„Când vezi că te descurci greu, mai uiţi de «plăcerile» culturale“

Adriana Mutu, 20 Iunie 2007

▲ Conceptul de „cultură“ comportă pentru fiecare dintre noi diverse valenţe. Vast ca semnificaţie, unii îl asociază cu literatura, arta, cinematografia sau chiar cu cele mai recente descoperiri din domeniul nanotehnologiei ▲ Fenomenul diminuării interesului marelui public pentru cultura autentică şi orientarea spre kitsch-ul oferit de programele TV aduce în discuţie o problemă de actualitate: mai este necesar să mergem la un teatru sau la un concert de pian la Filarmonică sau chiar la un centru de cultură? ▲

Ce anume îi determină pe oameni să prefere culturalizarea pasivă în locul celei active? Lipsa unor programe culturale care să le capteze interesul sau chiar a unor instituţii de profil în zonele în care locuiesc, distanţa faţă de instituţiile culturale, ignoranţa sau, pur şi simplu, lipsa banilor şi lupta continuă pentru o viaţă decentă, care le acaparează tot timpul?

„La nivelul vieţii cotidiene există o percepţie a culturii ca «valoare adăugat㻓

La întrebările „ce este cultura pentru oamenii din cartierele ieşene“, „cum ar funcţiona un centru cultural amplasat într-o zonă periferică“ au încercat să răspundă un grup de artişti şi studenţi angrenaţi într-un amplu proiect de cercetare sprijinit de Centrul Cultural Francez din Iaşi. „De placements“ este un proiect colaborativ, expoziţional şi de cercetare în cultura contemporană, realizat de un grup de artişti şi studenţi ai departamentelor de jurnalism, sociologie şi arhitectură din mediul academic ieşean, a cărui prezentare a avut loc pe 15 iunie a.c. la Centrul Cultural Francez.

Sistemul educativ şi în special mass-media reprezintă principalii factori care introduc propriile noţiuni de cultură. „La nivelul vieţii cotidiene există o percepţie a culturii ca «valoare adăugată», ca surplus al unei vieţi pline de greutăţi“, a afirmat Cătălin Gheorghe, unul dintre coordonatorii proiectului. Nu se trăieşte din cultură, nu se pune mare speranţă în cultura mediatizată sub forma educaţională sau divertisment.“

Privită din această perspectivă, ne putem întreba dacă e importantă sau cel puţin realistă capacitatea culturii de a realiza „schimbări sociale“ sau dacă e justificată o intervenţie pe plan cultural.

Potrivit rezultalelor anchetei sociologice expuse la Centrul Cultural Francez, majoritatea ieşenilor consideră că mizeria, golanii şi parcurile de joacă sunt principalele probleme, abia pe locul patru situându-se lipsa dezvoltării culturale. Tot în cadrul expoziţiei a fost prezentată o machetă de arhitectură a unui centru de cultură care ar putea fi amplasat într-o zonă periferică.

Ancheta jurnalistică şi cercetarea sociologică întreprinse în câteva cartiere ale Iaşului au scos în evidenţă anumite chestiuni privitoare la ceea ce generic numim cultură şi instituţii culturale. Astfel, în patru cartiere periferice, la toate întrebările despre fenomenul cultural există un singur răspuns: sărăcia. Lipsurile materiale, locurile de muncă foarte prost plătite, salariile mizere care nu acoperă nici măcar cheltuielile pe două săptămâni, munca cu ziua, toate acestea fac parte din realitatea imediată, necosmetizată. În această situaţie, se pune problema ce ar fi de făcut? În ce măsură amplasarea de instituţii culturale în anumite cartiere ale Iaşului ar fi viabilă şi ar putea reconfigura specificul local?

„Nu sunt bani, iar fără bani nu poţi face nimic“

În cartierul Alexandru cel Bun, de pildă, dilema are o răspuns simplu.

Punctul nevralgic nu este neapărat lipsa unei culturi locale, ci lipsurile financiare cu care oamenii se confruntă zi de zi: „Nu sunt la curent cu ce se întâmplă cultural prin Iaşul ăsta. De programe culturale nu ştiu decât din afişe. Atât. În tinereţe mergeam la astfel de activităţi, dar acum, din lipsă de bani, chiar nu mai e aşa important. Nu sunt bani, iar fără bani nu poţi face nimic. Numai de asta nu mai pot eu acum, dacă aş avea o situaţie materială mai bună, aş merge. Dar aşa, am alte probleme mult mai importante şi mai urgente pe cap“, afirmă Doina, o femeie în vârstă de 49 de ani.

Pensionată pe caz de boală, are o singură fată pe care trebuie s-o ţină în facultate. „Când vezi că te descurci greu, mai uiţi de «plăcerile» culturale. Mai citesc aşa, din când în când câte o carte. Mi-ar plăcea să merg la teatru, dar nu am suficienţi bani.“

Dacă s-ar construi în zonă un centru cultural, oamenii l-ar frecventa numai dacă accesul la programele de cultură ar fi gratuit. Pentru cei mai mulţi, nu distanţa de principalele centre culturale e un impediment, ci lipsa banilor cu care ar putea să-şi cumpere bilete la teatru sau la cinema.

La întrebarea „ce tip de cultură se vrea?“, răspunsul e simplu. Una uşor digerabilă, care să îi detaşeze de banalul rău cotidian al sărăciei. Dacă s-ar construi un centru cultural în Alexandru, oamenii ar vrea să vadă, în principal, piese de teatru şi filme.

Mai puţin sunt interesaţi de dezbateri pe tematici culturale: „Mi-ar plăcea să văd piese de teatru. De 10 de ani nu am mai fost la teatru, ce să zic de Operă, că acolo nu am ajuns niciodată. Şi nici nu cred c-oi avea şanse, că nu ştiu cât sunt de scumpe biletele şi nici nu mă dau banii afară din casă. Poate ar fi bine dacă ar fi în zonă ceva centre, dar nu aş avea timp să merg, cred, pentru că trebuie să mă ţin de serviciu“, mărturiseşte o femeie de 52 de ani.

Iulia e casnică, are 25 de ani şi e proaspătă mămică. Stă pe o bancă în parc şi îşi leagănă copilul. Îmi răspunde sincer, cu oarecare jenă, că nu mai e demult la curent cu ceea ce ţine de cultură în Iaşi. „Am un copil mic şi nu am timp să merg la activităţi culturale. Nu mă deranjează că e o distanţă până la centrele culturale, dar nu m-aş supăra dacă s-ar construi şi aici un astfel de centru. Şi nici bani prea mulţi nu am.“

„Să fii cult înseamnă să fii citit, să ştii lucruri din orice domeniu“

Alături de ea, pe o banca la umbră, stă o bunică cu un nepoţel. Supraveghindu-l atent, îmi răspunde la întrebarea ce înseamnă pentru ea cultura şi ce crede despre impactul televizorului asupra bagajului cultural al tinerilor. „Să fii cult înseamnă să fii citit, să ştii lucruri din orice domeniu. Deşi nu am mai mers de mult la astfel de activităţi aici în Iaşi, mai aud una alta, ce piese se mai joacă sau ce pianist mai cântă. Când eram tânără, da, mergeam. Era o bucurie. Acum e rândul copiilor mei să meargă. Ar fi ceva să avem în zonă un centru cultural, dar sunt curioasă câţi vor merge. Ar trebui să ne stimulăm tinerii să fie interesaţi de cultură, să aibă un bagaj de cunoştinţe, să acumuleze mereu informaţii. De la televizor nu prea ai ce învăţa mare lucru, poate mai mult strică decât să repare lucrurile.“

Deşi pare de necrezut, pentru unii oameni cultura înseamnă muncile agricole. „Cultura înseamnă munca pământului. Poate o fi bun dacă or fi centre de astea (culturale) aici. Nu mă interesează“, spune simplu o femeie. Răspunsul nu este unul singular. Confuzia are mai multe explicaţii, printre ele numărându-se sărăcia generalizată, problemele zilnice care le consumă existenţa, lipsa interesului pentru cultură, lipsa banilor pentru participarea la activităţi culturale.

„În general, mă preocupă activităţile culturale, dar nu pot spune că merg prea des la ele“

Cu un nivel de pregătire mediu sau sub mediu, locuitorii din Alexandru asociază cultura cu scriitorii, artiştii, dar şi cu oamenii de ştiinţă.

„Trebuie să citeşti mult, să-ţi rafinezi gusturile, să mergi la tot felul de activităţi culturale de genul ăsta. Dacă ar fi preţuri acceptabile, aş merge foarte des. Sincer. Dar nivelul de trai influenţează foarte mult, majoritatea celor de aici sunt săraci şi nu prea le stă capul la centre culturale“, e de părere un student în anul III la Informatică.

Mihaela e în anul I, la Litere. Crede ca importanţa culturii rezidă în modul în care aceasta reuşeşte să consolideze legăturile dintre oameni. „În general, mă preocupă activităţile culturale, dar nu pot spune că merg prea des la ele din lipsă de timp şi poate din comoditate... Aş fi interesată să merg dacă s-ar promova nişte chestii care să implice tinerii şi să fie interesant, aş dori să fie un centru cultural şi în Alexandru, că şi aşa nu avem. Ideea nu-i să fie ceva mare, ci o chestie care să-i lege pe oameni la ceva“.

Construirea de instituţii culturale în anumite cartiere ale Iaşului suscită interes atât din partea principalelor centre de cultură ale oraşului, cât şi din partea autorităţilor locale. Întrebarea este dacă aceste acţiuni ar avea viabilitate şi în măsura în care oamenii ar fi stimulaţi să participe la activităţi culturale. Răspunsurile le vom afla atunci când rezultatele finale ale cercetării din cadrul proiectului susţinut de Centrul Cultural Francez vor fi publicate în luna iulie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!