Repere şi idei
Cea mai ascultată rugăciune

Cea mai ascultată rugăciune

Augustin Păunoiu, 24 August 2018

Nu există om lăsat de Dumnezeu pe pământul acesta care să se fi născut altfel decât dintr-o mamă. Aș fi spus și dintr-un tată, dar Întruparea lui Hristos mi-ar infirma imediat alegația. Pentru mama care ne-a născut, fiecare dintre noi are un respect deosebit. Românii au multe vicii, dar și destule calități. Oricât de rău ar fi jignit de cineva, insultat, blestemat, pe român nu-l doare atât de tare și nu ripostează vehement ca atunci când este înjurat de mamă. Pentru că mama e sfântă în conștiința lui. De aceea n-ar trebui să existe rugăminte făcută de mamele noastre către noi la care să rămânem impasibili. Pentru că așa a fost și Hristos, Fiul Sfintei Maria, față de Maica Sa. Întotdeauna ascultător. Și nu numai în timpul vieții Sale pământești. Ci și acum putem spune fără să greșim că mijlocirea pe care Născătoarea de Dumnezeu o aduce înaintea Fiului Ei pentru oameni nu poate fi egalată ca eficacitate de nici o altă rugăciune a noastră, fiindcă ea este cea mai ascultată.

Pilda de astăzi cuprinde istoria unei minuni săvârșite de Maica Domnului, în România secolului trecut la Aiud, într-o temniță unde comuniștii atei îi închiseseră pe cei care mărturiseau credința creștină.

Părintele Sofian Boghiu povestea că un coleg mai tânăr de temniță, la Aiud, într-o anchetă extraordinar de grea, şi-a terminat răbdarea şi şi-a pus în gând să găsească un mijloc ca să-şi curme viaţa. Şi-a adus aminte însă că afară, în libertate, bunica lui îi spunea mereu: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!” În timpul anchetei, cel torturat și-a adus aminte de acest lucru. Şi spunea tot el: „Către Mântuitorul nu aveam curajul să mă rog, pentru că săvârșisem păcate nu puține. Către Maica Domnului, care a fost şi ea pământeană ca şi noi, m-am rugat. Scurt, o rugăciune la disperare: «Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile şi presiunile care mi se fac aici. Ajută-mă!»”

Omul s-a rugat în camera unde era închis şi, peste câteva clipe, a văzut intrând prin uşa înaltă a celulei o făptură îmbrăcată în alb cu un Prunc în braţe: „M-ai chemat. Am să te ajut. Fii în pace”. Şi a plecat mai departe. Anchetele nu s-au terminat odată cu apariția Maicii Domnului și nici perioada de temniță. Omul acela, își amintea părintele Sofian, a îmbătrânit în închisoare, a stat 20 de ani în pușcărie la Polul Nord undeva, în lagărul de la Vorkuta. Dar toată viața lui a fost foarte liniştită, sufletul lui în pace, deşi suferinţele erau destul de grele. Maica Domnului a ajutat în momentul următor rugăciunii sale. Această întâmplare, adaugă părintele Sofian, o ştiu de la cel care a păţit-o, el mi-a spus-o; şi în închisoare nu se minte. În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui. Mi-a spus bietul om ce-a păţit şi cum i s-a rezolvat problema.

Aşa face Maica Domnului grabnic ajutătoare! Însă cu o condiție: rugăciunea să fie făcută cu tot dorul, cu toată fiinţa, cu toată puterea, cu toată încrederea. Atunci rugăciunea se împlineşte în momentul următor. Nu trebuie timp şi cereri prea lungi. Uneori e nevoie de rugăciune multă și îndelungă ca să ne liniștim noi, să ne adunăm, să ne concentrăm către Dumnezeu. Alteori, în momente din acestea foarte grele, pe loc, atunci ți se răspunde”.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!