Biblia - verset cu verset: Tema iconografică Mamvri pe cuprinsul ţării noastre

Lucian Apopei, 06 Ianuarie 2010

Facerea 18, 5: „«Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!»

Zis-au Aceia: «Fă, precum ai zis!».

O formă de reprezentare a Sfintei Treimi, care a devenit aproape normativă în Biserica Ortodoxă, este cea alegorică a ospeţiei lui Avraam, la stejarul din Mamvri, prefaţată mai sus şi despre care vom avea ocazia, în acest al XVIII-lea capitol, să facem referire pe larg. Temă foarte timpurie şi larg răspândită în arta bizantină, ea îşi găseşte temei în cuprinsul acestor fragmente biblice în care identificăm întâia revelare a Sfintei Treimi (un singur Dumnezeu în trei persoane).

Cina lui Avraam sau Filoxenia (â iubirea de străini), cum i se mai zice în terminologia iconografică, apare de timpuriu în pictura bisericilor de pe cuprinsul ţării noastre. După cum aflăm într-o lucrare a lui Mihai D. Radu referitoare la reprezentările iconografice ale Sfintei Treimi, tema iconografică Mamvri a fost, la origine, de factură bizantină, însă intrând în iconografia românească, chiar respectând indicaţiile din erminii, nu întârzie să îmbrace un caracter naţional, specific artei româneşti, transformându-se treptat şi adaptându-se la forme ale devoţiunii populare, devenind predilectă atât pentru credincioşi, cât şi pentru unii pictori. De altfel, în popor a pătruns şi a circulat chiar o legendă, consemnată în scris de către B. P. Haşdeu, care spune că Avraam „avea pururea lege că fără oaspeţi să nu mănânce“.

Cercetătorii spun că una dintre cele mai semnificative compoziţii de acest gen din bisericile româneşti ne-o oferă calota estică a pronaosului Mănăstirii Suceviţa, care reţine atenţia prim caracterul ei comunicativ, prin expresivitate şi naturaleţe. La o masă de formă dreptunghiulară, pe care se află farfurii cu fructe, cupe de vin şi ridichi, stau aşezaţi cei trei îngeri. Cel din mijloc, plasat pe latura lungă a mesei, este încadrat de cele două persoane biblice, care îl servesc; ceilalţi doi îngeri sunt aşezaţi la capetele mesei. Urmând curba bolţii pronaosului, două clădiri înalte şi înguste, legate între ele printr-un şervet vărgat, formează fondul arhitectural al scenei propriu-zise. În faţa mesei, în prim-plan, este redat un bărbat, care poartă pe cap o pălărie cu boruri mari, de tip spaniol, care se pregăteşte să sacrifice viţelul pentru ospăţ. Scena impresionează mult, atât prin coloritul roşu viu al veşmintelor, cât şi prin întreaga mişcare, pe cât de sintetizată, pe atât de expresivă. De jur-împrejurul scenei, îngeri în picioare purtând suliţe în mâini, alternând cu serafimi, care poartă ripide, accentuează curba elegantă, formată de tamburul calotei.

Cam în aceeaşi manieră apare scena la Biserică „Sfântul Dumitru“ din Suceava, dar aici este plasată în bolta de sud a naosului, unde un arbore falnic formează fondul, iar cavalerul care trebuia să junghie viţelul lipseşte.

La biserica episcopală din Roman, scena este redată în profil, cu îngerii aşezaţi la o masă semirotundă, doi dintre ei în prim-plan.

Se pare că cea mai mobilă şi cea mai monumentală reprezentare a Sfintei Treimi sub forma ospeţiei lui Avraam a fost realizată de pictorii Mănăstirii Humor, scenă care a impresionat atât de mult chiar pe unii specialişti, determinându-i s-o compare cu picturile lui Rubliov. Peisajul este înlocuit de un arbore cu siluetă caligrafiată, iar cele două personaje biblice stau lângă el. Pe acest fond se decupează siluetele graţioase ale celor trei îngeri, veşmintele cărora, de un albastru deschis, străbătut de lumini interioare, se detaşează cu subtilitate pe ecranul întunecat al fondului. Această compoziţie este una dintre cele mai izbutite ale picturii noastre, constituind o mărturie a înaltului nivel artistic, pe care îl atinsese pictura românească în secolul al XVI-lea.

În pictura bisericilor din Muntenia, scena este ilustrată foarte sugestiv la Cozia, unde apare pe faţada de vest, pe un fond arhitectural simplu. Îngerii, înveşmântaţi în galben şi purtând pe dedesubt haine de culoare verde, bleu şi roşu-cireşiu, sunt aşezaţi la o masă, acoperită de un material roşu închis, cu o broderie bleu. Pentru a fi simbolizate egalitatea şi unitatea celor trei ipostasuri, în toate scenele din bisericile româneşti, care înfăţişează ospeţia lui Avraam, fiecare înger poartă aureolă în jurul capului. Prin chipurile blânde ale îngerilor se urmăreşte redarea unor atribute ale lui Dumnezeu, precum iubirea, bunătatea şi sfinţenia.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!