Ţarul care a adus civilizaţia în Rusia

Elena Tăbuş, 10 Iunie 2008

Petru cel Mare a fost primul ţar care a resimţit nevoia acută de a scoate Rusia din anonimatul primitivismului politic, social şi cultural. De aceea, va juca, pe rând, rolul de învăţăcel şi, mai apoi, de învăţător al modernismului, sub toate aspectele lui.

Timp de mai bine de trei secole (1613-1917), Rusia a fost condusă de dinastia Romanovilor. Odată cu încoronarea lui Ivan al IV-lea cel Groaznic, în 1547, sub titulatura de ţar al Rusiei, şi culminând cu asasinarea lui Nicolae al II-lea şi a familiei sale în 1918, această ţară a cunoscut una dintre cele mai sângeroase şi tulburi perioade din istoria Europei.

Dintre Romanovi se desprinde unul dintre cele mai dure portrete ale unui suveran rus: Petru cel Mare. Deschiderea sa către Vest a contribuit la transformarea Rusiei într-o mare putere a lumii.

Rusia primitivă

Petru s-a născut în 1672, la Moscova, fiind unicul fiu al ţarului Alexei şi al ţarinei Natalia Narişkina, cea de-a doua soţie a sa. Dupa moartea ţarului, timp de câţiva ani, sora vitregă a lui Petru, Sofia, a preluat frâiele puterii ca regentă, şi abia în 1683, când a fost îndepărtată, Petru a rămas să conducă singur ţara.

Petru este numit suveran într-un moment în care Rusia era o ţară înapoiată, la secole distanţă de Europa de Vest, aproape în toate privinţele: iobăgia era în floare, Rusia nu cunoscuse nici Renaşterea, nici Reforma. Clerul era ignorant, literatura aproape că nu exista, matematica şi ştiinţele stârneau dispreţ, armata era prost echipată şi instruită, flota militară lipsea cu desăvârşire.

Jos bărbile!

Între anii 1697 şi 1698, ţarul a întreprins o călătorie în vestul Europei, vizitând Imperiul German, Anglia şi Olanda. Era dornic să cunoască foarte multe lucruri şi, de aceea, în timpul acestei călătorii a lucrat ca dulgher pe şantierele pe care se construiau corăbii (a construit chiar un vas, pe care l-a trimis în portul Arhanghelsk).

În timpul lui Petru I, Rusia a făcut un mare pas înainte. Au fost construite numeroase manufacturi - întreprinderi industriale din acele vremuri. Au fost organizate şcoli de cultură generală şi de specialitate, a fost întemeiată Academia de Ştiinţă.

Una dintre principalele preocupări ale ţarului Petru I a fost şi implementarea metodei europene de învăţământ. Mult efort a depus pentru întreţinerea şcolilor care aveau menirea să pregătească persoane pentru flotă, armată şi pentru construcţia cetăţilor. Atât şcolile laice, cât şi cele teologice au fost supuse unui proces de latinizare. A introdus calendarul iulian şi a modernizat alfabetul rus. În timpul domniei sale, a apărut primul ziar rusesc.

În plan social, Petru a încurajat deschiderea către Vest. A dat un decret prin care interzicea bărbile, cu excepţia clericilor; cei care, totuşi, voiau să poarte barbă, erau forţaţi la plata unui impozit. Ţarul Petru îi obligă pe curteni să se îmbrace dupa moda vestică şi introduce fumatul şi băutul cafelei. Deşi la vremea aceea multe din propunerile lui au întâmpinat o opoziţie acerbă, pe termen lung, politica sa a determinat aristocraţia rusească să adopte până la urmă manierele şi cultura vestică.

Reforma bisericească

De numele ţarului Petru I se leagă şi o „reformă“ bisericească.

Biserica a fost înlăturată din cursul firesc al vieţii naţionale. Puterea civilă nu vedea Biserica ca fiind o putere spirituală a poporului, ci ca pe un sprijin al puterii de Stat care avea mai mult o funcţie de tutelă, de informator sau supraveghetor. Din acest motiv, conducerea Statului a fost nevoită să înlăture vechea ordine a conducerii Bisericii şi să înfiinţeze un nou sistem, sinodal, care se supunea în întregime puterii monarhului.

Ideile sale erau influenţate de protestantismul occidental în care, în toate sferele, prevala primatul statal. De aici a şi apărut teoria conform căreia monarhul are dreptul să conducă Biserica. Vizita în Anglia i-a insuflat ţarului ideea de a deveni cap al Bisericii.

Ca parte a reformelor, Biserica Ortodoxă Rusă a fost încorporată parţial în structura administrativă a statului, transformând-o într-o unealtă a guvernării. Petru a abolit patriarhatul şi l-a înlocuit cu un organ colectiv de conducere, Sfântul Sinod, condus de un funcţionar secular al statului.

În urma reformei, Biserica Rusă a pierdut independenţa faţă de Stat.

În perioada sinodală, Biserica a acordat o atenţie deosebită educaţiei religioase şi misionarismului în provinciile Rusiei. În următoarele două secole, misionarii ruşi au călătorit prin întreaga Siberie şi până în Alaska, iar mai apoi în Statele Unite. Multe biserici vechi au fost restaurate şi altele noi au fost construite.

Criticat de contemporani, lăudat de istorie

Odată cu înfiinţarea Sfântului Sinod, în Biserica Ortodoxă din Rusia a început o nouă epocă. La sfârşitul epocii sinodale, în 1915, populaţia Rusiei în numar de 180 de milioane avea sa numere 115 milioane de ortodocşi. În timpul perioadei sinodale s-a ridicat nivelul de învăţământ din Rusia. În secolul al XVIII-lea, şcolile teologice s-au răspândit în întreaga ţară.

Tot în această epocă au trăit mari duhovnici, precum Sfântul Serafim de Sarov sau Ioan Maximovici, mari asceţi şi iubitori de Hristos; existenţa lor demonstrează că în timpul perioadei sinodale, Biserica Ortodoxă din Rusia nu a fost lipsită de darurile Sfântului Duh.

O nouă epoca în literatura bisericească rusă a început după reforma petrină. Literatura bisericească îşi măreşte orizontul, ea capătă un interes deosebit faţă de Istoria Bisericească şi faţă de istoria mucenicilor şi a sfinţilor.

Un aspect pozitiv al vieţii bisericeşti din timpul epocii petrine a fost convertirea a mii de păgâni şi musulmani la creştinism.

Costul ridicat al reformelor şi războaielor purtate de Petru a dus în mod inevitabil la impozite suplimentare. Atât taxele ridicate, cât şi reformele în sine au nemulţumit o mare parte din populaţie, soldându-se cu câteva revolte, înăbuşite nemilos de către Petru I. Deşi a fost criticat la vremea sa, azi, atât istoricii ruşi, cât şi cei occidentali îl consideră pe ţarul Petru drept cel mai strălucit ţar al Rusiei.

Marele merit al ţarului Petru I a fost acela că a contribuit la modernizarea şi occidentalizarea Rusiei. Probabil că intuiţia sa a schimbat istoria şi a orientat-o pe un drum pe care n-ar fi apucat-o de la sine, devenind datorită lui marea putere a lumii de astăzi.

Locul de veci al Romanovilor

La 10 martie 1725, corpul lui Petru cel Mare a fost depus într-o capelă de lemn, special construită pentru ţar, deoarece biserica nu era încă terminată. Şase ani mai târziu, trupul său avea să-şi găsească odihna veşnică la nou-construita Catedrală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, unde corpul său a fost îngropat şi se află şi astăzi.

Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, una dintre cele mai vechi clădiri din Sankt Petersburg, găzduieşte mormintele celor mai mari conducători ai Rusiei.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!