Casa „hrănită“ cu energie de la soare

Într-o lume invadată de facturi, cu oameni tot mai stresaţi de plata acestora, un profesor de la Politehnica ieşeană a realizat şi a pus în practică un proiect care reduce considerabil cheltuielile lunare pentru utilităţi: casa cu o largă independenţă energetică; o locuinţă unică în ţară, în construirea căreia inginerul-economist Victor Hagiu şi-a pus toată imaginaţia şi cunoştinţele. Încălzirea se face cu ajutorul celei mai ieftine surse de energie, aceea a soarelui, iar căldura este păstrată în interior cu ajutorul unui sistem de perne de aer, cu care sunt căptuşiţi pereţii, invenţie brevetată a profesorului Hagiu.

Casa cu largă independenţă energetică (LOLle), situată pe platoul din Bucium, un deal în apropierea Iaşului, pune, practic, soarele „la muncă“, folosindu-se de energia sa pentru încălzire. Ideea unei astfel de clădiri a încolţit în mintea profesorului Victor Hagiu încă din 2004, când a dat unui student tocmai această temă pentru întocmirea proiectului de licenţă. „În momentul respectiv nu ştiam nici eu unde am să ajung“, îşi aminteşte profesorul. Ulterior, după vizitarea unui târg de instalaţii în construcţii din Germania, specialistul ieşean s-a întors acasă cu un plan bine definit: acela de a proiecta şi construi o casă care să folosească, gratis, energia produsă de soare. „Am discutat foarte mult cu reprezentanţii unei firme care se ocupa cu producerea unor echipamente pentru folosirea energiei neconvenţionale, din Germania, şi am ajuns la concluzia că pentru ţara noastră cea mai la îndemână resursă energetică este cea solară“, a explicat specialistul în construcţii.

De la proiect şi până la practică a fost, cum se întâmplă de obicei, cale lungă. A trebuit să stabilească latitudinea şi longitudinea zonei, să se informeze exact câte zile însorite sunt pe an în regiunea Moldovei. A aflat, cu surprindere la vremea aceea, că aproape 80% din zilele unui an întreg sunt însorite (în 2004 - au fost 299 de zile însorite, în 2005 - 274 de zile însorite, în 2006 - 309 zile însorite, iar în 2007 - 309 zile cu soare). Şi-a dat astfel seama că în jurul nostru există o bogăţie de energie, risipită în van, care ar fi putut fi exploatată cu succes. În 2007 a început construcţia, după proiectul propriu, iar la începutul lunii iunie a acestui an, casa, prototip deocamdată, a fost inaugurată şi prezentată public.

Sistem integrat de încălzire, bazat pe energia solară

Ideea-cheie pe care profesorul Hagiu şi-a realizat proiectul a fost aceea de a reduce cât mai mult posibil pierderile de căldură. De altfel, aceasta pare să fie principala problemă a construcţiilor din România. Pentru că se construieşte mult, însă oamenii nu ţin cont de cât îi va costa ulterior încălzirea casei, ci mai mult de cum arată construcţia, cât de mare şi de ochioasă este.

Aceeaşi hibă, risipirea energiei din interior, o au şi blocurile româneşti, despre care unii specialişti din străinătate spun că sunt „adevărate calorifere, care încălzesc natura“. „De aceea, din punct de vedere structural şi al închiderilor (pereţi, exterior şi acoperişuri), eu am realizat construcţia la un nivel de rezistenţă termică de peste trei ori cât este rezistenţa normată în ţara noastră, plecând de la principiul că cea mai ieftină resură energetică este economia. La noi, acum această rezistenţă termică este de 1,4, dar vom fi forţaţi de normele UE să o aducem la 2 până în toamnă. În ţări dezvoltate, ca Germania sau Suedia, acest nivel este între 4,5 şi 6“, a detaliat profesorul Hagiu. Precizăm că rezistenţa termică reprezintă raportul dintre grosimea materialului izolator şi conductivitatea termică a acestuia. Cu cât rezistenţa termică este mai mare, cu atât izolaţia este mai bună.

În opinia sa, izolarea cât mai eficientă este axul pe care ar trebui să se bazeze orice construcţie: „poţi să-i pui şi centrală atomo-nucleară, dacă temperatura se pierde, iese afară, tot degeaba“. Clădirea - prototip beneficiază, astfel, de un sistem original de păstrare a energiei termice, prin intermediul unor perne de aer cu care sunt căptuşiţi pereţii, brevet al profesorului Hagiu. În plus, încălzirea construcţiei este realizată prin intermediul unui echipament complex, pus la dispoziţie de o firmă germană.

Sistemul este complet automatizat şi este compus dintr-un cazan cu condensaţie, de ultimă generaţie, panouri solare şi încălzire prin pardoseală. Toate aceste trei componente sunt conectate la un calculator şi, prin intermediul unor senzori, în fiecare cameră se reglează temperatura de care ai nevoie. Încălzirea se realizează prin pardoseală, iar apa este încălzită prin intermediul cazanului de condensaţie, care foloseşte energia produsă de panourile solare. Atunci când nu este soare, încălzirea se face cu ajutorul gazului. „Automatizarea merge până acolo încât sesizează: dacă afară este soare, nu merge gazul, dacă nu este soare, se utilizează gazul“, a mai explicat profesorul.

Preţul echipamentului utilizat pentru încălzire este de 22.000 de euro, investiţie care merită făcută. „Pentru o asemenea casă, o instalaţie tradiţională, cu calorifere şi cazan obişnuit, costă cam 12.000-13.000 de euro. LOLle are echipamente de 22.000 de euro. Investiţia merită, pentru că în câţiva ani îţi scoţi banii pe care îi dai în plus faţă de sistemul tradiţional“, susţine Victor Hagiu.

Tocmai sistemul acesta integrat de producere şi utilizare a energiei termice face ca prototipul de casă realizat de profesorul ieşean să fie unic în ţară.

Aerul, cel mai bun izolator termic

Proiectul profesorului prevede pentru izolarea casei două perne de aer, una la exterior şi cealaltă la interior, iar în mijloc un miez de vată minerală semirigidă. „Structura pe care am gândit-o eu ridică gradul de protecţie la peste trei ori faţă de rezistenţa termică normală. Aceasta este şi partea care îmi aparţine ca brevetare. Pentru că aerul este cel mai bun izolator termic“, a precizat Victor Hagiu. În plus, tâmplăria termopan a ferestrelor cuprinde trei foi de geam, nu două, aşa cum se foloseşte în mod curent în România.

Vata minerală semirigidă este un material eficient, care asigură, pe lângă protecţia termică, şi pe cea fonică. Ideea profesorului, de a folosi materialul acesta pentru a face un miez între cele două perne de aer, a fost una extrem de inteligentă, pentru că, de obicei, în construcţii protecţia fonică şi cea termică au sensuri contradictorii. „Pentru izolare termică se folosesc materiale uşoare, care să conţină aer, în timp ce pentru izolare fonică ai nevoie de masă, de greutate cât mai mare. Folosind vata semirigidă, reuşesc să le asigur pe amândouă“, a explicat specialistul.

Costuri la utilităţi reduse cu 70%

În mod normal, întreţinerea lunară a unei case de mărimea celei construite în Bucium (185 metri pătraţi - 7 camere) scoate din buzunarul proprietarului circa 7-8 milioane de lei vechi lunar (în timpul iernii). Casa, cu o largă independenţă energetică (LOLle), construită de Victor Hagiu, necesită doar 1,5 milioane lei vechi pe lună, o reducere mai mult decât considerabilă.

Un plus al acestei construcţii este şi faptul că beneficiază de o instalaţie pentru producerea energiei electrice, respectiv 12 panouri fotovoltaice. Pentru a nu intra în contradicţie cu legile româneşti, încă nepuse la punct în acest sens, care consideră că un deţinător de panouri fotovoltaice devine automat producător de energie electrică, în concurenţă cu cei deja existenţi, profesorul Hagiu şi-a instalat un contor bidirecţional care să permită transportul energiei electrice produse către reţeaua publică.

Modul de producere al energiei termice şi electrice face din această locuinţă una aproape independentă de furnizorii clasici de utilităţi.

Paradox românesc: cantitate, nu calitate

Profesorul Hagiu e contrariat în permanenţă de lipsa de interes a românilor atunci când e vorba de construcţii. Oamenii sunt pasionaţi de cât de mare va fi clădirea, de cât de aspectuoasă va fi, însă nu dau doi bani pe calitate. De fapt, uită că în acea clădire vor trebui să locuiască şi că preţul cheltuielilor va fi copleşitor, tocmai din cauza pierderilor de energie. „Consumul exagerat, lipsa de logică a românilor, este aproape paradoxal. Eu văd în jurul meu oameni care nu realizează încă în ce perioadă de criză energetică trăiesc. Stau ca struţul, cu capul în nisip, şi nu se uită sau dacă se uită nu înţeleg ce înseamnă această creştere a preţului combustibililor şi continuă să-şi facă case fără nici o logică din punctul de vedere al mărimii. Asemenea optică am întâlnit-o numai la arabi. Aveau case de câte 20-30 de camere, dar dormeau în cort. Cred că la noi este un reflex al modului în care am ieşit traumatizaţi din comunism“, crede specialistul.

Entuziastul şi ineditul prototip al profesorului a stârnit interesul românilor, însă numai la nivel de curiozitate. Aceştia vin, admiră casa, se interesează de modul de funcţionare al echipamentelor, de structura construcţiei, însă se dovedesc a fi reticenţi la inovaţie, la utilizarea resurselor alternative de energie. „Oamenii încă nu sunt conştienţi de ce înseamnă criza de combustibil. Eu mi-am schimbat optica poate şi pentru faptul că trăiesc mult în afară (n.r. - în Franţa). Acolo, oamenii sunt alarmaţi de acest lucru“, explică prof. Hagiu.

Românii par a fi mai interesaţi, în momentul de faţă, de preţul clădirii în sine şi nu de cât îi va costa vieţuitul în acea casă, concepţie total depăşită, aproape de neconceput în vestul Europei. Un lucru esenţial, de care ar trebui să ţinem seama înainte de proiectarea unei case, este interdependenţa între structura casei, închideri şi izolaţii şi modul de producere a energiei termice.

Blocurile româneşti au rezistenţa termică mult scăzută

De-a lungul carierei sale, profesorul Victor Hagiu a proiectat, construit şi expertizat diverse tipuri de clădiri, printre acestea numărându-se şi multe blocuri din perioada comunistă. Aceste clădiri, adevărate „calorifere“, pentru natură însă, trebuiau să aibă un nivel al rezistenţei termice de numai 0,7. Aşa erau vremurile şi aşa se dicta de sus.

În prezent, singura soluţie pe care o vede specialistul pentru aceste blocuri, astfel încât să nu mai piardă căldură şi să micşoreze simţitor factura, constă în izolarea termică. „Ar fi nevoie, cred, de o acţiune organizată şi susţinută şi de stat. În Franţa, spre exemplu, dacă faci o astfel de investiţie la o casă, statul plăteşte 45% din valoare. Orice investiţie care are ca rezultat economisirea de energie este susţinută de stat“, a precizat profesorul.

Din punctul de vedere al izolaţiilor eficiente ale caselor, suedezii stau cel mai bine. În această ţară, indicele de rezistenţă termică este cel mai mare din întreaga Europă, respectiv 6. „Suedia este ţara cu cel mai mic consum de energie pentru încălzirea locuinţelor din întreaga Europă, deşi are regimul acela termic sever. La ei şi fundaţiile sunt izolate termic. Asta înseamnă că sunt chibzuiţi. Iar clădirile sunt echilibrate ca proporţii, nu sunt de gigantismul celor de la noi. Arhitecţii români sunt îndrăgostiţi de desenele lor“, a mai spus Victor Hagiu.

În România, sistemul clasic de reabilitare termică a locuinţelor deja existente, dar şi a celor care abia se construiesc constă în aplicarea pe exterior a unui strat de poliestilen. Deşi materialul a făcut, de ani buni, carieră în construcţii, în prezent, în Europa, specialiştii fac studii serioase asupra sa, pentru că, se pare, calitatea sa este pusă sub semnul întrebării. „Se pare, dar nu sunt încă rezultate oficiale, că acest material ar reacţiona în timp şi ar rămâne în loc doar goluri de aer. Încă se studiază aceste lucruri, se iau în calcul posibilii factori agresivi cu care ar putea reacţiona, dar cert este că există un semn de îndoială. De aceea, eu cred că vata minerală are o stabilitate şi o capacitate deosebită şi poate fi folosită cu succes“, a explicat prof. Hagiu.

Energia soarelui, soluţia viitorului

În contextul încălzirii globale şi al economisirii energiei, resursele energetice alternative par a fi soluţiile viitorului. În ţările dezvoltate din Occident, pentru obţinerea energiei sunt folosite tot felul de resurse neconvenţionale: vântul, apa, fluidele şi rocile subterane (energia geotermală), soarele. Acesta din urmă pare să fie şi pentru noi, românii, resursa cea mai la îndemână şi cea mai rentabilă pentru zona în care trăim. „Nu trebuie să fii academician ca să vezi că soarele este peste noi. Din cantitatea imensă de energie pe care Pământul o primeşte de la Soare este folosită, la nivel mondial, doar o cantitate infimă“, spune profesorul.

Expert în construcţii în Emiratele Arabe Unite şi în Arabia Saudită

La 69 de ani, Victor Hagiu are în spate o experienţă care îi conferă statutul de voce credibilă şi sonoră în domeniul construcţiilor. În prezent, este profesor consultant la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii a Universităţii Tehnice „Gh. Asachi“, din Iaşi, şi director al firmei Gemanic, în cadrul căreia conduce activităţi de expertizare, de urmărire a comportării construcţiilor şi de execuţie a acestora.

În cadrul aceleiaşi firme, a reuşit brevetarea „Locuinţei cu largă independenţă energetică LOLIe“ şi punerea în practică a acestui brevet. De asemenea, este expert specialist în cadrul Ministerului de Justiţie – Tribunalul Iaşi.

De-a lungul carierei de expert, a realizat peste 50 de expertize privind starea construcţiilor şi calitatea elementelor, peste 100 de expertize privind evaluarea construcţiilor şi a desfăşurat activitate de expertiză în calitate de expert consultant în Emiratele Arabe Unite şi în Arabia Saudită.

În cadrul Facultăţii de Construcţii şi Instalaţii este titularul cursurilor „Organizarea execuţiei construcţiilor“, „Urmărirea comportării în timp a construcţiilor“ şi „Evaluare Imobiliară“.

▲ Cheltuieli lunare de 1.200 de euro pentru întreţinerea unei vile „neeconomice“

Potrivit specialiştilor în domeniu, nivelul mediu al cheltuielilor casnice în cazul unui proprietar de vilă, în România, se ridică, lunar, la 1.200 de euro, adică circa 4.500 de lei, o sumă exorbitantă. Astfel, pentru o casă cu o suprafaţă totală construită între 250-350 de metri pătraţi, cu teren în suprafaţă de 300-500 de metri, în care sunt incluse grădina, terasa şi piscina, se poate înregistra o factură lunară la electricitate cuprinsă între 600-1.200 de lei, o factură la gaze cu valori cuprinse între 300-600 de lei vara şi 1.200-1.800 de lei iarna, la apă de 200-500 de lei, la telefonie fixă şi internet - 200 de lei, cheltuieli cu întreţinerea grădinii şi a piscinei - minimum 2.000 de lei. La toate acestea, se adaugă, de regulă, paza, abonamentul în acest sens ajungând chiar şi până la 300 de euro. „Cei care socotesc că a venit timpul să se mute la vilă e bine să ştie că nu se opresc aici sumele. Nu am făcut referire la cheltuieli cu maşina, alimente, întreţinere animale de casă, dar nici la unele mult mai importante, precum impozite, asigurări, servicii de menaj“, a declarat Adrian Niculescu, Business Development Manager la Grupul de firme Euroest. Reprezentantul Euroest a mai precizat că românii cheltuiesc, în prezent, mai mult decât câştigă şi, deocamdată, îşi permit un astfel de stil de viaţă, la standarde ridicate şi cei care nu au salarii pe măsură.