Diaspora
Apostolat românesc la Liège

Apostolat românesc la Liège

Emanuel Pavel Tăvală, 03 Aprilie 2011

A vorbi de Parohia Liège înseamnă a vorbi de un apostolat la care nici chiar preotul paroh de aici nu s-a gândit. Istoria parohiei începe odată cu sosirea în Belgia a preotului Mircea Coşofreţ, în anul 1988, acesta fiind recunoscut preot pentru Liège de Episcopia Ortodoxă Liberă din Europa Occidentală cu sediul la Paris, rue Jean de Beauvais 9, continuatoarea structurii înfiinţate de mitropolitul Visarion Puiu.

Parohia Liège a luat fiinţă "oficial" la 23 aprilie 1989, presa locală consemnând evenimentul şi subliniind că "oraşul Liège devine placa turnantă a apostolatului preotului Mircea Coşofreţ, slujind la Liège, în Franţa şi în Germania". Cum parohiile erau foarte rare, aria de slujire era greu de definit, preotul paroh folosind metafora de "preot pompier" pentru a caracteriza activitatea sa de la început. Parohia a rămas subordonată structurii episcopale de la Paris până în 2002, când, cu acordul credincioşilor, parohia din Liège a intrat sub acoperirea canonică a Patriarhiei Române.

Ca şi în cazul majorităţii parohiilor din diaspora, şi cea de la Liège s-a confruntat încă de la început cu lipsa unui spaţiu adecvat pentru slujirea liturgică, fiindu-i greu comunităţii româneşti să obţină un lăcaş care să fie al său.

La început, slujbele au fost oficiate în capela unui spital. Toate ar fi fost bune dacă s-ar fi respectat locul sacru. După un timp, administratorii imobilului au început să facă reuniuni şi cursuri cu personalul chiar în incinta capelei. În aceste condiţii s-a decis identificarea unui alt imobil, fiind găsită o capelă ce aparţinea unui ordin călugăresc catolic, maicile de aici fiind foarte primitoare. Cu toate acestea, nu era încă ceea ce se dorea şi ceea ce corespundea nevoilor comunităţii româneşti din ce în ce mai numeroase.

O atmosferă de familie

Capela actuală, închinată Sfântului Vincent din Ans, a fost identificată mai pe urmă. Ea a fost construită de minerii din cartierul Ans, al oraşului Liège şi era folosită foarte rar, doar duminica dimineaţă. Mărimea era potrivită şi condiţiile foarte bune. Nu avea catapeteasmă, dar se apropia tot mai mult de ceea ce comunitatea românească îşi dorea.

În capelă pot să intre aproximativ 150 de persoane. Nu este înaltă, numai 4 metri, şi în plus are o sală unde în fiecare duminică se adună comunitatea, după Sfânta Liturghie, pentru agapă şi pentru o mai bună cunoaştere a nou-veniţilor în ţară sau la biserică, dar şi pentru discuţii pe diverse teme. E o atmosferă de familie, de biserică parohială, credincioşii simţindu-se ca "acasă", în România.

Capela a fost înzestrată cu două icoane împărăteşti ale Mântuitorului Hristos şi Maicii Domnului, administratorii imobilului acceptând această mică schimbare care dă o notă în plus de sacralitate şi spiritualitate ortodoxă. La biserică participă credincioşi din zonele învecinate oraşului Liège, dar nu lipsesc credincioşi din alte localităţi mai îndepărtate.

Parohia are mulţi convertiţi la Ortodoxie

Mult timp, preotul Mircea Coşofreţ a fost ajutat la oficierea serviciilor religioase de către Martin Lissman, un bun teolog, de origine germană, trecut la Ortodoxie şi care răspundea permanent prezent oriunde ar fi fost solicitat în calitate de cântăreţ, fie că era vorba de slujbe la Liège sau în Germania, la Köln şi Saarbrücken, unde preotul a slujit o perioadă până la numirea de preoţi parohi. Având în vedere activitatea sa susţinută, buna pregătire teologică şi mărturisirea cu putere a credinţei, a fost propus spre a fi hirotonit diacon, lucru ce s-a şi întâmplat, el fiind hirotonit de către IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale.

În cadrul parohiei slujeşte, mai nou, şi părintele Ştefan Barbu, care studiază în Belgia, dar îşi continuă şi activitatea pastorală, începută în ţară, în cadrul parohiei de la Liège. Părintele Ştefan a pus în funcţiune, pe internet, un blog privind activitatea parohiei din Liège, în acest fel putând fi accesate ultimele informaţii legate de programul sfintelor slujbe sau privitoare la acţiuni culturale, sau de altă natură, organizate de către parohie, dar şi ştiri bisericeşti preluate din ţară. Totodată, este şi un mod practic de catehizare a celor ce se pregătesc pentru Taina Sfântului Botez sau cea a Sfintei Cununii, aici regăsindu-se

explicaţii teologice şi practice cu privire la cele două Sfinte Taine. Trebuie să menţionăm că numărul credincioşilor fiind în creştere, este îmbucurător că multe familii mixte decid ca partenerul lor să devină membru al parohiei ortodoxe sau copiii să primească Taina Botezului în cadrul Bisericii Ortodoxe. De altfel, parohia are un frumos număr de membri convertiţi la Ortodoxie.

Preot şi pentru românii din sudul Germaniei

Preotul Mircea Coşofreţ i-a păstorit la început şi pe credincioşii din sudul Germaniei, şi nu numai. La parohia din Saarbrücken a slujit într-o

biserică catolică, pusă la dispoziţia comunităţii româneşti spre slujire. După lungi căutări, datorită unui nou credincios trecut la Ortodoxie, Felix Recktenwald, s-a obţinut din partea administraţiei locale a oraşului Saarbrücken o casă pe care credincioşii ortodocşi români au împodobit-o şi au transformat-o într-o capelă ortodoxă. După organizare, parohia a fost încredinţată unui tânăr preot venit din ţară.

Un preot iubitor de literatură şi scriitor

Pe lângă activitatea sa pastorală, preotul Mircea Coşofreţ a oferit credincioşilor şi un frumos cadou reprezentat de două volume scrise de sfinţia sa, intitulate "În vâltoarea vremurilor". Cele două volume sunt amintiri din viaţă, de oameni cunoscuţi, de situaţii întâlnite şi locuri, atât din ţară, cât şi din străinătate.

Având în vedere că este deja un veteran al diasporei ortodoxe din Europa Occidentală, părintele Mircea Coşofreţ spune că, dacă ar trebui să dea unele sfaturi tinerilor preoţi, în seminariile şi institutele teologice din ţară sunt profesori de înaltă ţinută. Totodată, spune că necazuri sunt şi în Belgia, aşa cum sunt şi în România, şi peste tot. Acelaşi om, de aici sau din altă parte, aşteaptă dragoste, înţelegere, respect şi… multă RĂBDARE.

Cei ajunşi aici cunosc valoarea banului şi a efortului depus de cineva.

Fiţi deschişi şi prietenoşi cu oamenii! Întâmpinaţi-i şi schimbaţi câteva cuvinte cu ei. Nu vă închideţi în Sfântul Altar ca şi cum v-aţi ascunde! Ei vor observa că aveţi de terminat anumite lucruri şi nu vă vor deranja. În schimb, dacă sunteţi liberi, adresaţi-le un salut sau câteva cuvinte. Vor aprecia acest gest. Folosiţi-vă de experienţa unor credincioşi în rezolvarea problemelor parohiale. Nu faceţi schimbări care să genereze discuţii ulterioare. Oamenii de aici sunt stresaţi, au probleme, ieşiţi şi-i întâmpinaţi ca şi cum ar fi fratele sau prietenul vostru. Poate că ajungeţi într-o parohie mai mică. Nu aşteptaţi să răbdaţi de foame! Chiar dacă nu aveţi experienţă, veţi găsi ceva de lucru şi va fi o cinste pentru dvs. să aduceţi un ban în plus în familie. Poate să găsiţi chiar cursuri de calificare în diverse domenii; urmaţi-le, că n-o să vă pară rău! Nu uitaţi că parohiile de aici nu sunt asemănătoare cu cele din ţară. Un credincios căruia i s-a adresat un cuvânt aspru se va duce la sute de kilometri pentru a face un botez. Răbdarea, dragostea şi înţelepciunea să vă fie cei mai apropiaţi sfătuitori.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!