Ce este secularizarea?

În ultima vreme, tot auzim vorbindu-se despre secularizare. Dar în ce măsură fiecare în parte îşi pune problema secularizării, în ce măsură crede că efectele ei îi influenţează viaţa şi poate să-l schimbe, îndepărtându-l de valorile spirituale tradiţionale? Care sunt cauzele secularizării şi cum poate fi ea înfruntată? Cum îţi poţi da seama dacă trăieşti sau nu într-o societate secularizată? Acestea sunt câteva întrebări pe baza cărora am încercat să aflăm cum înţeleg credincioşii noştri acest fenomen din ce în ce mai prezent.

Monica Betercă, 60 de ani, pensionar de CAP: După părerea mea, lumea nu mai este ca înainte. Oamenii nu mai au ruşine, nu mai au acele valori morale de altădată, iar cauza acestui comportament este necredinţa. Iar dacă nu o ai, o poţi dobândi. Sunt atâtea şi atâtea cărţi care ne ajută. Apoi, religia din clasele mici şi gimnaziu are un rol extraordinar în cultivarea educaţiei omului, înţelegerea identităţii lui, astfel încât să rămână fidel valorilor sale. Astfel, copiii trebuie supravegheaţi să meargă la şcoală, să fie educaţi, să facă orele de religie şi să nu fugă afară să se joace atunci când e ora de religie - aşa cum se întâmplă la ţară, că eu sunt de la ţară -, că nu e obligatorie. Astăzi, pare că omul nu mai are nevoie de Dumnezeu, că el poate rezolva singur orice. Iar acest om este mai rău şi prin această răutate caută să exprime şi mai mult rău. Aceasta este urmarea depărtării omului de Dumnezeu. Iar depărtarea de Dumnezeu te determină să adopţi tot felul de obiceiuri lumeşti, ca băutura, de exemplu, iar băutura în exces, ştim cu toţii, nu duce deloc la bine.

Alina Mihai, 19 ani, elevă: E foarte clar că, în ziua de astăzi, accentul nu mai cade pe cele spirituale, ci pe instituţii şi principii omeneşti.

Încă din şcoală, unii profesori încearcă să îndepărteze educaţia religioasă şi să facă orice altă materie în locul obiectelor care ne apropie de Dumnezeu.

Cauzele acestui fenomen suntem noi înşine şi dorinţa noastră de a fi cât mai puternici şi cât mai independenţi.

„Schimbarea lumii în care trăim“

Iuliana Şerban, 43 de ani, casnică
: Românul era credincios şi înainte, dar nu putea să arate acest lucru din cauza regimului comunist. De aceea, eu cred că această libertate, democraţie îi permite omului să vină la biserică, să-şi practice credinţa. Bine, sunt acum tot felul de fenomene care ne pot influenţa în rău. Sunt atâtea secte care pot tulbura şi e greu să rămâi statornic în condiţiile în care nu-ţi cunoşti foarte bine religia pe care n-ai putut s-o practici cu ani în urmă. În condiţiile acestea, cred că foarte mult contează informatizarea. Şi rolul cel mai important în toată povestea aceasta îl are Biserica, care trebuie să găsească tot felul de modalităţi accesibile lumii actuale prin care s-o conştientizeze asupra căii adevărate. Poate mass-media, dar, din păcate, prea puţine emisiuni TV sau ziare îşi propun să ajute oamenii să rămână lângă Dumnezeu. Ştiu că aici, la Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei (n.r: astăzi Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române) a lansat instituţii media care îşi propun să propovăduiască credinţa şi să-l ajute pe om să redescopere calea cea adevărată. Poate dă Dumnezeu să fie bine.

Marian Palcu, 33 de ani, electronist: Biserica şi învăţătura ei a avut dintotdeauna o importanţă deosebită pentru societate. E important ca oamenii să se raporteze la învăţăturile ei morale şi să nu se depărteze de acestea în dorinţa de afimare personală. Cred că sectele venite din Occident favorizează acum răspândirea acestui fenomen şi la noi în ţară. Poate la început ritmul era foarte discret, dar acum se pare că este mai alert.

Acum suntem provocaţi şi mai tare să ne păstrăm tradiţiile şi spiritualitatea creştină românească.

Lavinia Bosînceanu, 26 de ani, casnică: Cred că secularizarea se referă la schimbarea oamenilor, la schimbarea lumii în care trăim. Astăzi, oamenii s-au îndepărtat foarte mult de credinţă. Poate doar la sat ea a rămas neştirbită, iar cauza acestei situaţii cred că e modul de viaţă actual. Atâtea noi idei din Occident, aduse chiar de ai noştri, care merg la muncă în străinătate şi de aici vin toate schimbările. Nu ştiu dacă se poate face ceva, pentru că fiecare crede şi gândeşte aşa cum vrea. Fiecare îşi ştie interesul şi caută orice mijloc, sfidând toate valorile morale pe care le dobândim şi prin credinţa în Dumnezeu, ca să ajungă acolo unde visează. Am întâlnit, din păcate, persoane care, în drumul lor, nu ţin cont că celălalt îi este rudă, nici că e moş sau frate, copil sau tată. Şi asta eu cred că e cauzată de modul de viaţă foarte libertin. Şi de aici şi îndepărtarea de credinţă.

„Omogenizarea lumii“

Adriana Hurjui, 21 de ani, studentă
: Secularizarea este procesul prin care se încearcă luarea în seamă a tuturor curentelor, a tuturor părerilor, a ceea ce este la noi, a ceea ce este în străinătate. Luând în considerare toate aceste mişcări, tot ce înseamnă nou, nu înseamnă că luăm şi ce este bun, pentru că astfel ne putem îndepărta de Dumnezeu, de tradiţia românească, identitatea noastră ca popor. Nu tot ce este nou este şi bun. De la Revoluţie încoace, tot am tins în afară, am încercat să ne ghidăm după statele care au îmbrăţişat democraţia înaintea noastră, am încercat să copiem pe alţii. Această tendinţă a omului spre nou, în detrimentul părăsirii identităţii sale spirituale poate veni şi din interiorul său. Şi aici şi-a pus amprenta perioada comunistă, în care poporul român, după cum ştim, a fost nevoit să stea, să zicem, mai departe de Dumnezeu, pentru că religia nu s-a mai studiat în şcoli, n-a prea fost voie ca poporul să arate ce crede şi ce simte. Această perioadă şi-a pus amprenta asupra formării omului, desigur, pentru că, având o pregătire religioasă mai slabă, tendinţele sunt mai mult spre ceea ce înseamnă laic.

Secularizarea poate fi combătută, iar în această direcţie are un cuvânt de spus şi Biserica, predarea religiei. Iar atunci când omul cunoaşte ceea ce se întâmplă, poate şi el să ia o decizie.

Bine, dacă omul secularizat nu vine la biserică, Biserica poate să iasă şi în afară; după cum ştim, Biserica încearcă deja acest lucru prin fel de fel de conferinţe, prin studiul în şcoli şi trebuie să abordeze metode cât mai practice, astfel încât oamenii să fie atraşi de ceea ce aud şi spre calea pe care vrea să-i conducă aceasta.

Cristian Oţel, 42 de ani, inginer: Secularizarea este amestecarea lumii, astfel încât să ajungă la un punct comun, omogenizarea ei. Asta este, în general, secularizarea. Din punctul nostru de vedere, situaţia este mai complicată... Ne depărtăm pe zi ce trece de valorile noastre de sute de ani. Cred că la sat se mai păstrează cu adevărat şi asta ar fi singura noastră şansă să rămânem legaţi de identitatea nostră, să nu tindem spre această omogenizare. Cred că dacă omul nu va exterioriza ceea ce simte, credinţa sa, va fi luat de valul lumii în care trăieşte. Iar credinţa aceasta a fiecăruia trebuie să fie cultivată şi ea pentru a fi exteriorizată. Şi acest lucru nu se poate face decât în familie, de către mamă, primul teolog, şi apoi în Biserică.

„O răsturnare a principiilor“

Maria Diaconeasa, 58 de ani, a lucrat în administraţie
: Lumea era altfel înainte, cu un grad de civilizaţie mediu, dacă se poate spune aşa, dar era, totuşi mai mult respect faţă de semenii noştri. Acum, oamenii sunt mai civilizaţi, dar s-au îndepărtat de rădăcinile lor, pentru că fiecare percepe şi interpretează democraţia în felul lui. N-aş putea spune că oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu, pentru că, cine are o credinţă, s-a născut aşa, indiferent de vremuri, rămâne cu ea în suflet.

Cristina Oţeleanu, 37 de ani, consilier juridic: I-aş spune mai bine o degenerare a societăţii. Ştiinţific, ar fi o evoluţie firească, ciclică, istorică a omenirii. Poate! Asta dacă e să dăm o explicaţie oficială şi făcând o analogie cu evoluţia istorică şi evoluţia umanităţii. Există pe curba lui Gaus un punct culminant şi de acolo totul coboară, dar raportându-ne strict la ţara noastră, cred că vorbim despre o deprofesionalizare totală, despre o răsturnare a valenţelor, a principiilor morale, sociale. Nu se poate combate acest proces, ci cred că trebuie schimbat de la vârf în jos. Deci, piramidal, dar piramidal s-a schimbat total. Şi asta din moment ce oamenii care sunt puşi la vârf, cei care implementează, cei care gestionează sunt cei care strică totul şi schimbă aceste valori, nu văd cum ar putea fi modificată altfel decât înlăturându-le. Dar nu văd nici pe cineva care să le ia locul şi să restabilească ordinea de drept.

În ceea ce priveşte latura spirituală, cred că există o frică de Dumnezeu, o frică de o judecată mai mare înainte, manifestată prin abţineri de la a face lucruri rele.

Ei bine, astăzi această frică a fost înlăturată şi cred eu că evoluţia asta ştiinţifică a avut părţile ei pozitive şi părţile ei negative, ca orice fenomen care se întâmplă.

Florin Nichifiriuc, 27 de ani, programator web: Oamenii, înainte, erau mult mai apropiaţi între ei. La sat, de exemplu, oamenii luptau foarte mult pentru comunitate, astăzi nu mai este aşa, fiecare încearcă să iasă în evidenţă cu ceva. Însă în ceea ce priveşte credinţa în Dumnezeu, nu ştiu dacă sunt sau nu diferenţe. Eu cred că românii, cel puţin, sunt credincioşi, spirituali prin excelenţă. E adevărat că nu este aşa de intensă această credinţă, însă omul crede în ceva. Cred că una dintre cauzele acestei schimbări este modernizarea rapidă a lumii în care trăim, evoluţia rapidă a civilizaţiei.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!