Bucuria binecuvântării

Atanasie Tănăsache Costea, 20 Decembrie 2011

Acum câţiva ani, un coleg m-a anunţat că a murit tatăl unui student care fusese, peste 40 de ani, preot într-o parohie din judeţul Vrancea. Mai pregătisem trei preoţi pentru drumul cel veşnic. După ce am sfinţit şi binecuvântat uleiul pentru a unge trupul preotului cu el pentru a-l îmbrăca în veşminte, mâna dreaptă a preotului rămăsese cu degetele aranjate ca pentru binecuvântare. Binecuvântase Dumnezeu, prin dreapta lui, peste 40 de ani şi acum rămăsese aşa. În zadar încercam noi să-i îndreptăm degetele, căci ele tot aşa rămâneau. Cred că era binecuvântarea pe care o primeam şi noi pentru pregătirea ce i-o făceam, pentru drumul veşniciei pe care plecase; totodată era şi semnul binecuvântării pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos o lăsase ucenicilor Săi şi nouă celor de astăzi, la Înălţarea Sa la cer.

Dreapta este simbolul binecântării dumnezeieşti. Cu mâna dreaptă binecuvântează părinţii şi bunicii pe copiii şi nepoţii lor. Ce frumos binecuvântează perina pe care îşi pleacă capul pentru a se odihni de osteneala sau joaca zilei, pentru a avea somn odihnitor şi ziditor.

Binecuvântarea este acoperământul Bisericii Ortodoxe. "Binecuvântează suflete al meu pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu numele cel sfânt al Lui"..., ne zice psalmistul şi cântăm noi ortodocşii creştini la toate Sfintele Liturghii şi la alte slujbe. Preotul slujitor cere şi el binecuvântarea de la popor pentru a începe sfintele slujbe şi pentru a încheia sfintele slujbe. Plecăciunea pe care o face slujitorul lui Dumnezeu reprezintă actul smereniei prin binecuvântarea cerută şi dată.

Creştinii ortodocşi stau mereu sub această binecuvântare de la înălţarea la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Când primim binecuvântarea, noi ne plecăm grumajii noştri, ne smerim firea noastră umană pentru a o îndumnezei, prin binecuvântarea slujitorilor Bisericii şi apoi, ca semn al credinţei şi recunoştinţei, sărutăm mâna dreaptă prin care am primit binecuvântarea. Dreapta preotului care binecuvântează şi împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos este sfântă pentru mine care cred şi de aceea mereu o sărut. Când sărut mâna preotului sau a arhiereului, eu sărut mâna lui Hristos, Care mă binecuvântează prin preot sau arhiereu.

Punerea mâinilor este concretizarea binecuvântării. Binecuvântarea urmată de punerea mâinilor reprezintă acoperământul Bisericii, prin lucrarea Sfântului Duh. De fiecare dată, dar mai ales la Taina Spovedaniei, când preotul binecuvântează şi pune mâinile pe capul creştinului, sunt îndepărtate gândurile, închipuirile şi imaginaţiile rele; sunt dezlegate păcatele şi fărădelegile spovedite; se obţin liniştea şi pacea sufletească şi trupească. Mântuitorul Iisus Hristos a binecuvântat şi Şi-a pus mâinile pe bolnavi. El a poruncit ucenicilor să facă şi ei asemenea, în numele Sfintei Treimi.

Adeseori, binecuvântarea este însoţită de formula: "Pace vouă." Această formulă o găsim la toate slujbele din Tradiţia Sfântă a Bisericii Ortodoxe, dar cel mai des o întâlnim la Sfânta Liturghie şi la Taina Cununiei. Binecuvântarea ne ajută să dobândim, cu ajutorul Duhului Sfânt, făgăduit de Mântuitorul Iisus Hristos, la Înălţarea Sa la cer, pacea noastră cu Dumnezeu, pacea cu aproapele şi pacea cu noi înşine. Pacea şi liniştea noastră sunt strict necesare pentru a ne putea împărtăşi, cu Sfântul Trup şi Sânge, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Pacea şi liniştea, primite prin binecuvântarea de la Taina Cununiei, Taina Iubirii, Taina Unirii şi a împlinirii, sunt temelia căsniciei, temelia familiei creştine.

Un părinte spunea că "o binecuvântare nu costă nimic". Numai cel smerit o poate primi. Omul îngâmfat, mândru, semeţ, plin de sine, făţarnic şi căutător de slavă deşartă nu se poate pleca prin smerenie pentru binecuvântare.

Părinţii Cleopa Ilie şi Paisie Olaru parcă-i văd cum se binecuvântau unul pe altul şi îşi sărutau mâinile unul altuia. Nimic nu face creştinul ortodox fără binecuvântare. Totul este cu binecuvântare în spiritualitatea creştin-ortodoxă, orice început şi sfârşit se ia cu binecuvântare. Binecuvântaţi şi iertaţi sunt doar unele din nenumăratele formule de binecuvântare pe care le folosesc creştinii ortodocşi şi fără de care nu pot trăi.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să rămânem mereu sub binecuvântarea Bisericii noastre Ortodoxe, prin dreapta slujitorilor ei, care este încredinţarea noastră de la însuşi Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru, de la Înălţarea Sa la cer, prin sfinţii Săi ucenici şi Maica Sa. Numai aşa Duhul Sfânt va fi cu noi şi va lucra prin noi. Amin!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!