Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Moldova Când sufletul omului începe să vorbească

Când sufletul omului începe să vorbească

Galerie foto (7) Galerie foto (7) Moldova
Un articol de: Ziarul Lumina - 14 Octombrie 2017

Sfânta Parascheva adună sufletele credincioşilor într-o rugăciune comună. Cine s-a închinat o dată la racla cu sfintele moaşte îşi va dori, negreşit, să se mai întoarcă încă şi încă o dată. Aşa se face că în rândul pelerinilor se regăsesc oameni care au chiar zeci de ani de când vin să-i spună Sfintei „La mulţi ani!“ de ziua ei. N-ar veni dacă n-ar crede şi, mai ales, dacă nu ar simţi răspuns în bucuriile şi în necazurile lor. În acest context, să vedem mai jos ce poveşti de viaţă transmit anul acesta o parte dintre pelerini Sfintei Parascheva, în miez de toamnă, în Iaşul binecuvântat. (Anda Elena Pintilie)

Are 9 ani. Vorbeşte clar, coerent, frumos, complet - mai ceva ca un om mare! Andreea din Buzău este unul dintre pelerinii veniţi la Iaşi, de ziua Sfintei Parascheva.

În rândul pelerinilor veniţi zilele acestea la Iaşi sunt mulţi copii, de la cele mai fragede vârste până la adolescenţi. Surprind răbdarea şi voioşia lor, dorinţa de cunoaştere şi bucuria unei noi aventuri. Surprinde şi curajul părinţilor, de a petrece altfel - şi atât de minunat! - timpul în familie. Nu e uşor să te aşezi cu un prunc la închinare, când drumul spre Sfânta Parascheva durează câteva ore. Dar e o asumare şi e o jertfă.

Andreea a venit cu familia de la Buzău. S-a învoit de la şcoală, dar promite că va recupera toate temele şi lecţiile predate. Bonus, va avea ce spune colegilor. „O să le povestesc că a fost o excursie foarte frumoasă la Iaşi, unde am învăţat multe lucruri despre religia creştin- ortodoxă. Am venit ca să stau la rând la Sfânta Parascheva pentru a mă ruga pentru ei, dar şi pentru familia mea, pentru prieteni şi apropiaţi“.

Are 9 ani. Vorbeşte clar, coerent, frumos, complet - mai ceva ca un om mare. „Aştept momentul în care vom intra în curtea Catedralei, să ne închinăm la moaştele Sfintei Parascheva. Sfânta este un ajutor al lui Dumnezeu care ne dă sănătate, putere şi multe lucruri frumoase în viaţă“, explică Andreea. Cuvintele îi sunt simple, dar sigure, calde şi convingătoare. Şi nu se lasă ispitită de pretextul copilăriei, pentru a renunţa sau a amâna cele ce ţin de suflet. De aceea şi-a dorit atât de mult să fie pelerin. De aceea nu uită nicicând să mulţumească şi să se roage. „E bine să ne rugăm, pentru a avea o viaţă frumoasă şi pentru a ne bucura“, ne îndeamnă copila. Şi-ar fi minunat să-i ascultăm sfatul, dacă vrem să ne regăsim liniştea şi fericirile pe care atât de uşor le pierdem printre grijile de zi cu zi…

Rugăciunea unui tată la rândul Sfintei Parascheva

„Medicii nu ne-au dat nicio speranţă - de a fi vreodată părinţi. Dar mulţumim lui Dumnezeu şi Sfintei Parascheva!“

Trei copii se joacă şi se bucură la rândul Sfintei Parascheva. Sunt trei minuni - la propriu şi la figurat. Tatăl îi soarbe din priviri. Sunt minunile lui! „Din punct de vedere medical, nu exista nicio şansă. Medicii nu ne-au dat nicio speranţă - de a fi vreodată părinţi. Dar mulţumim lui Dumnezeu şi Sfintei Parascheva!“, începe să povestească Vasile din comuna Straja, judeţul Suceava. Nu numai că în familia lui Vasile s-a născut un copil, bucuria a continuat cu un al doilea şi cu un al treilea prunc. Explicaţii? Din punct de vedere lumesc, prea puţine. Dar ce e cu neputinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu şi la sfinţii Lui! „Venim de mulţi ani la Sfânta Parascheva, de dinainte de a avea copii. Ne-a încurajat şi ne-a mângâiat mult. Acum venim să-i mulţumim pentru tot ajutorul şi să ne rugăm, în continuare, pentru sănătate.“

Atmosfera e degajată, iar copiii se simt bine. Se simt în siguranţă, iubiţi, ocrotiţi. Asta, în timp ce unii dintre cei care nu iau parte la pelerinaj vorbesc mult, urât, din presupuneri. „Să-i lumineze Dumnezeu pe toţi, altceva nu ştiu ce să zic. Nu există mai mare satisfacţie ca drumul acesta, care ne duce la întâlnirea cu Sfânta“, spune Vasile. El ştie că nu-i poate convinge pe alţii, nici nu-şi propune. Doreşte, însă, ca prin propriul exemplu şi prin dragoste să lase o moştenire de suflet copiilor. „Mi-aş dori ca ei să fie mai buni şi mai fericiţi decât noi. Să fie sănătoşi, să crească mari şi să treacă cu bine de toate ispitele ce li se ivesc în cale“. Ştie că nimic nu ţine de el - şi cu atât mai mult nu se poate opri din rugăciunea lui de părinte. Iar Dumnezeu nu rămâne niciodată nepăsător - nici dator.

Din Anglia, în concediu la Sfânta Parascheva

La Sfânta, deşi suntem în lume, evadăm din lumea cea mare. Iar drumul Sfintei, al femeii care şi-a luat Crucea şi a urmat lui Hristos, duce - mai mult decât oricare alt drum - spre o destinaţie îmbietoare!

Atunci când ne luăm concediu, ne gândim la odihnă şi la tot felul de bucurii. Plănuim evadări din lume şi visăm, măcar, la destinaţii îmbietoare. Descrierea aceasta pare că nu cuprinde în tiparul său pelerinii ce stau la rând la închinare, la Sfânta Parascheva, în timp ce sunt în concediu. Doar pare - căci la Sfânta chiar se vine pentru odihnă şi bucurie sufletească. La Sfânta, deşi suntem în lume, evadăm din lumea cea mare. Iar drumul Sfintei, al femeii care şi-a luat Crucea şi a urmat lui Hristos, duce - mai mult decât oricare alt drum - spre o destinaţie îmbietoare!

„Venim din Birmingham, Anglia, în fiecare an la hramul Sfintei Parascheva. Eu sunt din Iaşi, am absolvit Facultatea de Teologie aici şi cred că trebuie să aducem mulţumire pentru toate binecuvântările şi bucuriile primite. În plus, ne rugăm pentru sănătate şi pentru pace în lume. Pentru Sfânta Parascheva programăm întotdeauna concediul în această perioadă“, povesteşte cu naturaleţe Raluca Ioana Gabor. Strânge în mâini acatistul Cuvioasei şi se sprijină de soţul său. Zâmbeşte şi se bucură. Şi devine o lecţie pentru noi toţi. Concediul poate fi văzut de acum şi cu alţi ochi. Concediul poate aduce mai multă linişte sufletească, în braţele Sfintei Parascheva. O Sfântă care n-a trecut niciodată cu vederea sacrificiul, renunţările şi numărul de paşi ai celor ce vin să i se închine.

George şi Sfânta Parascheva - împreună, de ziua lor

S-au învoit de la şcoală şi au plecat spre Iaşi, pentru prima dată, în pelerinaj la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Nu prea ştiu la ce s-au înhămat, dar nu-şi pierd nădejdea. „Nu cred că va fi uşor. Avem mult de stat la rând. Dar mă bucur că am venit“, spune Iasmina din Iveşti, Bârlad.

Fratele ei mai mic e tăcut şi aparent timid. În realitate, are în suflet o fericire pe care o trăieşte cum ştie el mai bine, în tihnă. „Sunt născut de ziua Sfintei Parascheva, pe 14 octombrie. Drumul acesta, la Iaşi, e un cadou pe care părinţii mi l-au făcut. Şi întâlnirea cu Sfânta va fi tot un cadou!“, povesteşte George. Nu e puţin lucru ca, de ziua lor, să-şi spună “La mulţi ani!”. „Am acasă pe bunica Parascheva, care m-a rugat s-o salut pe Sfântă şi de la ea“, adaugă sărbătoritul.

Pe 14 octombrie împlineşte 8 ani. Şi toată viaţa, apoi, îşi va aminti că la 8 ani a fost, pentru prima dată, pelerin la sfânta lui ocrotitoare. Că a primit în dar un drum lung, aparent ostenitor, dar fericit. Şi că a oferit în dar timpul său, răbdarea şi dragostea lui de prunc Sfintei Parascheva.

Pelerinajul de la Iaşi, un drum al rugăciunii pentru aproapele

„Lucrurile au scăpat un pic de sub control. Parcă nici noi nu mai suntem ce-am fost, nici copiii noşti nu sunt chiar bine. Nu mai avem putere să-i educăm, nu mai avem putere să ne înţelegem noi pe noi. Dacă nu vom conştientiza asta şi dacă nu ne vom apropia de Bunul Dumnezeu, ne vom pierde, cu siguranţă.“

Există pentru fiecare un timp al pelerinajului. Există pentru fiecare un timp al întâlnirii cu Sfânta Parascheva. Elena Manea a venit de la Bucureşti şi s-a aşezat pentru prima dată la rândul ce duce spre închinare la moaştele Sfintei. E luminoasă şi fericită, încrezătoare în drumul ce-l parcurge. „Pur şi simplu, aşa am simţit. Să ajung anul acesta pentru prima dată la Cuvioasa şi să sper că de acum o voi face mai des! E ceva care vine din interior, nu pot descrie. Dar pot spune că sunt oameni care te ajută să descoperi drumul. În momentul în care te văd jos, căzut, vin, te ridică şi-ţi spun: Hai, e cazul să faci ceva pentru tine, pentru viaţa ta, pentru copiii tăi, pentru cei din jurul tău!“.

Dumnezeu lucrează, aşadar, prin oameni. Şi când conştientizăm asta, devenim aliaţii Lui, ni-i facem pe sfinţi prieteni şi ne rugăm pentru noi, dar şi pentru aproapele nostru. „Mă rog pentru sănătate şi înţelepciune, să ne lumineze Dumnezeu minţile, să ne îmblânzească şi tot ce-i bun în lumea asta să se întâmple şi la noi în ţară. Lucrurile au scăpat un pic de sub control. Parcă nici noi nu mai suntem ce-am fost, nici copiii noştri nu sunt chiar bine. Nu mai avem putere să-i educăm, nu mai avem putere să ne înţelegem noi pe noi. Dacă nu vom conştientiza asta şi dacă nu ne vom apropia de Bunul Dumnezeu, ne vom pierde, cu siguranţă“, atrage atenţia Elena Manea. Îşi păstrează, însă, nădejdea şi credinţa şi rămâne luminoasă. Orele pe care le va petrece până va ajunge la racla Sfintei Parascheva o vor ajuta să-şi pună ordine în gânduri şi în suflet şi-i vor da putere să păşească, pe mai departe, pe drumul cel bun.