Interviu
Astăzi începe Postul Nașterii Domnului

Astăzi începe Postul Nașterii Domnului

Pr. Ciprian Bâra, 15 Noiembrie 2017

Pentru credincioșii ortodocși români astăzi începe o perioadă specială de postire pregătitoare pentru sărbă­toarea Nașterii Dom­nului. În interviul acordat, părintele asistent dr. Silviu Tudose de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriar­hul” din București ne-a vorbit despre istoricul, actua­litatea, simbolismul și rân­duielile specifice acestui post.

Preacucernice părinte, rela­tați-ne câteva aspecte privind istoricul postului rânduit de Biserica Ortodoxă în cinstea sărbătorii Nașterii Domnului.

Căutând să știm cum a apărut o perioadă de post în istoria Bisericii, în primul rând ne gândim că dintotdeauna un eveniment important a fost și este pregătit prin postire. Îndeosebi marile sărbători au avut o perioadă de pregătire, care a presupus și un timp mai îndelungat sau mai scurt de postire. Până în secolul al IV-lea, în Biserica din Răsărit a existat o singură sărbătoare, numită a Epifaniei, care conținea atât Nașterea, cât și Botezul Domnului. În Apus, ele erau încă de la început distincte.

Cu prilejul Epifaniei, erau botezați catehumenii care se pregătiseră suficient, iar postul făcea parte din această pregătire. Atât ei, cât și ceilalți membri ai comunităților din care făceau parte țineau un post pregătitor pentru momentul primirii Sfintei Taine a Botezului, o practică întâlnită astăzi, din păcate, foarte rar.

După despărțirea sărbătorii Nașterii de praznicul Botezul Domnului, din practica postului catehumenilor a rămas ziua Ajunului Bobotezei, în care postim şi astăzi. Între Nașterea Domnului și Bobotează s-a dezvoltat ciclul celor 12 zile praznicale, în cadrul cărora se prăznuiește și Tăierea Împrejur a Mântuitorului, fiind interzisă postirea și păstrându-se într-un fel unitatea celor două mari sărbători.

Odată cu trecerea timpului, sărbătoarea Nașterii Domnului a dobândit o mare însemnătate, ­evlavia credincioșilor contribuind la rânduirea unei perioade de post mai lungi înaintea ei. Cu sigu­ranță că ceea ce a influențat această apariție a fost și existența perioadei de 40 de zile a Postului Paștilor, statornicită deja de Biserică.

Mai mult, în Apus, unde Nașterea Domnului a fost sărbătorită distinct de Botez de la început, exista se pare o astfel de perioadă de post, numit ulterior Postul Sfântului Martin, deoarece începea odată cu ziua de prăznuire a Milostivului Cavaler ajuns în rândul sfinților, 11 noiembrie. Un argument în favoarea acestei ipoteze este și faptul că, în Răsărit, de multe ori Postul Nașterii Domnului a fost numit Postul Sfântului Filip, care e prăznuit pe 14 noiembrie, chiar înainte de începutul lui.

Există atât în Apus, cât și în Răsărit mai multe mărturii despre existența acestui post, însă nu găsim în primul mileniu o referire clară la durata de 40 de zile. Probabil că, așa cum am spus, sub influența duratei Postului Paștilor, s-a generalizat practica postirii timp de 40 de zile înaintea Nașterii Domnului. Cert este că, la începutul secolului al XII-lea, un Sinod local de la Constantinopol, în vremea Patriarhului Luca Hrisoverghi, a hotărât ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu 15 noiembrie, rânduială care se păstrează până astăzi.

Există în scrierile mistagogice menționat vreun simbolism al Postului Nașterii Domnului?

Cea mai frumoasă tâlcuire, care s-a și impus în teologia liturgică, este cea pe care ne-a oferit-o Sfântul Simeon al Tesalonicului, din secolul al XIV-lea. El ne învață că acest post ne aduce aminte de postul de 40 de zile ținut de Moise înainte să primească Tablele Legii, pe Muntele Sinai, despre care aflăm din Scriptura Vechiului Testament. Pregătindu-se prin post, Moise a primit cuvântul lui Dumnezeu scris pe lespezile de piatră. Postind 40 de zile, noi ne pregătim să primim pe Cuvântul lui Dumnezeu cel viu din Fecioară, nu scris pe pietre, ci întrupat și născut.

Credeți că se va ­schim­ba practica postului în ­viitor?

Sunt convins că nu. În primul rând, evlavia credincioșilor față de praznicul Nașterii Domnului a fost și va reprezenta întotdeauna unul dintre reperele vieții duhovnicești, iar această evlavie se manifestă și prin cuvenita pregătire, care nu poate exclude postul. Mai mult, așa cum întâlnim și în unul dintre documentele Sfântului și Marelui Sinod Ortodox din Creta, Biserica Ortodoxă, urmând neclintit hotărârile apostolice, canoanele sinodale şi întreaga tradiţie patristică, a afirmat întotdeauna valoarea deosebit de înaltă a postului pentru viaţa duhovnicească a omului şi pentru mântuirea lui.

Ce ne puteți spune despre consumul fructelor de mare în post?

Neexistând prescripții exprese în rânduielile tipiconale, am întâlnit atitudini total opuse cu privire la acest subiect. Unii interzic total consumul acestora, alții le îngăduie, aducând drept argument faptul că nu au sânge și mai sunt numite și „fructe” (!). Dacă stăm să ne gândim bine, nici brânza nu are sânge și, totuși, nu e un aliment de post. Știu că în anumite zone ale Ortodoxiei, unde sunt mai ușor de găsit, sunt permise în zilele cu dezlegare la untdelemn și vin.

Personal, cred că fiecare ar trebui să discute cu duhovnicul său cât de oportun este să consume sau nu în timpul postului astfel de alimente. Mai importantă este atitudinea cu care consumăm fructele de mare decât faptul că le consumăm sau nu. Pentru cineva care nu le suportă, consumul lor e mai mult o adevărată osteneală, în timp ce pentru cei care le apreciază poate fi o desfătare incompatibilă cu postirea.

Preacucernice părinte, un cuvânt de final pentru cititorii noștri.

Aș vrea să fie mai mult un cuvânt „de început”. Adică un cuvânt în care să-i îndemn și să ne îndemnăm pe toți să începem postul cu bucurie și cu nădejdea că vom ajunge la finalul lui schimbați în bine. Iar ca să ne schimbăm în bine nu-i suficient doar să nu mâncăm una sau alta, ci să fim mai buni unii cu alții, să facem milostenie mai multă și să ne împărtășim mai des cu Sfintele Taine.

Durata și modul de postire

Care sunt rânduielile specifice acestui post?

Ar trebui să ne referim în primul rând la rânduielile de cult. În această privință, chiar dacă nu lipsesc, nu se poate spune că această perioadă abundă în rânduieli specifice, așa cum întâlnim în Postul Mare. Nu sunt prevăzute slujbe speciale, cu metanii, sau în care să se insereze canoane de pocăință, așa cum este Canonul Sfântului Andrei Criteanul, pe care îl întâlnim în Postul Sfintelor Paști. Sunt prezente la slujba Utreniei Catavasiile Nașterii Domnului, care nu sunt altceva decât o transpunere imnologică a unei predici celebre, ținută în secolul al IV-lea de Sfântul Grigorie Teologul în Constantinopol, și constituie un îndemn zilnic de a fi conștienți că ne pregătim pentru praznic: „Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!”. Mai mult, în perioada de înainte-serbare, începând cu 20 decembrie, slujbele capătă accente specifice dictate de marea sărbătoare care se apropie, îndeosebi în Ajun, când e rânduită Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În al doilea rând, există rânduieli care țin de modul postirii. Acest post nu are asprimea Postului Paștilor, însă sunt prevăzute, îndeosebi în mănăstiri, zile de ajunare (lunea, miercurea și vinerea), în celelalte fiind dezlegare la untdelemn și vin. O mențiune specială trebuie făcută în legătură cu dezlegările la pește din acest post, care nu sunt o invenție sau o abatere mai nouă de la rânduiala postirii, ci sunt menționate în Tipicul cel Mare: sâmbăta și duminica, între 21 noiembrie și 20 decembrie, precum și lunea, marțea sau joia, dacă este prăznuit un sfânt cu polieleu, menționat în calendar cu cruce neagră. Dacă miercurea sau vinerea cade sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului sau vreun sfânt cu priveghere, cu cruce roșie în calendar, se dezleagă de asemenea la pește.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!