Cultură
„Ce noroc că dantela mea nu poate vorbi“

„Ce noroc că dantela mea nu poate vorbi“

Raluca Brodner, 15 Septembrie 2010

Până la sfârşitul acestui an, Muzeul Naţional Peleş din Sinaia îşi aşteaptă vizitatorii într-o atmosferă distinsă, care aminteşte de parfumul saloanelor din secolul al XIX-lea. Vorbim aici despre aplecarea suveranelor - regine sau prinţese - spre arta dantelei şi a broderiilor, despre o expoziţie cu totul aparte, numită sugestiv "Dantelele reginelor".

Colecţia de vestimentaţie şi dantele, expusă la Peleş, este a doua expoziţie din proiectul Cochetărie feminină, după cea intitulată "Evantaiele". Elegantele ţinute purtate în vremurile de odinioară de marile doamne ale familiei regale a României au fost prezentate, până acum, în mai multe muzee din ţară. Organizarea acestei expuneri se datorează în mare măsură contribuţiei istoricului de artă Adina Nanu, din Bucureşti, cadru universitar din 1950, adică de 60 de ani. După cum singură spune, Adina Nanu a acceptat invitaţia Muzeului Peleş de a organiza împreună o expoziţie, ştiind că în patrimoniul muzeului se află dantele preţioase lucrate de regina Elisabeta. Drept urmare, istoricul de artă a grupat veşminte regale din colecţia proprie (două fote ale reginei Maria şi o maramă a prinţesei Ileana) şi o bogăţie de alte costume, broderii şi dantele, în total 60 de piese de o rară frumuseţe.

Legende, estetică, modă

Originea dantelei este ţesută din mistere întreţinute de felurite legende care încearcă să explice sursele acestui meşteşug, cum se întâmplă şi în cazul celorlalte arte textile. Cea mai cunoscută legendă vorbeşte despre o tânără din Veneţia care îşi aştepta iubitul marinar plecat în largul oceanelor. Ca să îi aline dorul, marinarul i-a lăsat fetei ca amintire un coral. Tânăra privea îndelung coralul. Într-una din zile i-a venit în minte să imite ornamentele atât de migăloase ale coralului, cu ajutorul unui ac şi al firelor de aţă.

Revenind în planul realităţii, trebuie spus că la noi, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului următor, femeile din înalta societate încep să adopte o vestimentaţie elegantă, după moda veneţiană şi cea pariziană. Sunt la mare căutare accesoriile precum mănuşile, evantaiele, pălăriile, umbreluţele. Bineînţeles, suveranele erau un model pentru întreaga lume feminină din epocă. Este ştiut că reginele, prinţesele dădeau tonul, atât din punct de vedere vestimentar, cât şi al atitudinii etice şi estetice.

Elisabeta, Maria şi Elena, reginele

Potrivit unui comunicat emis de Muzeul Naţional Peleş, regina Elisabeta (1843 - 1916) avea un colţ numai al ei, dedicat exclusiv dantelelor. Regina, recunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva, desfăşura, pe lângă activităţile de scriitoare, pictoriţă şi muziciană, activităţi precum practicarea lucrului de mână. Asemenea unei artiste, a lucrat neîntrerupt, cu talent şi ingeniozitate la broderiile sale. Din cartea scrisă de prietena ei, lady Katharin L. Hoare, despre dantela cu suveică ("The Art of Tatting", publicată la Londra, la editura Longmans, Green and Co, în anul 1910) şi ilustrată cu exemple din creaţiile reginei, aflăm mulţimea domeniilor în care s-a lansat, de la vălul de iconostas al bisericii din Sinaia sau acoperământul de potir, cusut cu perle veritabile, şi până la cuvertura de pat şi rochiţa nepoatei ei cu acelaşi nume, Elisabeta. Cea mai cunoscută piesă este scutecul pentru botezul micului prinţ, care avea să devină regele Carol al II-lea, născut în 1893, şi care a primit medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris, din anul 1900.

Regina Maria (1875 - 1938), considerată cea mai elegantă şi frumoasă suverană din Europa. A învăţat, încă din copilărie, pe lângă muzică şi pictură, tehnicile broderiei şi dantelei. Prin tradiţie, i se atribuie motivul crucii gamate, preferată şi emblematică pentru spiritul reginei, cusută pe o faţă de masă şi reprezentată în chip deosebit în lucrările sale plastice.

Regina Elena (1896 - 1982), mama regelui Mihai, nu a avut o viaţă foarte uşoară, şi este cunoscută drept cea mai discretă dintre reginele României. Cuverturile brodate de regina-mamă, păstrate în Palatul Elisabeta din Bucureşti, poartă imprimeul motivelor orientale, iar garoafele şi bujorii roşii amintesc de copilăria din Grecia a reginei.

În practicarea lucrului de mână, regina Elena a fost călăuzită de gândurile scrise de regina Elisabeta în prefaţa cărţii despre dantele: "Câte griji şi necazuri, câtă adâncă angoasă şi tristeţe (e ţesută) în tăcutul lucru al femeii. (…) Multe ar spune: Ce noroc că dantela mea nu poate vorbi. Ce uimitor ar fi să-şi ridice vocea şi să dezvăluie gândurile… (…) Cusătura ascunde ici o lacrimă, dincolo un oftat sau o vorbă reprimată, care rostită ar fi rănit…"

Criticul de artă Adina Nanu a acceptat invitaţia Muzeului Peleş de a organiza împreună o expoziţie, ştiind că în patrimoniul Muzeului se află dantele preţioase lucrate de Regina Elisabeta. Drept urmare, a grupat veşminte regale din colecţia proprie şi o bogăţie de alte costume, broderii şi dantele, în total 60 de piese de o rară frumuseţe."


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!