Boli care se văd în picioare

Vladdorin Bejan, 17 Iunie 2007

Dacă pentru bărbierit sau aranjat părul fiecare om acordă puţin timp, pentru picioare sunt zile întregi când nu se acordă nici măcar o privire, încălţatul ciorapilor şi al pantofilor făcându-se cu gândul la „lucruri mai importante“. Multe boli se manifestă cu modificări la nivelul plantelor (labele picioarelor) cu luni şi ani de zile înainte de a răbufni în toată gravitatea lor, modificări care, văzute şi semnalate la timp, ar ajuta la prevenirea unor boli grave (cancer, arterită, diabet, reumatism, gută).

Multe boli cardiovasculare, respiratorii, neuropsihice, reumatismale degenerative sunt declanşate sau întreţinute de suferinţe ale plantelor, de poziţia defectuoasă la mers sau la stat în picioare. Nu în ultimul rând, încălţămintea care „jenează suportabil“ picioarele face ca la distanţă, de exemplu, inima, stomacul sau creierul să sufere până se îmbolnăveşte.

O unghie încarnată, o bătătură, o rosătură de pantof, un mont, un deget inflamat este ca un adevărat „cui în talpă“, care trebuie în primul rând îndepărtat pentru ca tulburarea de ritm respirator, tensiunea arterială sau insomnia să se liniştească fără tratamente multe şi scumpe date de medicul pneumolog, cardiolog sau psihiatru.

Ce boli debutează de la picioare

Diabetul se manifestă de obicei prin oboseală şi dureri la oasele plantelor şi gleznelor, amorţeli şi senzaţia surdă de frig sau de arsură, cu umflarea discretă a picioarelor. Obiectiv, se constată distrugerea cu deformarea articulaţiilor degetelor, ciocuri osoase la încheieturi şi în călcâi. Infecţiile trenante la pielea sau unghiile picioarelor sunt un semnal preţios.

Arterita determină bolnavul să se plângă de frig la picioare, spasme discrete sau crampe. Se observă paloarea şi subţierea pielii cu albăstrirea degetelor şi ulceraţii. Se constată absenţa pulsului la palparea arterelor de pe faţa dorsală a picioarelor.

Nevrita toxică - bolnavul acuză usturimi, amorţeli sau lipsa de sensibilitate care progreseazăpe picioare, de jos în sus. La atingere sensibilitatea este diminuată sau abolită, reflexele osteotendinoase lipsesc.

Guta - bolnavul constată umflarea, roşeaţa, căldura locală şi dureri vii, spontane, dar mai ales la mişcarea articulaţiei inflamate care seamănă cu un furuncul apărut brusc.

Boli reumatismale:

- inflamatorii – spondilita anchilozantă, poliartrita reumatoidă sau reumatismul articular acut pot produce inflamarea cu înroşirea şi deformarea acută a unor articulaţii ale plantelor. De cele mai multe ori semnele de mai sus sunt discrete, iar durerile sunt suportabile luni de zile, drept pentru care bolnavul nu sesizează la timp gravitatea;

- degenerative - articulaţiile degetelor şi a celorlalte oase sunt afectate prin eroziune, dezaxând şi deformând degetele care fac monturi, iar piciorul se lăţeşte, se prăbuşeşte în interior sau exterior. Durerile sunt la început doar la mers, în încălţăminte strâmtă sau la oboseala de peste zi, lucru neglijat ani de zile.

Şi alte boli pot debuta cu manifestări la picioare: boli cardiovasculare, respiratorii, endocrine, neurologice, psihice, urogenitale, digestive, boli de piele. Copilăria şi bătrâneţea au unele carenţe caracteristice, iar sporturile cu suprasolicitările inerente produc modificări subiective şi obiective la plante şi glezne.

Boli ale picioarelor care produc suferinţa organelor

Foarte puţin ştiu şi de aceea este neobservat şi neglijat că unele tulburări discrete de vedere sau unele boli ale urechii interne (care reglează echilibrul) duc la un mers modificat, cu o poziţie particulară a plantelor, picioarelor şi mai ales a coloanei vertebrale.

De asemenea, o cicatrice pe faţă sau corp, masticaţie modificată de lipsa dinţilor sau a unei proteze incorecte antrenează bascularea şi rotaţia umerilor şi şoldurilor. Blocajul şi durerile vertebrale, dar şi la nivelul gleznelor sau a oaselor plantelor sunt cauzate de asimetria produsă de contractura diferită a muşchilor gâtului.

Tulburările de statică şi dinamică plantară apar ca urmare a modificărilor anatomice înnăscute sau dobândite sau din cauza încălţămintei nepotrivite de zi cu zi sau de ocazie, care este puţin prea largă sau prea strâmtă, cu tocul prea jos sau prea înalt, prea uşoară sau prea grea, din material prea moale sau prea rigid, prea subţire sau prea gros. Toate aceste amănunte, în 90% dintre cazuri sunt neglijate sau sacrificate „de dragul modei“ sau al preţului de cost. În timp, se ajunge la picior plat, scobit, deviat în exterior sau interior, care deformează mersul şi amortizează defectuos greutatea corpului. Greutatea se transmite sus, suprasolicitând ani de zile nesesizabil structuri anatomice nepregătite pentru aşa ceva, la nivelul gleznelor, genunchilor, şoldurilor, coloanei vertebrale, cutiei craniene şi a organelor învecinate.

Toate rezistă până într-o zi, când se instalează artroza de genunchi sau de şolduri, varicele cu toate complicaţiile lor, hernia de disc cu lombosciatica dureroasă, dar mai ales cu paralizie, spondiloza cervicală sau dorsală, cu ameţeli, tulburări de vedere, de auz sau nevralgii iradiate la mâini sau în stern. Inima poate prezenta palpitaţii sau aritmii, tensiunea creşte sau coboară anormal şi nejustificat. Respiraţia este superficială ani de zile, favorizând infecţiile cronice. Foarte multe persoane se plâng de insomnii rebele sau din contra de somnolenţă inexplicabilă, oboseală a picioarelor cu scăderea randamentului muncii şi indispoziţii psihice, în a doua parte a programului de lucru.

Leziunile cutanate, tumorile pielii, infecţiile superficiale sau cu ulceraţii profunde la nivelul picioarelor pot să migreze pe cale venoasă şi limfatică, producând uneori septicemii, obligând chiar la amputaţii. De cele mai multe ori, fie că sunt ulceraţii, fie că sunt durioane (bătături) de toate felurile, încălţămintea deranjează statica şi dinamica mersului pentru luni de zile.

Leziunile unghiale, unghii încarnate, deformate, prea lungi sau prea scurte, cu infecţii, mai ales micotice, deformează piciorul şi incomodează la mers.

Indicaţii de prevenţie şi tratament

Indiferent de specialitate, medicii trebuie să consulte inclusiv picioarele, pentru că vor găsi multe semne pentru o boală prezentă sau viitoare. Copiii şi tinerii în perioada de creştere au multe tulburări de postură a corpului şi de statică şi dinamică plantară. O profilaxie corectă în această perioadă îi scuteşte de neplăceri restul vieţii.

Pacientul trebuie să se prezinte de 2-4 ori pe an şi preventiv la specialistul dermatolog şi reumatolog, aceştia întâlnindu-se frecvent cu patologia picioarelor şi care ştiu să intervină efectiv. Chiar şi pentru alegerea încălţămintei de stradă, de lucru, de casă, să consulte măcar de două ori pe an medicul reumatolog pentru observaţii şi sfaturi mici, dar cu efecte mari în timp.

Sfaturi pentru îngrijirea zilnică

Fiecare om trebuie zilnic să se uite la picioarele sale şi să le acorde 10 minute de îngrijire, parcurgând cele „10 porunci“ pentru sănătatea şi confortul său:

- să spele picioarele cu apă călduţă şi săpun slab, apoi să le clătească cu apă mai răcoroasă. Deci, să nu folosească apă fierbinte sau rece, detergenţi tari şi o durată de timp prea lungă;

- ştergerea picioarelor să se facă cu atenţie, mai ales între degete, ori de câte ori este nevoie, cu un prosop uşor mai aspru (de exemplu din in), dar nu traumatizant. Ştergerea se face de jos în sus până în stinghie;

- urmează masarea amănunţită, uşoară, de jos în sus, cu manevre prelungite, eventual cu un pic de ulei comestibil;

- odihnirea picioarelor cu gleznele mai ridicate decât bazinul, ori de câte ori este posibil sau măcar seara, după baie;

- pentru hipertranspiraţie se folosesc spray-uri, loţiuni, creme, talc;

- de tăiat regulat unghiile după baie, fără a intra prea mult în carne şi fără a scoate colţurile şi pieliţa, folosind numai foarfeca proprie pentru unghii;

- bătăturile şi pielea îngroşată de pe călcâie de îndepărtează în timpul băilor cu o piatră ponce, iar rosăturile şi iritaţiile se tratează cu dezinfectante uşoare şi cicatrizante;

- ciorapii obişnuiţi, de zi cu zi, chiar şi cei de ocazie trebuie să fie moi şi absorbanţi, din bumbac sau lână, nu prea largi, nu prea strânşi, nu prea subţiri, pentru a amortiza şi ei microtraumatismele;

- încălţămintea sănătoasă trebuie să fie adaptată după forma, dimensiunile şi particularităţile piciorului, precum şi după activitatea depusă, nu după modă sau preţ. Tocul nu trebuie să fie mai mic de 2,5 cm şi mai înalt de 4,5 cm. Încălţămintea folosită la lucru trebuie schimbată alternativ şi întreţinută periodic;

- papucii de casă trebuie să răspundă tuturor condiţiilor pentru a proteja şi asigura sănătatea picioarelor, mai puţin pretenţiile estetice şi de preţ. În răgazul de acasă se poate umbla şi desculţ, pentru odihna şi totodată gimnastica naturală a picioarelor, luând toate precauţiile de a nu vă accidenta, de a nu vă infecta, de a nu răci la picioare.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!