Documentar
„Betania, dincolo de Iordan“, adevăratul loc al Botezului

„Betania, dincolo de Iordan“, adevăratul loc al Botezului

Dumitru Manolache, 05 Ianuarie 2011

În ciuda unei istorii tumultuoase şi potrivnice, tradiţia creştină a păstrat amintirea adevăratului loc unde s-a petrecut unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos: Botezul în apele Iordanului. Descoperiri arheologice recente indică faptul că adevăratul loc al Botezului Domnului se află în zona Betaniei, dincolo de Iordan, pe teritoriul actual al Regatului Haşemit al Iordaniei.

Adevăratul loc în care a fost botezat Iisus de către Ioan Botezătorul este astăzi o zonă în care până nu de mult se pătrundea doar cu autorizaţii şi ghid special din partea autorităţilor iordaniene şi este situat pe malul Iordanului. Un teritoriu strategic, militar, în mare parte minat, cunoscut sub numele de "Betania, dincolo de Iordan". Aici, cu ceva ani în urmă, am trăit emoţia cunoaşterii unuia dintre cele mai dragi locuri ale creştinătăţii, unde Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumb deasupra Fiului Domnului, despre Care Tatăl a spus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit!".

Locul Botezului pe harta-mozaic de la Madaba

Începând cu 1996, timp de mai bine de zece ani, în zona Betaniei, dincolo de Iordan, de-a lungul văii unui râu numită Wadi al Kharrar, arheologii iordanieni au descoperit dovezi indubitabile care atestă faptul că aici a fost botezat Iisus Hristos. Ele confirmă informaţiile textelor biblice, istorisirile pelerinilor şi ale istoricilor, tradiţiile locale ortodoxe, precum şi informaţiile înscrise în celebra hartă-mozaic a Ţării Sfinte din Biserica "Sfântul Gheorghe" din Madaba, din secolul al VI-lea d.Hr.

"Betania de dincolo de Iordan" este de fapt malul estic al râului sfânt. În Evanghelia lui Ioan se spune că Iisus a trecut Iordanul spre locul unde Ioan a botezat pentru prima oară. Evanghelistul Matei, la rândul lui, afirmă că Iisus a venit din Galileea la Iordan pentru a fi botezat de Ioan, în timp ce Marcu spune că Iisus a venit din Nazaretul Galileei şi că a fost botezat de Ioan în Iordan. Un lucru este cert: aşezările antice descoperite de-a lungul Wadi al Kharrar-ului şi pe vechiul loc de vărsare a râului acestuia în Iordan confirmă informaţiile evanghelice.

Lângă dealul de pe care s-a înălţat Ilie

Locul Botezului este foarte aproape de Ierihon, de Marea Moartă şi chiar de Ierusalim, în imediata vecinătate a dealului de pe care Sfântul Ilie a fost ridicat la ceruri într-un car de foc.

Iată ce spuneau pelerinii din Bordeaux la anul 333 d.Hr.: "La 5 mile de Marea Moartă, lângă Iordan, este locul unde Domnul a fost botezat de Ioan şi deasupra malului îndepărtat al aceluiaşi loc este dealul de unde Ilie a fost ridicat la ceruri".

Pe la anul 530 d.Hr., Teodosius, referindu-se la acelaşi loc, spunea: "Unde Domnul a fost botezat, dincolo de Iordan, este un mic munte numit Hermon. Acolo a fost Sfântul Ilie… Sunt 5 mile de locul unde a fost botezat Domnul până la vărsarea Iordanului în Marea Moartă".

Cam acelaşi lucru scria şi Antonius din Piacenza, în jurul anului 570 d.Hr.: "Acesta este locul unde Ilie a fost ridicat la ceruri. În acest loc este micul deal Hermon, menţionat în psalm. La poalele muntelui, la 7:00 dimineaţa, un nor s-a format deasupra râului şi a ajuns deasupra Ierusalimului în zori, deasupra bazilicii din Sion, bazilicii de la Mormântul lui Hristos şi bazilicii Sfintei Maria şi Sfintei Sofia. Deasupra acestor locuri, roua cobora în râuri, iar oamenii bolnavi o adunau. În acele zile, toate felurile de mâncare erau făcute din rouă, iar în locurile unde aceasta cădea, multe boli erau vindecate. Aceasta era roua despre care psalmistul a vorbit".

La rândul său, un pelerin rus, stareţul Daniel, impresionat de acest loc, scria pe la 1106: "Nu departe de râu, la o distanţă de două aruncături de săgeţi, este locul unde profetul Ilie a fost ridicat la ceruri în car de foc. Acolo se află şi peştera Sfântului Ioan Botezătorul. Un frumos torent plin de apă curge peste pietre spre Iordan. Apa este foarte rece şi are un gust foarte bun. Este apa pe care Ioan a băut-o în timp ce trăia în sfânta peşteră".

Mănăstiri, chilii şi biserici la locul Botezului

În perimetrul sacru relativ restrâns din zona despre care pomeneam au fost scoase la lumină urmele unor mănăstiri, ale mai multor biserici şi chilii, din epoci diferite, toate ridicate pentru a păstra vie amintirea locului în care a fost botezat Fiul Domnului.

Astfel, au fost descoperite zidurile unei mănăstiri bizantine din secolele al V-lea şi al VI-lea, numită Rhotorius, "biserica nordică", în care există un mozaic ce păstrează semnul crucii în mai multe locuri şi o inscripţie în greceşte din care reiese că a fost ridicată pe vremea lui Rhotorius.

O altă biserică este cea numită "biserica vestică", unde au fost găsite urme de ceramică bizantină. Este de remarcat de asemenea prezenţa unei săli de rugăciune din secolul al IV-lea, pavată cu un mozaic alb, şi sistemul de aducţiune a apei, format din canale, fântâni, rezervoare şi bazine construite în secolele al V-lea şi al VI-lea.

Foarte interesante sunt urmele celor trei mari bazine de apă, primul datând din perioada romană târzie, adică secolele al III-lea şi al IV-lea. Ele dispun de scări din piatră pe care coborau în apă cei care urmau să fie botezaţi.

În secolele al V-lea şi al VI-lea a fost construită o altă biserică, folosită de pelerinii care ajungeau în zonă. Rămăşiţele ei se numesc astăzi "Biserica Papei Ioan Paul al II-lea", în amintirea vizitei pe care pontiful a efectuat-o aici în anul 2000 şi a declaraţiei sale publice că acesta este adevăratul loc al Botezului Domnului, conform, evident, documentelor antice sau mai târzii existente la Vatican.

Mozaicul de pe podea păstrează încă decoraţiuni în formă de cruce.

Această biserică şi existenţa unei baze de cazare a pelerinilor, care datează din secolul al IV-lea, demonstrează faptul că locul era foarte vizitat de credincioşi. Ei treceau Iordanul, aproape de Ierihon, vizitau aşezămintele creştine existente de-a lungul văii Wadi al Kharrar, îndreptându-se fie spre Muntele Nebo, locul unde Dumnezeu S-a întâlnit cu Moise şi i-a arătat Ţara Făgăduinţei, fie spre Ierusalim.

Remarcabil este şi vechiul bazin, descoperit în zona joasă a Betaniei, foarte aproape de râul Iordan, de dimensiuni apreciabile, care a fost folosit pentru botezuri în grup în perioada bizantină.

Nu departe de acest complex eclesial se afla izvorul lui Ioan Botezătorul de la Tell Mar Elias, a cărui curgere ajungea aproape de biserica ce purta numele sfântului amintit şi a cărui apă era folosită atât pentru consumul curent, cât şi pentru botezuri. Cercetările efectuate au identificat în zonă şi două peşteri, cu foarte multe chilii săpate în marmă, în care călugării aveau acces cu ajutorul frânghiilor sau al scărilor, apoi o adevărată lavră, cu o mănăstire şi mai multe chilii pentru călugării pustnici.

Pânza de pe faţa Mântuitorului, păstrată la Betania

Pelerinul Antoninus din Piacenza istorisea în jurul anului 570 d.Hr. o legendă despre zona sacră a Betaniei: "Pe ţărmul Iordanului este o peşteră cu chilii pentru şapte fecioare. Fecioarele sunt duse acolo când sunt foarte tinere. Când una dintre ele moare, este îngropată în propria chilie şi altă chilie este săpată în piatră pentru ca altă fecioară să o înlocuiască, pentru păstrarea numărului de şapte fecioare... Se spune că bucata de pânză pe care Domnul a avut-o aşezată pe faţă (la punerea în mormânt - n.n.) este păstrată în acest loc". În zonă mai există o legendă care povesteşte despre prezenţa aici a Mariei Egipteanca. Aceasta, în timp ce se ruga Fecioarei Maria, la Ierusalim, a auzit o voce care i-a spus să treacă Iordanul pentru a-şi găsi liniştea. Amintirea prezenţei acestei sfinte în zona Betaniei este certificată de descoperirea a două construcţii din perioada bizantină şi respectiv otomană care au legătură cu numele ei.

Visul călugărului de la "Sfântul Eustorgius"

Scriitorul John Moschus povestea în secolul al VII-lea experienţa personală trăită de un călugăr în peşterile mănăstirilor din zona Betaniei. Astfel, în pelerinajul său la Sinai, trecând prin Ayla (astăzi Aqaba, în sudul Iordaniei), un călugăr de la Mănăstirea "Sfântul Eustorgius" din Ierusalim a trecut râul Iordan. Fiind atins de o febră violentă, a trebuit să se retragă într-o peşteră din Betania de dincolo de Iordan. După trei zile, i s-a arătat în vis Ioan Botezătorul, care i-a spus: "Această peşteră mică e mai măreaţă decât Muntele Sinai. Domnul nostru Iisus Hristos Însuşi a venit aici să-mi facă o vizită". Convins de vis şi vindecat de boală, călugărul a transformat peştera într-o biserică pentru pustnicii din zonă. "Este locul numit Lavra Saphsaphas, lângă Iordania", concluzionează John Moschus.

Anastasius a marcat locul Botezului lui Iisus

Pe malul estic al Iordanului, pe teritoriul actual al Iordaniei, arheologii au descoperit ruinele Bisericii "Ioan Botezatorul", ridicată în timpul împăratului Anastasius (491-518 d.Hr.) chiar pe locul despre care sursele istorice, informaţiile arheologice şi tradiţia spun că a fost botezat Iisus Hristos.

În acelaşi loc au mai fost identificate urmele a două bazilici, legate prin trepte de marmură de un monumental şi unic baptisteriu cruciform, peste care a fost construită biserica-capelă. După distrugerea ei, o altă capelă a fost construită pe rămăşiţele pilonului nord-vestic.

Aceste construcţii de pe malul Iordanului sunt tot atâtea mărturii ale dorinţei credincioşilor de a ridica memoriale la locul unde credeau că Ioan L-a botezat pe Iisus. În acest sens, Theodosius (530 d.Hr.) scria: "... În locul unde Domnul a fost botezat este un singur stâlp şi pe stâlp o cruce de fier a fost fixată. Acolo este, de asemenea, Biserica "Sfântului Ioan Botezătorul", pe care a construit-o împăratul Anastasius. Această biserică este foarte impunătoare, fiind construită deasupra unor încăperi mari, ţinându-se cont de revărsarea Iordanului".

La rândul său, Antoninus din Piacenza consemna şi el: "... De partea Iordanului, unde Domnul a fost botezat, la locul unde apa revine în matca ei, trepte de marmură coboară în ea".

Arculfus (670 d.Hr.) scria şi el: "... La marginea râului este o biserică mică pătrată, construită, după cum se spune, pe locul unde s-a avut grijă de îmbrăcămintea Domnului în timpul în care a fost botezat. Aceasta este ridicată astfel încât să nu poată fi inundată, pe patru bolţi din piatră, stând deasupra apelor care curgeau pe sub".

Stareţul Daniel (1106-1107 d.Hr.) nota şi el: "Locul unde Hristos a fost botezat este depărtat de râul Iordan precum distanţa la care poate arunca un om o piatră mică. Există o mică capelă cu un altar. Aceasta marchează locul unde Ioan Înaintemergătorul L-a botezat pe Domnul nostru Iisus Hristos".

Aşa cum descriau pelerinii aceste aşezăminte, care fuseseră ridicate pentru a menţine vie amintirea Botezului Domnului Iisus Hristos în conştiinţa generaţiilor de creştini, au fost folosite de la începutul secolului al VI-lea şi până la începutul secolului al XII-lea, când au fost distruse în timpul conflictelor din zonă.

Aşezământul românesc de la locul Botezului Domnului

Românii s-au numărat şi ei printre creştinii care au dorit să păstreze vie în timp amintirea adevăratului loc în care Mântuitorul lumii a fost botezat. Potrivit unei hotărâri a Patriarhiei Române din 1927, de a ridica două lăcaşuri ortodoxe în Ţara Sfântă, la Ierihon şi la Iordan, Biserica noastră a cumpărat un teren pe malul râului sfânt, nu departe de locul unde Mântuitorul primise Botezul de la Sfântul Ioan Înaintemergătorul, loc ce amintea şi de trecerea lui Iosua cu Chivotul Legii pe acolo, de înălţarea la cer în car de foc a Proorocului Ilie, de nevoinţele Sfintei Maria Egipteanca, de Cuviosul Zosima, de Sfântul Gherasim şi de alţi sfinţi care s-au rugat în acest pustiu. După ce în martie 1935 a fost pusă piatra de temelie a Schitului "Sfântul Ioan Botezătorul" de la Iordan de către un sobor de ierarhi rânduit de patriarhul Nicodim al României, lucrările au avansat foarte repede, astfel încât anul următor biserica era terminată, dotată şi deschisă cultului. Din cauze politice însă, schitul de la Iordan şi aşezământul de la Ierihon au fost ţinute în regim de rechiziţie, de la 1 noiembrie 1939. Începând cu anul 1947, schitul românesc s-a revigorat, cunoscând o rodnicie spirituală deosebită, mai ales în perioada în care egumen al aşezământului a fost Sfântul Hozevitul. Conflictele militare izbucnite în zonă au adus însă multe pagube materiale schitului. Cu toate acestea, vieţuirea de aici nu s-a întrerupt. Spre sfârşitul anului 1969 însă, situaţia a devenit gravă, iar personalul monahal a fost nevoit să se retragă la Ierihon. În cele din urmă, moartea martirică, în ascultare, în acelaşi an, a lui Damian Stogu, urmaş în egumenie la conducerea acestui sfânt lăcaş, a făcut să fie întreruptă complet vieţuirea monahală românească la aşezământul de la Iordan, unde, din 1970, rămânând în zona de graniţă dintre Israel şi Iordania, a fost închis şi nelocuit, ca şi celelalte mănăstiri din zonă, iar terenul minat.

Poarta prin care intri în Împărăţia lui Dumnezeu

Râul Iordan este pomenit în Biblie de 150 de ori. Episodul cel mai important legat de această apă este Botezul Domnului. Aşa cum trecerea Iordanului are pentru vechiul Israel semnificaţia intrării în Ţara Făgăduinţei, adică sfârşitul robiei şi rătăcirii în pământ străin, tot aşa, pentru creştini, Iordanul semnifică trecerea la o nouă condiţie spirituală: purificarea prin botez, în vederea intrării în Împărăţia lui Dumnezeu.

Iordanul are o lungime totală de 360 km, tivind 180 km, aproape în linie dreaptă, la răsărit, Ţara Sfântă, vechiul Cannan sau Palestina, ce corespunde în mare actualului stat Israel. Întreaga regiune, până la Marea Moartă, e cunoscută sub numele de Ţinutul Iordanului.

În vremurile Botezului, dincolo de Iordan se întindea pustia, din care a fost scris să răsune glasul lui Ioan, Înaintemergătorul Domnului.

În evreieşte, Yarden, adică Iordanul, înseamnă "care coboară".

Râul are trei izvoare şi coboară, după ce iese din Marea Tiberiadei, pe care o străbate pe o lungime de 20 km, până la 465 m sub nivelul mării, pierzându-se în Marea Moartă.

Astăzi, partea evreiască a Iordanului, în dreptul locului unde s-a săvârşit Sfântul Botez, se numeşte Yardenit şi este situată nu departe de ieşirea Iordanului din lacul Ghenizaret, numit şi Marea Tiberiadei, cam pe unde se află kibuţul (colonia agrară) Degania Alef. De Bobotează, după calendarul vechi, patriarhul Ierusalimului vine în acest loc şi sfinţeşte apa Iordanului, care, în mod miraculos, începe să curgă în sens invers.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!