Bucuria ţesută în jurul bradului

Ionuţdaniel Barbu, 23 Decembrie 2014

Bradul pe care îl împodobim în preajma slăvitei sărbători a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai ales spre bucuria copiilor. Darurile, jucăriile, dulciurile atârnă în crengile lui ca nişte roade, pe care copilul abia aşteaptă să le culeagă. Lipsa pomului de Crăciun, pentru majoritatea copiilor, ar fi ceva trist, aproape de neînţeles. Aşadar, bradul este un detaliu important care nu va lipsi, mai ales din casele unde sunt copii.

Părinţii înţeleg bucuria copilului şi prin prisma aceleiaşi bucurii pe care au trăit-o şi ei la vremea lor. În universul copilului, bradul de Crăciun este asociat cu darul şi cu gestul de a oferi, de a fi bun cu ceilalţi. El vede brad împodobit în casa părintească, la grădiniţă, apoi la şcoală în primele clase, îl mai poate admira împodobit în aer liber, în locuri publice, dar îl poate vedea şi în biserica unde merge el în fiecare duminică, lucru ce sigur îi va spori copilului dragul de a fi în acolo, într-o atmosferă casnică, părintească. În biserică, în jurul bradului, el îşi poate întinde mânuţa să obţină ce îşi doreşte din brad, exact ca în casa tatălui său, fără ca cineva să îl certe. Ia cu nevinovăţie, se bucură, împarte şi celorlalţi care încă nu îndrăznesc, iarăşi revine, şi tot aşa, spre bucuria lui şi a celor mari.

Bradul împodobit în interiorul bisericii, pentru copil, care încă nu înţelege cu mintea mesajul slujbelor, poate face atmosfera liturgică a sărbătorilor mai familiară, mai atrăgătoare şi mai pe limba lui. Priveşte cu maximă atenţie spre pomul încărcat care se afla de regulă în partea din faţă a bisericii, când se împărtăşeşte, trece pe lângă brad şi primeşte sau îşi alege ceva, iar apoi, la sfârşitul slujbelor, pe timpul cât bradul se va afla în biserică, părintele negreşit va împărţi micilor enoriaşi, şi nu numai, darurile aflate la piciorul pomului. Bradul este foarte iubit de copii şi, mai ales de dragul lor, acesta ar fi de dorit să existe în majoritatea bisericilor din oraşe şi sate, împodobit frumos, cu multă grijă. Pe copii, pomul împodobit din biserică îi marchează pozitiv, în rândul lor fiind un potrivit instrument misionar. Aşa cum un adult se bucură atunci când i se oferă ceva viu, precum sunt florile, tot astfel se bucură şi copilul în felul lui curat de a fi, atunci când de dragul lui şi al sărbătorilor se aduce şi se înfrumuseţează bradul.

Semnifacţiile populare ale bradului

Bineînţeles, cele ce bucură pe copii îi bucură şi pe cei mari. În tradiţia populară bradul este perceput ca un simbol al vieţii luat din natura înconjurătoare, un steag al veşnicei tinereţi, aşa cum au să fie oamenii în Împărăţia lui Dumnezeu. I se cântă: „Tu eşti copacul credincios,/Ce frunza nu şi-o pierde“. E împodobit şi jucat la nuntă, moment de bucurie şi veselie prin excelenţă: „Verdeaţa ta îmi place./Când o revăd sunt bucuros/Şi vesel ea mă face“. Apoi, tot cu referire la nunta, dar şi la „viaţa cea neîmbătrânitoare“ de dincolo, bradul apare şi la înmormântarea tinerilor necăsătoriţi: „Că moartea-i crăiasă/ Şi marie mireasă“, după cum glăsuiesc cântecele ţărăneşti. Referitor la bucuria pe care o aduce împodobirea bradului de Crăciun, o mamă cu mulţi copii spunea că, în ajunul sărbătorilor din decembrie 1989, bradul a fost cumpărat, însă nu a mai fost împodobit, din pricina vărsării de sânge ce îndolia atunci întreaga Românie.

Copiilor mai mari li se poate vorbi despre brad şi ca simbol al demnităţii, care creşte între pietre, se înalţă spre cer numai deodată cu adâncirea rădăcinilor, iar pe vreme de furtună, niciodată nu se îndoaie, ci numai se frânge, precum un erou martir care îşi dă viaţa pe câmpul de luptă. Bradul, de altfel, este şi arborele cel mai generos, prin faptul că lemnul lui este folosit la scară largă, fiind mai accesibil şi mai uşor de lucrat.

Interiorul căminului nostru, al bisericii unde mergem, precum şi orice spaţiu unde se face loc şi pentru un brad împodobit, devine mai vesel, mai frumos şi mai copilăresc. Mai cu seamă în biserică, în comparaţie cu alte locuri, copilul poate să înţeleagă ordinea dreaptă a valorilor. Pomul împodobit e bucurie mare pentru el, însă niciodată în spaţiul locaşului de cult nu se va muta accentul de pe Naşterea Domnului pe lucruri secundare, care sunt menite să-i slujească acesteia, iar nicidecum să o umbrească sau să o înlocuiască cu totul, aşa cum adesea se întâmplă dincolo de uşile bisericii. Bradul, colindele, ornamentele care decorează marile bulevarde şi toate pregătirile ce se fac de Crăciun, ca totul să arate sărbătoresc, ţin de manifestarea bucuriei noastre. Toate acestea, prin noi care le facem, trebuie să-I slujească Mântuitorului nostru Hristos, e ziua Lui, El S-a născut, „pentru noi şi pentru a noastră mântuire,“ aşa cum mărturisim cu toţii în Crez. Această preafirească ordine mai bine ca în spaţiul locaşului sfânt nu poate fi aflată nicăieri. De aceea, bradul în biserică, cu icoana Naşterii în centru, este un detaliu încreştinat, întotdeauna aflat la locul lui, spre bucuria celor mici şi a celor mari, de dragul Naşterii Copilului Hristos.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!