Documentar
Catedrala Încoronării - simbol al unităţii naţionale

Catedrala Încoronării - simbol al unităţii naţionale

Alexandru Chituţă, 27 Ianuarie 2010

Construirea de biserici în Transilvania a fost cu mult mai grea decât în celelalte provincii româneşti, şi aceasta din cauza ocupaţiei străine. Secole de-a rândul, românii din această provincie istorică românească au fost socotiţi o naţiune „illicita“. Deşi erau majoritari, din cauza opreliştilor şi a situaţiei precare, ei şi-au construit biserici modeste, în general din lemn şi rar din piatră, de pildă cele din Ţara Haţegului. Astfel că prima biserică de mari dimensiuni din Transilvania, proiectată de arhitecţi din Ungaria, este maiestuoasa Catedrală „Sfânta Treime“ din Sibiu. Imediat după momentul 1918 - Marea Unire -, se simţea lipsa bisericilor în spaţiul transilvan.

Prima mare catedrală ridicată după anul 1918 a fost Catedrala Încoronării din Alba Iulia. Istoria acesteia stă însă în strânsă legătură cu festivităţile încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria. În iunie 1920, prim-ministrului Alexandru Averescu îi revine misiunea nobilă de a pregăti actul încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Marele ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale din Alba Iulia, arhimandritul Samuel Cristea, ne-a declarat: „Această catedrală a fost construită între anii 1921 şi 1922 cu prilejul încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria, eveniment ce a avut loc la data de 15 octombrie 1922. Acest act a fost numit Intabularea Transilvaniei pe România, iar biserica, Catedrala Încoronării. Se consfinţea astfel actul istoric de la 1 Decembrie 1918, când aici, prin voinţa poporului român, s-a făurit România Mare“. Ministrul Averescu a desemnat comisia pentru organizarea serbărilor încoronării suveranilor. Cunoscând importanţa şi interesul naţional şi internaţional ale acestui act, generalul Averescu a numit în această comisie pe cei mai reprezentativi oameni politici şi personalităţi ştiinţifice şi culturale de prim rang. Iniţial, după o dezbatere, s-a propus să se construiască pentru sacramentul ungerii monarhului unificator de ţară un mare pavilion deschis spre public, prevăzut la răsărit cu un altar.

Ideea construirii unei catedrale în manieră românească

Discuţiile s-au încheiat prin acceptarea propunerii lui Nicolae Iorga de a se ridica la Alba Iulia o mare catedrală a încoronării. La puţin timp după ce s-a luat această hotărâre, lucrările au început să se contureze: pe de o parte, s-au făcut investigaţii de către mitropolit pentru a se găsi şi a se redacta tipicul de încoronare, inspirat din cronicile bizantine româneşti şi din ritualul încoronării ţarilor Rusiei, iar pe de altă parte, au început ridicarea catedralei. Proiectul şi conducerea lucrărilor au fost încredinţate arhitectului Victor Ştefănescu. Acesta a fost adeptul curentului întemeiat de arhitectul Ioan Mincu, fondatorul Şcolii Naţionale de Arhitectură, şi avea deja experienţă în domeniu, deoarece a făcut parte din grupul de arhitecţi care au construit în 1905-1907 edificiile ce au adăpostit Expoziţia Naţională Română de la Bucureşti. Victor Ştefănescu a ales, probabil sfătuit de Nicolae Iorga, ca prototip pentru Catedrala Încoronării din Alba Iulia, Biserica domnească din Târgovişte, ridicată în 1585 de Petru Cercel (fratele lui Mihai Viteazul), care, la rândul ei, avea model Mitropolia din Târgovişte ridicată de voievodul Neagoe Basarab. Catedrala Încoronării trebuia să reprezinte prin planul ei, în cruce greacă înscrisă, va-loarea de simbol, continuând atât tradiţia împăraţilor bizantini, cât şi pe cea a domnilor Ţării Româneşti. Piatra de temelie a fost aşezată a doua zi de Paşti, adică la 28 aprilie 1921. Lucrările au fost încredinţate Întreprinderii Generale Tehnice din Bucureşti, sub conducerea inginerului Tiberiu Eremia precum şi a inginerilor Marcu şi Georgescu.

Solemnitatea sfinţirii catedralei

Catedrala a cuprins o suprafaţă de 750 mp, avea înălţimea de 40 m, fiind înglobată într-o incintă patrulateră cu clopotniţă la vest înaltă de 58 m. Lucrările au avansat rapid, astfel că la data de 8 septembrie 1921 s-a montat deja crucea de pe turla bisericii, iar la 1 decembrie s-au demontat schelele. În acelaşi timp se executau lucrările de finisare a interioarelor şi a început activitatea pictorului Costin Petrescu, care a lucrat în prima fază scene cu caracter sacru. El şi-a reluat lucrarea în 1925, când a executat portretele ctitorilor. În primele zile ale lunii octombrie 1922 au fost ridicate clopotele în turnul-clopotniţă, urmând să se îndepli- nească sfinţirea catedralei.

Această ceremonie oficială s-a desfăşurat la 8 octombrie 1922. Serviciul religios a fost oficiat de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, arhiepiscopul Gurie Grosu al Basarabiei, episcopul Vartolomei Stănescu al Râmnicului, episcopul Nicolae Ivan al Vadului, Feleacului şi Clujului, protopopul de Alba Iulia şi de 20 de preoţi. Răspunsurile au fost date de Corul Catedralei mitropolitane din Sibiu, condus de Timotei Popovici, aşa cum menţionează articolul despre solemnitatea sfinţirii din „Telegraful Român“.

Prin stilul arhitecturii sale, catedrala răspundea înaltelor comandamente politico-naţionale ale epocii, înscriindu-se în curentul la originea căruia se afla însuşi Ioan Mincu. Preluând şi interpretând creator elemente artistice care în veacurile al XVI -lea-al XVIII-lea contribuiseră decisiv la constituirea unui adevărat stil românesc în acest domeniu şi anume pridvoare, arcaturi, acoperişuri în pante etc., şcoala lui Mincu a creat o arhitectură în care tehnicile şi materialele de construcţie tradiţionale au înlesnit expresii plastice ca-racterizate prin echilibru, accente şi ierarhizări de planuri, proporţie şi decorativism organic. Căutările impregnate de spiritul romantic, în consens cu aspiraţiile cele mai înalte ale poporului, aveau să fie confruntate încă din primii ani ai secolului nostru cu probleme impuse de însuşi progresul general.

Asemănătoare unei mănăstiri voievodale româneşti

Planimetric, edificiul se compune dintr-un pridvor deschis pe stâlpi şi coloane cu capiteluri compozite ce poartă o boltă semicilindrică transversală şi interiorul în care se pătrunde prin intermediul unui pronaos, de asemenea dreptunghiular, cu trei unităţi de boltire în segment de arc. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri.

Pereţii dispun de un placaj în marmură, iar elementele de articulare ale bolţilor sunt subliniate cu detalii de plastică arhitectonică. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleaşi motive decorative de inspiraţie brâncovenească.

Pictura în frescă este realizată de o echipă condusă de artistul Costin Petrescu, cel care avea să picteze şi Ateneul Român între anii 1933 şi 1938, în spiritul iconografiei tradiţionale, şi ea de sorginte bizantină.

Lăcaşul de cult constituie elementul central al unui ansamblu arhitectonic dreptunghiular ce reuneşte în colţuri cele patru corpuri de clădire, cel din est etajat, cu destinaţie administrativă. Corilan Petranu afirma: „Arhitectura sa este cea a unei mănăstiri voievodale de secol al XVI-lea, sau în mod egal a unei reşedinţe regale, sau a unui muzeu. Ea se inspiră din bisericile voievodale din Târgovişte, Curtea de Argeş şi «Sf. Dumitru» din Craiova… în forma crucii greceşti“.

Prin elementele sale caracteristice, Catedrala Încoronării se înscrie între monumentele reprezentative ale artei arhitecturale româneşti de după 1918 din Transilvania. Marele ecleziarh al catedralei, arhimandritul Samuel, ne-a declarat: „Hramurile catedralei sunt Sfânta Treime şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Biserica este catedrală episcopală din anul 1975, când s-a reînfiinţat Episcopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, care în anul 1998 a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie. Catedrala rămâne, în acelaşi timp, simbol şi monument al unităţii noastre naţionale, precum şi loc sfânt de pelerinaj“.

Catedrala într-o nouă haină

Anul trecut, prin grija întâistătătorului locului, IPS Arhiepiscop Andrei, atât catedrala, cât şi incinta acesteia au fost restaurate. Astfel că, în data de 30 noiembrie 2008, catedrala a fost resfinţită printr-o solemnă slujbă săvârşită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel înconjurat de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod şi o mulţime de credincioşi.

An de an, de Ziua Naţională a României, aici se adună toţi credincioşii pentru participarea la Sfânta Liturghie săvârşită de mai mulţi arhierei, preoţi şi diaconi, iar apoi la ora 12:00, la Te Deum, săvârşit pe scena special amenajată pe treptele catedralei.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!