Reportaj
Biserica Bălenilor din Bolintin Deal

Biserica Bălenilor din Bolintin Deal

Dumitru Manolache, 13 Iulie 2013
La numai 17 km de Bucureşti, la Bolintin Deal, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae“, ctitorită de Emanuil Băleanu, unul dintre personajele de prim rang ale vieţii publice româneşti, de la Tudor Vladimirescu şi până în preziua marilor reforme ale lui Cuza. În mormintele din apropierea bisericii sunt îngropaţi toţii membrii familiei Bălenilor, mai puţin ctitorul, înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. Vremurile au trecut, dar biserica a rămas vie, iar preoţii şi credincioşii au nădăjdea că în ea primesc cele necesare de la Dumnezeu.
 
Vremurile aştern peste locuri şi oameni patina timpului, dar şi un fel de pulbere nostalgică, din care se nasc amintirile şi legendele ce o fixează, înaintea datelor scrise, în memoria oamenilor. La Bolintin Deal, din Episcopia Giurgiului, biserica boierilor Băleni adună comunitatea sub acelaşi numitor şi, indiferent de generaţie, credinciosul şi-o însuşeşte ca reper fundamental al existenţei, raportându-şi la ea evenimentele majore şi speranţele. 

Ctitoria unui candidat la domnie

În secolul al VIII-lea,  documentele vremii vorbesc despre existenţa unei prime biserici în sat cu hramul „Sfânta Parascheva“. În a doua parte a aceluiaşi secol, a fost înălţată biserica de zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, care va fi însă pângărită de turci. „Cu acest pecet al nostru să dă voie molitvei tale, popa Grigore de la Bolintinul de Sus, ca să faci o sfeştanie mai întâi... şi să citeşti după sfeştanie molitva, de la molitvelnic, unde să zice rugăciunea de la deschiderea bisericii spurcate de păgâni“, îi scria Gherasim, eclesiarhul mitropoliei, preotului din Bolintin Deal după nefericitul eveniment.
 
Ctitorul actualei biserici, cu hramurile „Sfântul Nicolae“ şi „Sfântul Mucenic Manuil“, este boierul Emanuil Băleanu, personaj de prim rang al vieţii publice româneşti de la Tudor Vladimirescu şi până în preziua marilor reforme ale lui Cuza, mare logofăt, mare hatman, mare vornic şi deputat, ministru al dreptăţii, candidat la domnie în 1842 şi 1858, caimacan şi preşedinte al Înaltului Divan în 1859. În 1833 era proprietarul celor trei bâlciuri anuale organizate la Bolintin Deal.
 
În 1860, începe ridicarea noii biserici, pe locul celei pângărite de turci, pe care însă nu va mai apuca să o vadă isprăvită, trecând la Domnul cu puţin înainte, în 1862, lăcaşul fiind terminat de fiul său, Emanuil II Băleanu. În biserică se păstrează tablourile votive ale citorilor, Emanuil Băleanu şi soţia sa, Elena, fiica lui Constantin Bălăceanu şi a Mariei Văcărescu, iar la Proscomidiar, alături de ei sunt pomeniţi şi cei cinci copii ai lor: Nicolae, Gheorghe, Emanoil II, Elena şi Maria.

Bucuria ca stare în slujire

Trecem de zidul de la intrare, cu sentimentul că pătrundem într-o cetate albă, de cretă. Din curtea ca o grădină, păşim în biserică. Un spaţiu larg, apropiat, se deschide ca o lumină spre interior, spre inima credinciosului, acolo unde se adună toate într-o adevărată sărbătoare. În această biserică, trăieşti un permanent prezent, pe care îl percepi acut, viu, paradoxal, mai ales atunci când lăcaşul este gol. Cuvintele rostite aici nu se întorc oricum la tine, ci încărcate de rugăciune, de trecut şi mai ales de speranţă şi pace. „Slujesc în Parohia Bolintin Deal 1 de la 6 decembrie 2007. Din 2009, cu binecuvântarea Preasfinţitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului, am început renovarea exteriorului bisericii, afectat de igrasie. În 2010, o furtună a luat acoperişul, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, al credincioşilor şi al primăriei, până în toamnă am reuşit să-l schimbăm. Parohia are vreo 2.000 de credincioşi, mulţi dintre ei plecaţi la muncă în străinătate. Când vin acasă, comunicăm cu ei, pentru că sunt apropiaţi de Biserică, primim sprijinul lor, dar şi al celor rămaşi în sat. Copiii sunt lăsaţi în grija bunicilor, care îi aduc la biserică, în fiecare duminică şi de sărbători, la împărtăşit. Slujesc aici cu mare bucurie, dar cu gândul şi la ctitorul nostru, a cărui familie este înmormântată lângă biserică. Din păcate, monumentele lor funerare, protejate de Ministerul Culturii, au fost foarte afectate de cutremurul din 1977. Dar nădăjduim că după ce vom termina celelalte proiecte - zidirea altarului de vară, a lumânărarului şi a unei cantine sociale - vor fi reparate şi acestea. Recent, am ridicat şi o casă parohială. Acolo desfăşurăm unele proiecte ale parohiei cu copiii. Din 2009, am avut ca ascultare din partea Preasfinţitului Ambrozie terminarea capelei ridicate la spitalul din Bolintin Deal, unde slujea părintele Avram Anania ca preot capelan. Cu ajutorul credincioşilor, am reuşit să împlinim ascultarea şi să sfinţim lăcaşul pe 9 noiembrie 2012. Capela a primit ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii, ale cărui moaşte s-au aflat în biserica noastră un an şi cu ajutorul cărora, credem noi, am şi reuşit să ducem la bun sfârşit lucrarea. Acum, acolo, bolnavii primesc asistenţă religioasă şi mângâiere de la părintele Lucian Neacşu. Avem o biserică vie, în care şi preoţii şi credincioşii au nădejde şi primesc cele necesare de la Dumnezeu“, ne-a mărturisit părintele paroh Florian Pisculungeanu. 

Bolintinenii, foarte apropiaţi de Biserică

La rându-i, părintele coslujitor Anania Avram ne-a mărturisit: „Eu sunt fiul satului. Bolintinenii sunt foarte apropiaţi de Biserică. Au simţit că au nevoie de Dumnezeu. Au observat că nimic nu se face fără ajutorul Lui. De aceea, bunicile îşi aduc nepoţii la slujbă, iar după reintroducerea religiei în şcoală, tinerii au început să se apropie şi mai mult de Biserică. Pentru mine, fiecare Sfântă Liturghie este o mare bucurie“.
 
Am plecat din Biserica „Sfântul Nicolae“ de la Bolintin cu sentimentul că în viaţă, dacă ai credinţă, trăieşti nu numai orizontala încercărilor vieţii, ci, mai ales, adâncimea verticalei. Acea dimensiune în care timpul înseamnă prezent, iar trăirea, permanentă sărbătoare şi înviere. Şi pentru asta, merită să te nevoieşti.
 

Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!