Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Oltenia Biserica Independenţei din Calafat şi-a serbat ocrotitorul

Biserica Independenţei din Calafat şi-a serbat ocrotitorul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Oltenia
Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 07 Decembrie 2017

Biserica „Sfântul Nicolae” din municipiul Calafat şi-a serbat hramul miercuri, 6 decembrie. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită de un numeros sobor de preoţi, împreună cu părintele paroh Ion Micu. Sfântul locaş are o istorie cu totul aparte, fiind ridicată în amintirea actului istoric de dobândire a independenţei, în urma luptelor din 1877. Prima biserică de pe acest loc a fost construită în perioada 1730-1740. Parohia în care se încadra a împărtăşit multă vreme denumirea „Mahalaua din deal”. În vechime, din cauza permanentului pericol otoman de peste Dunăre, biserica a funcţionat la început într-un bordei. I s-au construit mai apoi, dar tot în pământ, pereţi de zid. În toamna anului 1830, au participat la o Sfântă Liturghie principele sârbilor, Miloş Obrenovici, şi Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti. Mulţumirea euharistică adusă împreună lui Dumnezeu se datora încheierii unei convenţii la Poiana Mare, domeniul principelui sârb, cunoscută în istorie drept „Convenţia sării de la Poiana Mare”. Se certificase astfel cel dintâi contract comercial scris al Munteniei. Sfântul locaş s-a ridicat dea­supra pământului în 1853, când s-a şi acoperit cu olane. În perioada războiului Crimeii, lucrările de reconstrucţie au fost întrerupte. Reluate apoi, ele s-au terminat în anul 1856. În perioada 1860- 1861, prin grija unui comitet condus de preotul Matei Dobriceanu, avându-i alături pe Vâlcea Jivcov şi Mihail Atanasiu, construcţia a fost prelungită şi înălţată. Cinci ani mai târziu, din iniţiativa preotului paroh Petru Calafeteanu şi a epitropilor D. Nicolescu şi S. Mladenovici, beneficiindu-se şi de sprijinul autorităţilor locale şi al obştii, bisericii i s-a făcut o cupolă, i s-a schimbat catapeteasma şi a fost din nou zugrăvită. Către sfârşitul secolului, biserica era deservită de un preot paroh, doi preoţi supranumerari, trei cântăreţi şi doi paracliseri. În acest statut, a fost cinstită de mai multe ori de prezenţa domnitorului Carol I. Regele a trecut pe aici la începutul Războiului de Independenţă, cartierul general al Armatei Române aflându-se la Poiana Mare, în pavilionul Obrenovici.