată: „Apa expusă anumitor expresii verbale - „Eşti drăguţă“, „Eşti frumoasă“, „Iubire şi recunoştinţă“ - formează cristale în forme incredibile care fascinează.

Cuvintele rostite de noi se regăsesc oglindite în apă

Masaru Emoto se întreabă, precum şi noi trebuie să ne întrebăm: „Şi ce înseamnă aceasta, până la urmă, pentru noi? Înseamnă că şi gândurile din inima noastră au un impact asupra întregii vieţi şi asupra creării lumii noastre de mâine“.

Este cunoscut faptul că în fiinţa noastră se află o putere uriaşă, plină de taine adânci, încă neştiută de noi decât în parte. Savantul japonez continuă: „În sufletul uman sălăşluieşte o putere miraculoasă. Ni se spune mereu că acţiunile noastre rezultă din gândurile noastre pe care le avem. Acest principiu este, într-adevăr, demonstrat în felul în care apa formează cristale în funcţie de tipul de influenţă la care este expusă“.

Să nu ne mire, nicidecum, constatările la care a ajuns Masaru Emoto. Experienţele lui se văd publicate. Rămâne doar ca noi să luăm cartea şi s-o citim şi să ne uimim!

Vom vedea că, spre surprinderea noastră, Cuvintele rostite de noi se regăsesc oglindite în apă. Spre exemplu, într-un recipient de sticlă s-a pus apă şi s-a scris cuvântul fericire. Spre uimirea savantului, „forma cristalului se apropie de perfecţiune, asemenea unui diamant splendid şlefuit, dându-ne a înţelege că echilibrul este o condiţie esenţială a fericirii“.

Experienţele au continuat. Atunci când a scris pe recipientul plin cu apă cuvântul nefericire, cristalul se arată „neclar, şters şi cu o structură dezechilibrată, finisată doar parţial, ne arată că nefericirea nu este opusul fericirii, ci un stadiu prin care trebuie să trecem pentru a ajunge la fericire“.

Voi aminti aici doar o parte din cuvintele şi expresiile scrise pe vasele cu apă, pentru a ne convinge despre descoperirea miraculoasă a dr. Masaru Emoto. Spre exemplu: rezistă!, inocenţă, mulţumesc, cu sufletul împăcat, iubire conjugală, floare de colţ, graţie divină, Apă pentru care s-au rugat cinci sute de oameni, Puterea rugăciunii poate schimba lumea; s-au mai scris, de asemenea: flori, copaci, muzică, religiile lumii, plante. Rezultatele sunt uluitoare.

Dacă luăm, spre exemplu, cristalul, format din apă cu inscripţionarea inocenţă, „cristalul acesta a crescut atât de mult încât nu ar mai fi încăput în cadru, aşa că am micşorat imaginea pentru această fotografie. Cine se lasă condus de inocenţă în acţiunile sale va avea parte de toată energia necesară pentru înfăptuirea a ceea ce-şi propune“.

După cum se vede, şi apa ne dă de gol. Ne arată ceea ce suntem ca într-o oglindă. Aşadar, nu ne mai putem ascunde. Ne va judeca, oare, apa? Se face demonstraţia că are memorie. Apa face parte din viaţa noastră în totalitate.

Dacă oamenii vor să vadă distrugerea lumii, atunci asta se va întâmpla

Se vede că bucuria din inima şi gândurile noastre bune influenţează totul în bine, pe când gândurile urâte şi atitudinea distructivă aduc răul asupra naturii şi omului. Iată cum ne demonstrează Masaru Emoto: „S-au întâmplat multe în lume de când oamenii au aflat despre cristalele de apă. Clădiri gigantice - simboluri ale civilizaţiei şi prosperităţii - s-au prăbuşit sub ochii noştri. Au izbucnit noi războaie. Am văzut cum tristeţea naşte mânia - şi multă tristeţe, formând un cerc care înconjură lumea. Sunt oameni care plâng, oameni care-şi pleacă privirile, deznădăjduiţi şi oameni care-şi ridică privirile, în rugăciune. Trebuie să ne angajăm în forţa interioară pentru a ne păstra gândurile concentrate asupra binelui din jurul nostru şi nu asupra forţelor distructive. Însă, puterea de a influenţa acţiunea prin gânduri este, pe de altă parte, o sabie cu două tăişuri. Dacă oamenii vor să vadă distrugerea lumii, atunci asta se va întâmpla“.

Este înfricoşător ceea ce se poate întâmpla. Descoperirea savantului japonez poate merge în două direcţii opuse. O parte dintre oameni vor fi inocenţi în lucrările lor şi asta va duce la fericire, o parte, mai mare, vor fi puşi doar pe indiferenţă, iar cei mai mulţi pe răutăţi de toate felurile.

Mesajele purtate de apă prin lume depind de Harul Duhului Sfânt

Apa, rezervorul mondial al vieţii, este din ce în ce mai poluată. Avem deja apă infestată chimic. Se ştie acest lucru. Resursele de apă potabilă se vor micşora. În orice parte a lumii unde resursele de apă sunt limitate, este absolut normal ca apa să aibă un rol esenţial. Aşa e şi în cazul unor vremuri biblice: I Împ. 17, 11; Ieremia 14,3; Ioil 1, 20; Agheu 1, 11). Israeliţii află că apele de la Mara erau amare (Exod 15, 23), iar pe vremea lui Elisei, fântâna din Ierihon nu avea apă bună de băut.

Se mai poate vorbi şi de apa întristării, atunci când trebuia împărţită cu porţia (Plângerile lui Ieremia 5, 4; Ezechiel 4, 11, 16; Isaia 30, 20).

Ştim din Scripturile sfinte că deseori apa simbolizează binecuvântarea lui Dumnezeu şi înviorarea duhovnicească, precum citim la Psalmul 22, 2; Isaia 32, 2), iar dorul după apă indică cerinţa spirituală (Psalmul 42, 1; 62, 1; Amos 8, 11).

În chip cu totul minunat, profetul Ieremia l-a descris pe Dumnezeu ca „izvorul apelor vii“ (Ieremia 2, 13; 17, 13), iar în Noul Testament apa este legată de viaţa veşnică, binecuvântarea supremă pe care o dă Dumnezeu (Ioan 4, 14; Apocalipsa 7, 17; 21, 6; 22, 1) iar în Epistola către Efeseni, ideea predominantă este aceea de curăţire prin botez, pentru iertarea păcatelor (Efeseni 5, 26; Evrei 10, 22).

Pe lângă aspectul curăţitor şi sfinţitor al apei, apare şi cel de împrospătare. Preoţii se spălau când erau consacraţi (Exod 29, 4), leviţii, de asemenea, erau stropiţi cu apă (Numeri 8, 7) precum şi spălările din „Ziua Ispăşirii“ (Levitic 16, 4; 24; 26), iar preoţii trebuiau să îndeplinească şi ritualul „apei de curăţire“ (Numeri 19, 1-10).

Mai târziu, această formă dezvoltată a ritualului de curăţire era în practică şi în obştea de la Qumran, care se boteza înainte şi după începutul erei creştine, oferind cadrul pentru botezul pocăinţei săvârşit de către Sfântul Ioan Botezătorul şi pentru botezul creştin de curăţirea păcatelor şi înfierea în Hristos Iisus.

Toate aceste practici, după rânduiala Sfinţilor Părinţi din Biserica dreptmăritoare creştină, au fost încununate şi cu Sfinţirea Apei celei Mari, de praznicul Botezului Domnului Iisus Hristos. Întreaga slujbă este o bucurie duhovnicească. Apele din întreaga lume, după cum se spune, sunt sfinţite de ziua Bobotezei, pentru că rugăciunile se fac de ierarhia bisericească în întreaga ortodoxie şi se coboară asupra întregii firi a apelor ce îmbrăţişează Pământul.

Am început această expunere cu date din cartea Viaţa secretă a apei, de Masaru Emoto. Din experienţele lui care au înconjurat lumea, se reînvaţă ceea ce se ştia de altfel, că apa are capacitatea de a întreţine viaţa; are puterea dată de Dumnezeu „de a citi sentimente şi emoţii şi a le răspândi întregii lumi“. Cu alte cuvinte, mesajele purtate de apă prin lume, deci şi de agheazma care se face şi de Bobotează, depind de Harul Duhului Sfânt şi de rugăciunile care se fac cu gândul bun şi curat la Dumnezeu.

Rugăciunea va salva pacea mondială şi omenirea

Savantul dr. Masaru Emoto a făcut apel la toţi prietenii şi cunoscuţii „să se afle în apropierea unei ape, în faţa căreia să-şi exprime iubirea şi recunoştinţa. Acest lucru poate fi realizat oriunde, chiar şi în bucătărie sau dormitor. Un simplu pahar cu apă este de ajuns. Apei trebuie să i se spună, cu blândeţe: „Te iubesc“ şi „Mulţumesc“. În timp ce faceţi acest lucru, imaginaţi-vă puterea iubirii şi a recunoştinţei transferându-se asupra întregii mase de apă, de pe tot acest pământ. Apa de oriunde, chiar şi cea dintr-un pahar, se află în legătură cu restul apei de pe pământ…

Apa poartă cu sine gândurile şi rugăciunile fiecăruia dintre noi - clerici şi poporul lui Dumnezeu. Şi, din moment ce suntem, cu toţii, apă, nu contează de unde pornesc rugăciunile, căci ele vor fi purtate în toată lumea.“

De aici, de la Argeş şi Muscel, rugăciunile obştii ortodoxe şi a clerului sfinţit pornesc ca razele soarelui asupra apelor, pentru a fi sfinţite, gustate şi stropite peste întreaga fire din natură şi peste casa şi viaţa omului.

Să ne sfinţim gândurile şi faptele şi să dorim numai lucruri bune în toate clipele vieţii noastre şi să răspândim numai zâmbet şi lumină.

Iar mesajul lui Masaru Emoto, desprins din paginile Sfintei Scripturi, ne spune: „Umpleţi-vă sufletul cu iubire şi recunoştinţă. Rugaţi-vă pentru această lume a noastră. Împărtăşiţi mesajul iubirii celor din jur!“.

Rugăciunea va salva pacea mondială şi omenirea. Să facem din sufletul nostru Potirul de Aur al iubirii de Dumnezeu şi de oameni! Aceasta este forţa noastră cu care vom birui!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!