Biserică şi societate
Cea mai frumoasă carieră a Evei este maternitatea

Cea mai frumoasă carieră a Evei este maternitatea

Pe 22 ianuarie 2019, Senatul newyorkez a votat o lege prin care avortul dispare cu totul din Codul penal, nemaifiind considerat omucidere, aprobând efectuarea lui până în luna a noua de sarcină, adică până în momentul nașterii, chiar și în absența unui medic, indiferent de motiv, în baza unui act pentru sănătatea reproducerii, HRA. Aparent, o mare victorie a feminismului, prin care femeia și-a câștigat trupul doar pentru sine, dispunând autonom asupra lui, având puterea să decidă până în ultima clipă dacă fătul adus la termen va fi lăsat în viață sau va fi declarat avortat și, în consecință, ucis.

Deși avortul nu era interzis în America, adoptarea legii în noua formulă am citit-o de câteva ori, în speranța că nu am înțeles bine, că îmi scapă nuanțele situațiilor încadrabile în acest paragraf legislativ. După a treia lectură a legii americane m-am întrebat hamletian, privind în gol: To be or not to be?

Va fi întrebarea de bază a secolului ce se naște sub ochii noștri, de fapt, care se stinge sub ochii noștri.

Mi-am dat seama că lucrurile scapă de sub control, pentru că legea dă dezlegare absolută - avortul e aprobat până la naștere, indiferent de motiv, chiar și în absența unui medic. Cine garantează sănătatea mamei dacă nu este asistată de personal calificat? Adică, nu doar copilul nu va avea nici o șansă, ci nici mama, având în vedere că orice declanșare a nașterii provoacă hemoragii care, dacă nu sunt controlate, pot cauza decesul. Copiii avortați până în clipa nașterii sună a politică demografică, a eugenie, căci așa e denumit controlul populației prin natalitate. Cine a dezvoltat politici de eugenie, aruncând acei fetuși care nu corespundeau standardelor demografice? Doar naziștii, în lagărele de exterminare.

Ceea ce scriu acum aș vrea să ajungă pe masa unui cabinet de planning familial, alături de revistele specializate în contra­cepție, pentru ca o persoană însărcinată să poată citi și acest punct de vedere, în sala de așteptare fiind, programată pentru un avort, indiferent de stadiul sarcinii. Ceea ce urmează va lua forma unei scrisori pentru orice femeie din New York sau din lumea întreagă. Ar fi un miracol să o citească înainte de a lua hotărârea de a avorta.

Către Mary Ann

Draga mea,

E ciudat să vorbești cu o mamă despre dreptul copilului ei nenăscut de a se naște, de a pleda în fața ei ca în instanță, că trebuie să protejezi copilul de propria mamă, să-l faci să nu se simtă înainte de naștere într-o închisoare, pentru că uterul nu mai e potirul aducător de viață pe pământ, nu mai e oaza ce ține orice primejdie departe, ci se întoarce împotriva propriei creații, se neagă pe sine, negându-și creația, viul din interior.

În La răsărit de Eden de John Steinbeck, una din eroine se înțeapă cu o andrea să își ucidă copiii... aceeași metodă a fost folosită la Saratoga în 2019 pentru a declanșa un avort în lipsa medicului... desigur, femeia a murit... Dar eu pe femeia aceea nu o cunosc, în schimb, pot să îți spun că aveam o verișoară foarte frumoasă și tânără care a plecat să muncească la oraș. Luase viața în piept la 18 ani, apoi la gară a sosit un sicriu pe care familia nu l-a deschis niciodată. Întrebările noastre de copii au rămas fără răspuns până când am ajuns la vârsta la care puteam înțelege răspunsul lapidar al cauzei: un avort artizanal. Mergeam cu părinții să depunem flori la mormântul unde o fată de 18 ani și pruncul ei zăceau alături în mormânt, victime ale ignoranței unor mâini criminale, a spaimei de a-și asuma un copil. Făcuse o greșeală, dar ce a urmat a fost cu mult mai mult decât dacă l-ar fi lăsat să se nască.

E trupul meu, dar pot să fac ce vreau cu el?

O să-mi spui că se va renunța doar la copiii care nu au șansa de a fi normali. Vom renunța la toți copiii care sunt bolnavi? Îi vom lăsa doar pe cei puri din punct de vedere biologic? O altă rasă ariană? Devine lumea un țarc neonazist? Fetuși scoși cu forța din pântecele mamei, fără anestezie, experimente în direct pe corpul uman făceau naziștii, dar, acum, se vor găsi suficiente mame anonime care să își doneze corpul experimentelor cu sentimentul că li se oferă onoarea de a servi progresul. Politicienii au votat, dar medicii? Cât va fi știință și cât complicitate la crimă? Cine va decide dacă într-adevăr copiii trebuie avor­tați din cauze medicale? Și dacă analizele vor fi eronate? Dacă se vor comunica rezultate eronate... intenționat?

Sub umbrela unei formule maligne – E corpul meu și fac ce vreau, i se induce mamei, injectându-i-se în vene acel arbeit macht frei din perioada Germaniei lui Hitler. Sub această lozincă adormitoare de neliniști, femeile erau conduse în camera de gazare și li se spunea că vor face duș după o zi de muncă. Uneori, trupurile înfrigurate primeau apă rece și experimentul era amânat, dar alteori gazul mortal punea capăt vieții. Din lozinca „e trupul meu și fac ce vreau cu el” femeia poate ieși sterilă din cabinetul medical după o intervenție asistată, dar poate ieși în sicriu din camera unde lucrurile au fost improvizate macabru.

Spune-mi, te rog, toamna, când scoți din pământ bulbul de lalea să nu înghețe peste iarnă, pe care îl ții la cald, în cămară, când privești oul acela vegetal din palma ta, e doar o ceapă comună sau vezi în el sămânța din care va ieși la primăvară o splendoare swanee de lalea neagră? Din momentul în care pulsează viața și se divid celulele formând primul țesut, acolo e viață, e un om în prima fază a formării sale. Nu te lăsa păcălită că nu are forma de la sfârșitul celor nouă luni...

Nu perfecțiunea somatică definește fundamental omul

Sunt atâția artiști mari care s-au născut cu o infirmitate. Ce ar fi însemnat ca lumea să renunțe la ei? Doar some perfecte. Fiecare om are un dar al său, mamele care au născut copii cu probleme au suferit, dar, ajungând să-i cunoască, și-au spus că nu ar fi renunțat la ei... pentru că, în definitiv, nu perfecțiunea somatică e cea care ne definește pe noi, ci căldura, iubirea dăruită de noi altei ființe, empatia, rezonanța sensibilă cu acele fibre care nu se vor vedea niciodată la un control medical, nu vor apărea în analize.

Când moare un om, materia rămasă e cu câteva grame mai ușoară, acele câteva „grame” de suflet, grame prețioase ale duhului. Chiar poți răspunde cu exactitate asupra a ceea ce e viabil și ce nu e viabil? În realitate, femeie, ratezi singura și cea mai frumoasă carieră a Evei, maternitatea. Președintele Franței, Emmanuel Macron, spunea că doar femeile needucate (proastele) fac copii. Dar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață altceva: „Dați-mi o gene­rație de mame creștine și voi schimba fața lumii”.

Înainte, femeile, atunci când se iveau complicații în legătură cu sarcina, spuneau: „Domnule doctor, dacă e să alegeți între mine și el, alegeți-l pe el, eu am trăit!” Astăzi, mamele spun: „Voi face eu altul, sau se poate și fără...”

Chiar dacă vei avea ulterior o viață impecabilă și te vei mântui, cum va fi dacă într-o zi, după ce vei muri, în drumul spre Rai, te va opri un înger și îți va spune: „Știi, ești mama mea... Ce mai faci, mamă?”

Până atunci, o să-ți vorbesc de niște oameni: Nick Vujicic, unul dintre cei mai buni oratori motivaționali de astăzi, s-a născut fără mâini și fără picioare, în statul New York, ar fi fost pe lista copiilor avortabili. Și totuși, ce minune de om... I-a dat Dumnezeu creier cât să compenseze mâinile și picioarele pe care nu le-a primit în dar la sosirea în viață. Are copii frumoși, întregi și o femeie care îl iubește... ­

Fă-mă să înțeleg, ce anume era de aruncat la omul ăsta? Christy Brown și piciorul lui stâng? Dacă toți am fi perfecți din start... Dar Jean Dominique Bauby care a scris o carte clipind din ochi pentru fiecare literă dictată. Oamenii sunt perfectibili și imprevizibili ca destin. Corecturile genetice artificiale nasc aberații. Știai că Feodor Dostoievski a suferit de epilepsie? Unul dintre cei mai mari și mai profunzi gânditori pe care i-a avut ome­nirea... Ni-i trimite Domnul să ne-ncerce mila...

Legea liberalizării avortului a trecut cu scorul de 38-24. Metaforic, 38 de voturi exprimând starea de febră a organismului uman, bolnav și îmbolnăvit de decizii aberante, iar 24 care s-au opus exprimă simbolic vârsta la care femeia, biologic vorbind, e în apogeul inflorescenței roditoare. Nici cifrele de pe tabela morții nu sunt întâmplătoare.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!