Bucuria, terapie a inimii

Marta Grădinaru, 05 Mai 2012

Natura în plină vervă - pomii înfloriţi, albinele culegând polenul, păsările ciripinde, verdele crud al ierbii şi pleiada de culori atât de vii şi de intense ale florilor - dă un nou ritm vieţii omului. Întreaga natură îl invită pe om să iasă din sinele autoprotector şi să guste din bucuria de a se mişca spre celălalt. Iar mişcarea înseamnă, între altele, o sursă de sănătate, de bună-dispoziţie şi un cumul de energie, sau adesea chiar o sinergie, adică o conlucrare, ceea ce aduce cu sine o revărsare de bogăţie lăuntrică.

Putem sesiza cât de minunat primăvara lumii sensibile vine să anunţe prăznuirea Preaslăvitei Învieri, primăvara duhovnicească ce a biruit moartea cu propria moarte a Celui ce S-a coborât din slava Sa ca să îmbrăţişeze slăbiciunea umană şi să o repună în cinstea cea dintâi. Oare care alt Dumnezeu al celorlalte religii S-a coborât pe Sine Însuşi ca să îl învieze pe omul decăzut, grosolan şi nerecunoscător faţă de propriul Ziditor? Ceea ce nu a suportat iadul a fost nimic altceva decât extraordinara smerenie a lui Hristos, pentru că pe Lucifer l-a ţintuit la pă-mânt mândria, deci slava deşartă care se află la antipodul dragostei chenotice pe care Hristos a întrupat-o şi a pecetluit-o cu moartea Sa.

Primăvara - începutul perioadei Penticostarului în lumea sensibilă

O cântare specifică Utreniei, în general, dar mai ales perioadei de la Înviere până la Înălţare (a Penticostarului), surprinde un paradox al Ortodoxiei - "căci, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea", iar această stare se manifestă la nivel cosmic, căci "acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt" (din Catavasiile Învierii). Părintele profesor Dumitru Stăniloae explica într-o notă că "Hristos este Soarele Dreptăţii, între altele, şi pentru că umple toate de lumina veşnică prin neîmpuţinatele raze ale bunătăţii. Lumina este identică cu bunătatea. Singură bunătatea e cu adevărat luminoasă. Prin ea se face cunoscut omul şi prin ea cunoaştem. Prin ea Se revelează Dumnezeu şi pătrunde în inima omului"1. Aşadar, lumina dumnezeiască insuflă dragoste inimii omului, îi dă un imbold care să-l trezească din amorţeala ignoranţei şi să-l facă viu, purtător de lumină, dumnezeu întru asemănare. Bunătatea covârşeşte viclenia sau orice altă neputinţă a sufletului tocmai pentru că se prezintă cu simplitate şi curăţie. Considerăm remarcabilă, în acest sens, o consemnare a Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii, martir şi medic de geniu al secolului trecut: "Am primit un buchet de flori. O, câtă frumuseţe delicată, fermecătoare este cuprinsă în aceste mici creaţii fermecătoare ale lui Dumnezeu! Şi pe lângă aceasta, cât sunt de minunate prin micime, prin simplitatea lor plină de smerenie! Dantelăriile fine ale micilor inflorescenţe albe, albăstrii şi roz, violete şi albastre ne privesc cu ochii curaţi ai petalelor şi ai corolelor lor şi revarsă asupra noastră minunata lor mireasmă. Oare nu este evident că aceasta este o propovăduire tăcută a curăţiei duhovniceşti? Trebuie să ai o inimă cu totul împietrită să nu auzi acest glas al lui Dumnezeu, care răsună atât de limpede în simplitatea şi în frumuseţea formelor materiale ale naturii"2. Astfel, întregul univers, ca acela ce se face părtaş Sfintei Învieri, slăveşte pe Făcătorul a toate şi îi aduce ca recunoştinţă "ale Sale dintru ale Sale". Bucuria duhovnicească însufleţeşte cosmosul, căci Dumnezeu Dragoste este, iar dragostea constă în energie. Omul energic se mişcă într-un ritm constant, melodios, care conlucrează cu harul şi îl odihneşte pe celălalt, în acelaşi timp.

Optimismul - sursă curativă pentru bolile coronariene?

Mişcare, optimism, sănătate. Un articol din 23 aprilie 2012, publicat în "New York Times", menţionează că în mod fundamentat s-a demonstrat legătura dintre optimism şi reducerea riscurilor bolilor cardiovasculare. Oamenii de ştiinţă se arată preocupaţi în ultima vreme de raportul dintre sănătatea psihică şi sănătatea inimii. Primele studii validate în această direcţie au demonstrat că depresia şi anxietatea potenţează boala, însă cercetările vizavi de impactul fericirii asupra sănătăţii nu erau suficient de consistente ca să fie admise ştiinţific3.

Cele mai recente analize efectuate în cadrul Universităţii Harvard, bazate pe un număr care depăşeşte 200 de studii, au observat relaţia puternică între starea emoţională şi riscurile cardiovasculare. În urmărirea acestui raport, cercetătorii s-au focalizat pe comportamentele sănătăţii (consumul alimentar, consumul de alcool, fumatul, calitatea şi cantitatea somnului, activitatea fizică) şi funcţiile biologice (sistemul cardiovascular, procesul inflamator şi metabolismul) care sunt mai semnificative pentru sănătatea cardiovasculară. Cercetătorii îşi asumă limitele studiilor şi precizează că încă investighează dacă starea emoţională pozitivă comportă şi un rol protector asupra sănătăţii, nu doar corectiv4.

S-a constatat că optimismul, în special, şi satisfacţia faţă de anumite dimensiuni ale vieţii pot reduce riscurile bolilor coronariene. Desigur, acum ne adresăm întrebarea firească - care sunt acele aspecte ale vieţii care pot influenţa bolile coronariene? Aceleaşi studii precizează că satisfacţia este relevantă doar pe direcţii precum familia, cariera şi sinele5. Totuşi, aceste concepte sunt foarte evazive, adică implică un grad mare de relativitate în funcţie de percepţiile personale. Spre exemplu, cariera poate însemna deopotrivă fie sursă de bani, statut economic sau împlinirea propriei vocaţii.

Rugăciunea - dialog cu Cineva drag inimii

Satisfacţia, într-o perspectivă a spiritualităţii ortodoxe, s-ar putea traduce ca mulţumire de sine, dar nu în sensul autosuficienţei, ci în perspectiva smereniei. Smerenia este un răspuns al dragostei care îndelung rabdă, este binevoitoare, toate le nădăjduieşte (I Cor. 13, 4), cu echivalentele din psihosociologie ale bunei-dispoziţii şi ale optimismului. Sfinţii Părinţi se concentrează în învăţătura bazată pe propriile lor experienţe pe pacea inimii. Iar pacea aceasta presupune ca omul să rămână statornic în iubirea lui faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, adică "nemânios, netulburat şi neîntristat", chiar dacă se confruntă cu viclenia celuilalt6. Vom spune, probabil, că ni se cere imposibilul, mai ales că lipsurile materiale şi criza de timp cu implicaţiile aferente (contemplarea naturii, a omului, ascultarea ş.a.) stau adesea la baza stărilor de irascibilitate. Însă, dacă ne însuşim rugăciunea ca pe un firesc dialog cu Cineva drag inimii noastre, vom vedea că gândirea neptică (a Sfinţilor Părinţi) este foarte practică, şi aceasta în virtutea faptului că rugăciunea marchează o împreună-petrecere întru iubire: vorbim şi ne încredinţăm Celui Iubit al nostru. Astfel rugăciunea devine odihnă a inimii duhovniceşti care, cu siguranţă, se comunică într-un fel tainic şi în trup, la nivel psihosomatic.

Note: 1 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad. şi cu note adăugate de pr. profesor Dumitru Stăniloae, IBMBOR, Bucureşti, 2006, p. 454.

2 Sfântul Arhiepiscop Dr. Luca al Crimeii, Puterea inimii, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 48.

3 http://well.blogs.nytimes. com/2012/04/23/really-optimism-reduces-the-risk-of-heart-disease/?ref#science#.

4 http://www.ncbi.nlm.nih. gov/pubmed/22506752, The Heartâs Content: The Association Between Positive Psychological Well-Being and Cardiovascular Health;

5 http://www.ncbi.nlm.nih. gov/pubmed/21727096, Heart health when life is satisfying: evidence from the Whitehall II cohort study.

6 Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, vol. II, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 58.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!