Transilvania
Foto: Paul Popescu

Biserica monument din satul Bica - Mănăstireni, judeţul Cluj

23 Februarie 2018

Biserica de lemn din satul Bica, cu hramul „Înălțarea Domnului”, datează din anul 1674 în fază de proiect, și a fost ridicată în 1765 de către Nicolai Rar. Construirea bisericii a fost anevoioasă, ridicată în aproximativ 91 ani deoarece Transilvania se afla în Imperiul Habsburgic (1526-1804), iar religia Ortodoxă avea statutul de tolerată, față de celelalte religii recepte sau de cea oficială.
Biserica este constituită din bârne de stejar ce sunt dispuse longitudinal și scândură din lemn de brad pentru bolți şi tavanul pronaosului. Se pare că a mai existat o biserică din lemn înainte, fiind datată incert din anul 1563 şi care a dăinuit până la ridicarea actualei biserici. Construirea actualei biserici a fost anevoioasă, ridicată în aproximativ 91 ani deoarece Transilvania se afla în Imperiul Habsburgic (1526-1804) iar religia Ortodoxă avea statutul de tolerată, față de celelalte religii recepte sau de cea oficială.

Având acest statut dezavantajos, Bisericii Ortodoxe din Transilvania nu i s-a permis să-și construiască biserici din piatră sau cărămidă, ci doar din lemn, fără a fi finanțate de Curtea Imperială.
Nu se știe dacă, după ridicarea bisericii, aceasta a fost sfințită de vreun episcop, în speță Dionisie Novacovici, episcop al Ardealului între 1761-1767, dar pe iconostas stă scrisă o mărturie în chirilică care, pe lângă consemnarea preotului Toma și a consiliului parohial, care a funcționat în perioada picturii bisericii (1770), mai stă men­ționat faptul că biserica a fost sfințită de „Prea sfințitul Domnului Sofronie Chirilovici, episcopul neuniților din Ardeal la anul 1770 dec. 1 în Bica spre pomenirea Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, împărăteasă fiind Maria Tereza”.

Din această mărturie putem deduce două lucruri, și anume că primul episcop care a sfințit biserica din Bica nu a fost Dionisie Novacovici, care încă trăia când biserica a fost ridicată, ci Sofronie Chirilovici, episcop al Ardealului între 1769-1774, odată cu finalizarea lucrărilor de pictură. Totodată putem deduce interesul episcopului pentru comunitatea din Bica, venind până aici tocmai din Rășinari, județul Sibiu, unde era sediul episcopiei, la un an după întronizare.

Un alt aspect, care nu trebuie neglijat este menționarea Împărătesei Maria Tereza (1740-1780) ceea ce dă un plus de veridicitate pentru atestarea documentară.

Pictura se păstrează până azi și este de tip bizantin, în ulei pe pânză lipită pe pereții interiori ai bisericii. Se păstrează o evidență a preoților care au slujit la cele două biserici din Bica, și anume pr. Vasiu, 1751 (singurul preot menționat din listă care ar fi slujit doar în vechea biserică 1563-1765); pr. Ștefan, 1763; pr. Toma, 1770; pr. Nicolae, 1785-1787; pr. Ioan Popoviciu, 1787 - 2 aprilie 1815; pr. Cozma Popoviciu, 30 aprilie 1815 - 10 ianuarie 1837; pr. Ioan Condor, 10 ianuarie 1837 - 9 martie 1880; pr. Iosif Condor, 9 martie 1880 - 30 noiembrie 1888; din 30 noiembrie 1888 până în 1 martie 1889, biserica din Bica nu are slujitor, fapt pentru care, de la 1 martie 1889 până în 30 martie același an, va sluji pr. Mihai Crainic (paroh în Mănășturul Românesc) o lună, după care până în 30 martie 1890, timp de un an, vor sluji succesiv pr. Gavril Condor din Călata, și pr. Alexandru Sava din Bedeci.

De la 1 aprilie lucrurile vor reveni la normal, biserica din Bica primind din nou slujitor după un an și o lună de absență, pe pr. Petru Cucuianu, 1 aprilie 1890 - 3 ianuarie 1899. Urmează apoi pr. Alexandru Chifa, 4 ianuarie 1899- 16 martie 1905; pr. Simion Nossa, 1 aprilie 1905 - 1 iunie 1920. Din nou urmează doi ani de absență a unui slujitor, fiind înlocuit de preoții vecini până în 27 iunie 1922.

Din 27 iunie 1922 este numit ca preot Alexandru Boieru până în 25 ianuarie 1930. Acesta este succedat de pr. Emil Mureșan, 25 ianuarie 1930 - 24 iulie 1931; pr. Nicolae Cozma, 24 iulie 1931 - 25 noiembrie 1966; pr. Virgil Cozma, 1 februarie 1967 - 1 noiembrie 1978; pr. Mihali Dumitru, 1 noiembrie 1978 - 1 octombrie 1989; pr. Leș Gheorghe, 1 mai 1990 - 31 decembrie 2017 și pr. Sdrăbău Ionuț, actualul preot, numit de la 1 ianuarie 2018. Administrativ, biserica din Bica este filia Parohiei Mănăstireni, ceea ce face ca toți preoții mai înainte menționați să fi slujit în ambele biserici.

De-a lungul timpului, biserica a suferit unele daune care au necesitat reparații, astfel că au fost executate o parte din ele în 1912, 1965 și 1997. Pictura a fost și ea restaurată în altar și pronaos în 1998, însă din lipsă de fonduri, lucrarea de restaurare a fost abandonată, simțindu-se până în ziua de azi necesitatea continuării acestei lucrări absolut necesare pentru păstrarea în stare bună a picturii.

Din 1982 biserica este încadrată în lista monumentelor istorice din județul Cluj, fiind înregistrată cu nr. 860 având codul LMI CJ-II-m-B-07531.

Ca o ironie a sorții, biserica de lemn din Bica a rezistat vreme de 253 ani represiunii Imperiului Habsburgic, Austro-Ungar, Primului Război Mondial, hor­tiștilor, celui de-al doilea Război Mondial și comuniștilor, iar acum pe timp de pace, biserica este condamnată la uitare și degradare, deşi a jucat un rol atât de important în istoria satului nostru. Totuși nădăjduim că viitorul va fi mai blând cu biserica monument din Bica și că, prin ajutorul lui Dumnezeu, va fi într-un final restaurată. (Pr. Ionuţ Sdrăbău)


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!