Căutarea perfecţiunii poate fi dăunătoare

Ai fost etichetat vreodată ca fiind perfecţionist? Ori te consideri a fi astfel? Poate că ştiţi deja că este într-adevăr nevoie să faceţi lucrurile de calitate. Dar e la fel de important să cunoaştem că perfecţionismul excesiv face mai mult rău decât bine. Spre exemplu, poate să ne dărâme stima de sine proprie sau a celor din jur. Poate crea probleme în relaţii ori, în unele cazuri, poate duce chiar la probleme de sănătate.

Perfecţionismul este un set de gânduri autodistructive care ne împing la a încerca să atingem scopuri total nerealiste. În cartea "The Pursuit of Perfect", dr. Tal Ben-Shahar explică faptul că există două feluri de perfecţionism: adaptiv şi maladaptiv. Perfecţioniştii adaptaţi lucrează la dezvoltarea propriilor capacităţi şi talente. Standardele sunt din ce în ce mai ridicate, iar ei le abordează cu optimism, plăcere şi dorinţa de îmbunătăţire. Acesta este un tip de perfecţionism sănătos.

Perfecţionistul nesănătos, maladaptativ, nu e niciodată mulţumit cu ceea ce realizează. Dacă ceva nu este perfect, îl desfiinţează. El va trăi frica de eşec, îndoiala, nefericirea şi alte emoţii dureroase. Este important să înţelegem diferenţa dintre cele două pentru a putea accede spre succes. Perfecţioniştii excesivi consideră greşelile ca fiind inacceptabile, pentru că acestea vor duce la a fi consideraţi total incompetenţi de către cei din jur. Din contra, cei care caută excelenţa într-o manieră sănătoasă văd greşelile ca o oportunitate de a creşte, ei înţeleg că greşelile sunt parte a procesului de învăţare şi le acceptă.

Pentru a depăşi comportamentul perfecţionist, începeţi prin a face o listă cu toate lucrurile pe care le faceţi (ori nu) din cauza dorinţei excesive de perfecţiune. Apoi, identificaţi motivele pentru care consideraţi că fiecare acel lucru trebuie să fie perfect şi găsiţi o acţiune prin care puteţi tempera acest comportament. Concentraţi-vă pe rând la fiecare lucru, evitând abordarea întregii liste deodată deoarece asta vă va duce din nou la stres. Stabiliţi-vă scopuri realiste, învăţaţi să vă ascultaţi emoţiile şi acceptaţi că puteţi greşi. (C.S.)