Editorial
Biblioteca din Alexandria

Biblioteca din Alexandria

În veacul al III-lea î.Hr., în Alexandria din Egipt a fost întemeiată o bibliotecă ce avea să devină vestită.

Biblioteca din Alexandria adunase toate scrierile importante ale vremii și ea însemna în fapt centrul viu al civilizației omenești din acea parte a lumii. Așa ar trebui înțeleasă semnificația tuturor „bibliotecilor”: centre vii ale civilizației și simboluri ale căutării omenești întru Adevăr.

Sub dinastia Ptolemeilor și până în veacul al VII-lea d.Hr., acea bibliotecă avea să devină cea mai vestită din lumea mediteraneeană. Ea a înflorit până în anul 642 d.Hr., când califul Omar a hotărât incendierea și distrugerea ei. Motivația lui a fost că acea bibliotecă cuprindea informații contrare Coranului. Probabil că acea incendiere a fost cea mai mare crimă împotriva culturii din lume.

Dar acea incendiere are și o valoare de avertisment. Fără vigilență și fără voința de a supraviețui, asemenea crime contra culturii pot fi repetate.

Lumea în care trăim străbate o vreme crâncenă. Această lume este bântuită de spaime, îndoieli și haos. Este o lume stăpânită de una dintre cele mai teribile ispite, ispita „binelui universal”. O ispită fără temei, fără criterii, bazată exclusiv pe închipuire, închipuirea fiind singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură.

Cauza acestei stări este „globalismul” cu orice preț, care generează doar impostură, parazitism și violență. Și mai grav, acest „globalism” și-a alcătuit propria ideologie, propria dimensiune spirituală, cea a „neo-multiculturalismului”, care așază semnul egalității între valori, decretează relativismul absolut, chiar și între bine și rău. În acest sistem anapoda există doar două excepții. Două excepții care sunt atacate cu furie: creștinismul și identitatea națională. Acest „globalism”, întemeiat pe o ideologie a ateismului agresiv, vulgar, încearcă să înlocuiască un întreg mod de gândire. Mai rău, un relativism nimicitor este promovat. Noțiuni fundamentale, noțiuni care au definit existența umană sunt vulgarizate și caricaturizate. Să privim doar cazul „familiei”, locul în care se alcătuiește identitatea fiecărui om. Familia este tratată de acești atleți ai răului ca număr socioeconomic cu un conținut la voia instinctelor celor mai dubioase. Iar această violentă promovare a instinctelor produce un lucru înspăimântător: banalizarea păcatului.

Este bine știut că orice stare de păcat, sau, hai să-i zicem „pasională”, fie ea drog, erotism etc., se produce în creștere și în cicluri repetitive, generând plictiseală. Starea pasională este impostura unui dat omenesc: căutarea finalității, și finalitatea nu este alta decât Dumnezeu. Atunci când ne adâncim într-o stare păcătoasă vom căuta să o facem tot mai intensă, până la sfârșitul ei, care este fie epuizare fizică, fie sinucidere. Că este așa ne-o dovedește sinistra epidemie a jocului „Balena Albastră”. Ce altceva decât o cursă satanică este acest joc? Ce altceva decât „alternativa” necuratului la credința în Dumnezeu? Tot ce este rânduială, bună cuviință este marginalizat.
În timp ce globalismul și neo-multiculturalismul sunt elogiate, tradiția și învățătura adevărată au fost îngrămădite în „biblioteci”, așezate cultural periferic.
Mișcările migratorii, promovate activ de către „globalism”, au generat focare de incendiu în care mulți sunt amenințați. De fapt, „bibliotecile” Europei fumegă și mai este doar foarte puțin timp până când vor avea destinul Bibliotecii din Alexandria. Va fi cineva vinovat?
Videat Deus et judicet!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!