Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Blocajul renal: tratamente preventive şi curative

Blocajul renal: tratamente preventive şi curative

Un articol de: Constantin Milică - 01 Septembrie 2008

Se poate spune că organismul uman este „o mare pungă cu apă“, întrucât la naştere are peste 65% apă, cu o uşoară reducere spre bătrâneţe. Pentru ca această pungă cu apă să nu „plesnească“ sau să se golească peste măsură, intervin rinichii, organe deosebit de importante în reglarea conţinutului de apă şi electroliţi, în realizarea echilibrului dintre acizi şi baze şi în eliminarea substanţelor toxice reziduale, apărute în sânge prin reacţii metabolice.

Din cauza unor suferinţe ale rinichilor, este posibil să apară insuficienţa renală, ca o afecţiune foarte gravă, caracterizată prin suprimarea progresivă sau bruscă a funcţiilor metabolice şi de excreţie, respectiv a funcţiei de filtrare a produşilor toxici şi de menţinere în corp a unui plafon normal de apă, sare şi electroliţi. Din momentul îmbolnăvirii, rinichiul nu mai are capacitatea de a elimina prin urină toxinele foarte dăunătoare, mai ales în cazul depunerii de metale grele (aur, mercur, bismut), preluate din mediul extern sau din unele medicamente de sinteză chimică (sulfamide, reumazol, antibiotice, antinevralgice - fenacetină).

Prin aceste intoxicaţii şi infecţii renale persistente, complicate în cazul formării de pietre la rinichi, se produce distrugerea progresivă a structurilor renale şi blocarea căilor urinare. Procesul este grăbit la persoane cu consum exagerat de carne, la cele cu consum insuficient de lichide sau la cei care prezintă unele tumori sau dereglări ale altor organe (hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, insuficienţă cardiacă acută, diabet zaharat, glomerulonefrită, pielonefrită, tumori prostatice, răceală puternică, stări de şoc, deshidratări, intoxicaţii cu pesticide, parathion, tetraclorură de carbon, sulfamide, fenilbutazonă, salicilaţi).

Primele semne ale bolii sunt poliuria (eliminarea de urină în cantitate mai mare decât normal) şi nicturia (frecvenţa prea mare a urinărilor din timpul nopţii). Acesta este primul stadiu clinic de insuficienţă renală cronică compensată, o stare de echilibru nesigur care poate fi perturbată cu uşurinţă de anumite agresiuni cum ar fi o infecţie, o deshidratare severă sau o intervenţie chirurgicală.

Explorările paraclinice arată prezenţa în sânge a unui exces de uree (peste 50 mg/ml) şi de creatinină (peste 5 mg/100 ml), un conţinut ridicat de acid uric, de potasiu (hiperkalemie) şi de zahăr, cu pericol de evoluţie spre diabet zaharat. În schimb, scade conţinutul de calciu, precum şi densitatea urinei (0,010-0,011). Pot să apară şi produşi de putrefacţie intestinală (indoli, fenoli, scatoli).

Evoluţia bolii poate fi foarte variată - uneori rapidă (în câteva luni), alteori lentă (în câţiva ani sau decenii), în funcţie de menţinerea echilibrelor hidroelectrolitice şi metabolice. În fazele evolutive sunt foarte periculoase edemele pulmonare şi cerebrale, precum şi infecţiile cu diferite locaţii.

Tratamentele naturiste recomandate

Dacă medicamentele de sinteză chimică pot da unele complicaţii nedorite, tratamentele naturiste pot fi considerate leacuri sigure şi fără urmări grave. În insuficienţa renală, cu început de edeme, sunt eficiente:

- infuzie sau decoct din frunze de mesteacăn (o linguriţă la 200 ml apă), cu adaus de bicarbonat de sodiu, din care se beau câte 3 căni pe zi, cu efecte diuretice imediate;

- sevă de mesteacăn (50-100 ml de 3 ori pe zi), cu 10-15 minute înainte de mese, într-o cură de o lună în cursul primăverii;

- infuzie din herba uscată de coada calului (3 linguriţe la 500 ml apă clocotită); se infuzează acoperit 5 minute şi se beau 3 ceaiuri calde pe zi;

- infuzie sau decoct din flori uscate de limba mielului, din herba de mei păsăresc sau seminţe de pătrunjel.

Reţete din amestecuri de plante

Sunt recomandate şi câteva reţete cu amestecuri de plante:

- infuzie din amestec de coada-calului (două părţi), sunătoare (două părţi), ventrilică (o parte), pufuliţă cu flori mici (o parte), din care se consumă câte 3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;

- decoct din amestec de coada-calului, coada şoricelului, sunătoare, vâsc, frag (frunze) şi măceş (fructe uscate), din care se beau 3 ceaiuri pe zi, înainte de mese, provocând urinarea după 30 de minute; restul de plante, după strecurare, se aplică pe zona rinichilor sub formă de cataplasmă;

- decoct din amestec cu mătase de porumb (20 g), cozi de cireşe (15 g), frunze de mesteacăn (10 g), coada calului (10 g), coada şoricelului (10 g), la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese.

În amestecuri se mai pot adăuga frunze de afin, anghinare şi urzică vie, herba de ciuboţica cucului şi fructe de merişor.

Ca ceaiuri simple, cu o singură plantă, sau ceaiuri complexe cu amestecuri de plante sunt eficiente infuzii sau decocturi cu herba de coada-calului, coada şoricelului, trei-fraţi-pătaţi şi troscot, frunze de mesteacăn, afin, anghinare, merişor, frasin, tarhon şi urzică, flori de albăstrele şi porumbar, mătase de porumb, cozi de cireşe, teci de fasole, rădăcini de pir, brusture, ciuboţica-cucului şi păpădie, muguri de pin şi plop negru, fructe de măceş şi ienupăr.

Regimul alimentar, strict controlat

Alimentaţia bolnavului de blocaj renal, în diferite stadii, trebuie să fie modificată pentru a da organismului suficientă energie de a lupta cu boala, dar fără a forţa rinichiul slăbit.

Norma calorică zilnică va fi ridicată (2.000-3.000 de calorii), dar cu trierea riguroasă a produselor alimentare, în funcţie de principiile dietetice. În componenţa dietei, cu o normă ridicată în produse bogate în produse zaharoase şi vitamine, se va reduce consumul de proteine la 20-30 g/zi, mai ales a produselor animale (carne, grăsimi, untură, slănină, mezeluri) care încarcă rinichii şi afectează valoarea pH-ului sanguin.

La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, care au intrat în dializă, este obligatoriu un regim alimentar strict controlat în care aportul caloric zilnic să nu depăşească 35 kcal/ kg corp, din care aportul proteic să fie de numai 1,2-1,4 g/kg corp, ştiind că produsul final al degradării proteinelor este ureea, care nu mai poate fi eliminată de rinichiul bolnav.

În schimb, va creşte consumul de glucide asimilabile. La mese se vor mânca, fără rezerve, cartofi (piure cu lapte), supe de legume, morcov, sfeclă roşie, ţelină, varză albă şi roşie, vinete, conopidă, pătrunjel, mărar, salată, ardei gras, spanac, praz, ridichi, fasole verde, castraveţi, dovlecei, usturoi, ceapă, condimente din plante aromatice. În mod deosebit, se recomandă consumul sporit de tomate sau suc de tomate (500 ml pe zi).

La desert să nu lipsească zilnic fructele (mere, pere, struguri, cireşe, caise, lămâi, căpşuni), precum şi sucuri şi compoturi din fructe (zmeură, afine). Această dietă cu legume şi fructe este bogată în celuloză, glucide solubile şi săruri minerale şi va avea efecte laxative, diuretice, stimulatoare asupra florei intestinale şi alcalinizante a urinei.

Conservele şi brânzeturile sărate, interzise total

Sunt indicate diferite produse făinoase şi zaharoase (paste făinoase, biscuiţi, prăjituri uscate, budinci) şi produse uleioase (unt, ulei, margarină, smântână, frişcă). În cantităţi moderate se vor consuma lapte cu griş şi orez, brânzeturi nefermentate, iaurt, ouă, peşte de apă dulce.

Complet interzise sunt: conservele, brânzeturile sărate şi fermentate, carnea de vânat, măruntaie, alcool şi tutun.

Norma de lichide va fi de 1.500-2.000 ml pe zi în stadiul compensat şi 600-700 ml în stadiul decompensat, adăugând eventualele cantităţi de lichide pierdute prin vome, diaree şi urină.

Întrucât bolnavii cu insuficienţă renală cronică prezintă, frecvent, o stare de anemie avansată, se vor lua măsuri de suplimentare a alimentaţiei cu produse bogate în fier şi în vitamine hidrosolubile (C, complexul B şi acid folic).

Norma de sare va fi limitată sub 5-6 g pe zi, deoarece ionul de sodiu are capacitatea de a reţine moleculele de apă care infiltrează spaţiile intercelulare. La exces de sare, faţa pacientului devine „buhăită“, gleznele se umflă, apar edemele la picioare. În această situaţie, se vor evita alimentele cu conţinut ridicat de sodiu: conserve, murături, alimente congelate, brânză sărată, pastramă, măsline, supe la plicuri, mezeluri, cârnaţi, mici, sosuri, grătar, fast-food-uri, chips-uri, ciuperci uscate, muştar, hrean, boia de ardei, seminţe sărate şi prăjite.

Nivelul de potasiu din sânge este bine controlat de rinichiul sănătos, având rol important în transmiterea impulsurilor nervoase pentru o bună funcţionare a inimii, a muşchilor şi a altor mecanisme fiziologice din organism.

În blocaj renal trebuie evitate alimentele bogate în potasiu

Când potasiul se află în exces, va fi eliminat prin urină, în cazul unui rinichi sănătos. La o insuficienţă renală, acută sau cronică, acest proces de evacuare nu mai are loc şi provoacă blocajul renal. În această situaţie, vor fi evitate alimentele bogate în potasiu, atât fructe (piersici, prune uscate, banane, pepene galben, portocale, nuci de cocos, stafide), cât şi unele legume (andive, ciuperci, varză de Bruxelles, broccoli). Aceste produse pot fi înlocuite cu altele mai sărace în potasiu, cum ar fi unele fructe (mere, pere, vişine, struguri, pepene roşu, afine, zmeură, căpşuni, mandarine, ananas) sau legume (morcov, varză albă, porumb, ceapă, pătrunjel, salată, ridichi, castraveţi).

Probleme similare ridică şi conţinutul de fosfor din sânge care este reglat tot de un rinichi sănătos. Dacă se depăşeşte un plafon normal, are loc o mobilizare a calciului din oase, cu care se combină fosforul şi se depune în ţesuturile moi sub formă de fosfat de calciu. Astfel, apare o hipocalcemie, cu multiple consecinţe patologice (spasmofilie, tetanie). De aceea, se vor lua măsuri imediate folosind tablete de calciu asociate cu unele medicamente care leagă fosforul din organism şi ajută la eliminarea lui. În plus, se vor evita sursele bogate în fosfor: broccoli, sparanghel, mazăre şi fasole boabe, unele specii de peşte (sardine, creveţi), nuci, alune, drojdie de bere, tărâţe şi produse de patiserie din făină integrală.

Regimul de viaţă

Bolnavul va beneficia de un tratament curativ cu repaus parţial de 12-14 ore pe zi, în stadiul compensat, şi repaus total în stadiul decompensat. Întrucât pacientul pierde uneori urina şi fecalele, se impune o igienă generală strictă, tratând corect infecţiile posibile, igiena gurii (cu glicerină boraxată sau apă bicarbonatată).

Sunt eficiente băile calde de şezut cu apă sărată şi ceai concentrat de coada-calului şi coada şoricelului, timp de 10-15 minute, minimum de 2 ori pe săptămână. Pe zona vezicii urinare se va aplica o pernă umplută cu pedicuţă.

Dacă este posibil se vor face plimbări în aer liber. Mare atenţie trebuie acordată transfuziilor de sânge, care pot mări şocul hepatitelor virale, pot suprima eritropoieza şi pot duce la hemosideroză, toate cu urmări deosebit de grave.