Bibliotecă de vacanţă

Aida Roman, 21 August 2007

Vacanţa îi determină pe unii botoşăneni să caute compania cărţilor. Mai cu seamă pe cei care nu şi-au permis de ani mulţi o binemeritată odihnă la munte ori la mare, dar şi pe cei pentru care lectura este obligatorie.

Copii, adolescenţi, studenţi, salariaţi, şomeri, pensionari, aceştia apelează cel mai des la serviciile Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu“, instituţie care a adus în sufletele cititorilor lumina cărţii, vreme de 125 de ani. Primul sediu oficial al bibliotecii datează din 14 noiembrie 1882 şi a fost inaugurat în localul Şcolii de Băieţi „Marchian“, iar cel dintâi bibliotecar al Botoşanilor a fost învăţătorul V. Nădejde.

Dacă în anul 2000, biblioteca avea 17.500 de utilizatori, în prezent numără peste 30.000.

Pensionarul Ion Bejenariu are 68 de ani şi este client cu vechime la bibliotecă. Este de-al casei, cum s-ar spune, lucru confirmat şi de bibliotecara Mihaela Mateiuc. Zilnic, ca un ceasornic care a fost programat să sune la ora exactă, îşi face apariţia pe uşa bibliotecii. Lecturează presa locală, centrală, magazinul istoric şi legislaţia. Vrea să fie la curent cu toate. Nu de alta, dar nu care cumva să fie luat pe nepregătite atunci când Guvernul îşi va revărsa practic generozitatea şi către bietul pensionar cu acea mult promisă mărire de pensie.

„Vin zilnic să citesc presa. Nu am bani să cumpăr toate ziarele. Ce să-i faci dacă pensia-i mică?“, spune bătrânul. „Nu e singurul. Avem clienţii noştri. Zilnic vin, cam zece la număr. Abonaţi cu ghilimele. Ştiu şi ora când vine presa. Dacă se întâmplă să întârzie maşina, e tragedie. Fac coadă la uşă. Foarte solicitată e presa şi legislaţia“, ne-a spus directorul Bibliotecii, Cornelia Viziteu.

Informaţii online

Nu doar botoşănenii se înghesuie după presa şi legislaţia pusă gratuit la dispoziţie de instituţie, ci şi străinii. Turci, japonezi, italieni şi chiar arabi. Însă ei sunt doar utilizatori ocazionali. În căutare de cărţi de specialitate, anunţuri şi legislaţie. De regulă, caută informaţii despre paşapoarte, libera circulaţie şi căsătorii. Poate numărul lor ar fi mai însemnat dacă ar şti de facilitatea pe care instituţia o oferă, însă la capitolul publicitate, instituţia se bazează încă mult pe metoda „viu grai“.

Pentru abonaţii locali, Biblioteca a „împins“ oferta serviciilor la maximum. Noutatea e că stai comod în fotoliu, dacă-l ai, şi pui întrebarea ce te roade, on-line. La capătul „firului“, bibliotecara de serviciu îţi trimite informaţiile acasă, prin e-mail. „Nu vă dau adresa, că nu vreau să mă bombardeze toţi cu întrebări“, ne-a spus mai în glumă, mai în serios, Mihaela Mateiuc. Şi pe bună dreptate, pentru că se găsesc destui pricepuţi în a face semenilor viaţă grea.

„Noi nu avem vacanţă niciodată“

Nu duce Biblioteca lipsă de cititori. Nici nu ar avea cum. Este deschisă în permanenţă. Dacă prima lună de vacanţă e cât de cât mai relaxantă, în rest, bibliotecarii lucrează la foc automat. Toate categoriile de utilizatori îşi fac simţită prezenţa. Fără a mai vorbi de noii înscrişi, în medie de 16 pe zi. „Avem cititori de la 5 ani până la 86 de ani. Fetiţa de 5 ani are acasă cărticele, dar nu s-a lăsat până n-a convins-o pe bunica să o înscrie la Secţia de Împrumut pentru copii. Vine şi spune: Am şi eu Aladin acasă, dar pe asta nu o am“, a mai spus directorul Viziteu. Tinerii preferă cărţile de informatică, revistele, lectura pentru timpul liber, dar şi lectura obligatorie. De altfel, cele mai căutate sunt cărţile din domeniile medicină, drept, psihologie, economie şi bibliografia şcolară de toate nivelele. „Noi nu avem vacanţă niciodată. Biblioteca este deschisă tot timpul. În Uniunea Europeană, în august, toată lumea îşi ia vacanţă şi pleacă. La noi, dacă ar fi aşa, ar fi dezastru. În septembrie sunt licenţe, examene“, mai spune Cornelia Viziteu.

Concedii închipuite

O altă categorie de utilizatori este a celor care se refugiază în lumea cărţii pentru a evada, măcar şi pentru câteva clipe din stresul cotidian. Tinere dezamăgite în dragoste, în căutarea idealului, femei trecute de a doua tinereţe, apăsate de griji. Maria Tasian (52 ani) este un alt client fidel al Bibliotecii.

Pentru ea, cărţile sunt cel mai bun medicament. Numai aşa scapă de singurătate. Se simte ca o corabie în derivă. Acum doi ani i-a murit soţul, singurul sprijin.

Nu a lucrat niciodată, iar acum nici nu se mai simte în stare. Unicul copil e plecat la muncă în Italia.

„Nu am fost în concediu de ani de zile. Nici nu mai ţin minte. Singurul meu concediu e în romanele pe care le împrumut de la bibliotecă. Acolo evadez împreună cu eroii din cărţi. Pe o plajă din Tahiti, la umbra unui palmier sau în croazieră pe un iaht, străbătând Oceanul Atlantic. Mai rău e când revin la realitate“, ne-a spus Maria Tasian. Aşa că preferă compania cărţilor, singurele care nu o dezamăgesc.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!