Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Cea mai veche descoperire creştină din Câmpia Română

Cea mai veche descoperire creştină din Câmpia Română

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Dumitru Manolache - 26 Feb 2010

În toamna anului 2001, prof. dr.Vasile Boroneanţ, cercetător la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, a început, la Chitila, în imediata apropiere a Bucureştiului, săpături arheologice pe un grind colmatat de pe cursul râului Colentina. Aici au fost scoase la iveală, printre alte obiecte, un cuptor de redus minereul de fier, din secolele al IV-lea - al V-lea, care a funcţionat în aşezarea dacică de aici, şi un sceptru de forma unei mitre de arhiereu, care are deasupra, dispuse în cruce, pastile cu ornamente incizate în formă de crenguţă de brad. Descoperirea este deosebit de importantă pentru că ea dovedeşte că în secoleleal IV-lea - al V-lea,de când datează piesa, populaţia dacă din zonă era creştinată. Sceptrul dacic de la Chitila este cea mai veche descoperire creştină din Câmpia Română.

Unul dintre cele mai interesante situri arheologice din sudul ţării este, fără îndoială, cel de la Chitila, din imediata apropiere a capitalei. Cercetările arheologice efectuate la Chitila-fermă, de pe grindul colmatat, situat la nord-vestul localităţii, între calea ferată Bucureşti-Ploieşti şi cursul râului Colentina, au pus în evidenţă o locuire din secolele al II-lea - al V-lea, aparţinând carpo-dacilor. Aşezarea era cunoscută din cercetările de teren efectuate anterior aici. Importantele piese arheologice descoperite la Chitila-fermă fac dovada unei vieţi economice, sociale şi religioase bine organizate, dar la un nivel de dezvoltare caracteristic lumii barbare de la periferia imperiului roman din acea vreme. Materialul ceramic este prelucrat cu mâna şi cu roata olarului, chiar în aşezare. Există însă şi o importantă cantitate de ceramică de factură romană, rezultată din importurile pe care po-pulaţia locală le făcea pe calea schimbului cu locuitorii din Dacia cucerită, din Scythia Minor, Moesia sau din alte provincii mărginaşe ale imperiului.

Populaţia din această aşezare avea o organizare militară, idee susţinută de descoperirea unor vârfuri de săgeţi, de suliţe, pinteni de călăreţi etc.

În aşezare se practicau păstoritul, agricultura, activităţile casnice, cum erau torsul, împletitul, cioplitul lemnului şi pescuitul.

Un sceptru creştin din bronz, care a aparţinut unei căpetenii sau unui arhiereu

Dintre multele piese arheologice găsite aici de echipa de arheologi condusă de prof. dr. Vasile Boroneanţ se remarcă în mod deosebit un sceptru de bronz, în formă de mitră. „Piesa face dovada faptului că daco-carpii erau la acea dată creştini, credinţă pe care o împărtăşea şi conducătorul comunităţii, care putea fi chiar un preot cu rang înalt, după forma şi motivele ornamentale ce le prezintă“, ne-a declarat profesorul Boroneanţ. Cercetătorul este de părere că sceptrul este de fabricaţie locală, fiind realizat de un meşter puţin priceput, dar foarte bun cunoscător al tradiţiilor traco-getice ale zonei, cu origini preistorice indubitabile. „Piesa este un arhetip ce are forma unei mitre de arhiereu şi prezintă un orificiu mai larg la bază pentru introducerea unui mâner din lemn. Deasupra prezintă un orificiu mai mic, în care era încastrată o cruce, făcută probabil tot din bronz, care s-a pierdut“, ne-a spus domnul Boroneanţ.

Similitudini cu sceptrul miniatural de pe colierul de la Şimleu Silvaniei

După lungi cercetări, forma originară a sceptrului a fost reconstituită, cu sprijinul imaginilor de pe piesele monetare de epocă şi de podoabă, precum şi cu ajutorul informaţiilor pe care le-a furnizat ceramica descoperită în areal. „Un element convingător şi indubitabil este prezenţa globului cruciger de pe emisiunile monetare în care împăraţii din dinastiile constantiniană (324-364), valentiniană (364-378), teodosiană (379-457), leoniană (457-518), iustiniană (518-610) şi apoi a heraclizilor (610-717) şi a celor care au urmat sunt prezentaţi purtând în mâini globul cu cruce. Fără îndoială, forma globulară a sceptrului face parte din tradiţia dacică a arealului şi este atestată şi prin sceptrul descoperit în mormântul dacic de secol al III-lea de la Peretu, cu ascendenţă în cele din piatră şi lut din Epoca pietrei şi din cea a bronzului, în special cele din cultura Tei de la Căţelu Nou, Băneasa, Butimanu etc. Forma în lobi a globului are origine în coroana imperială bizantină şi este susţinută ornamental de motivul în crenguţă de brad aplicat prin nituire, dispus în cruce pe calota piesei, înscrisă şi ea pe un plan în cruce prin incizie şi care îmbracă întreaga piesă. În deschiderile ovale de pe lobii sceptrului au existat, probabil, încastrate pietre preţioase care s-au pierdut odată cu crucea de deasupra“, ne-a mai spus profesorul Boroneanţ. Crucea şi planul de cruce de pe sceptru de la Chitila sunt identice, ca formă, cu elementele ornamentale repezentate pe sceptrul miniatural de pe colierul de la Şimleu Silvaniei. Identificarea similitudinilor a fost posibilă după publicarea, în 1994, a rezultatelor cercetărilor întreprinse asupra celebrului colier de către germanul Torsten Capelle şi reconstituirile formei sceptrelor făcute de belgianul Piere Bastien (într-un studiu referitor la busturile împăraţilor romani, publicat în 1992). Astfel, cele două obiecte reprezintă piese arhiereşti de cult. Ele au comun atât forma globulară cât şi crucea cu braţe egale, cu diferenţa că pe sceptrul de la Chitila aceasta se află deasupra, în timp ce pe sceptrul din colier se află incizată pe partea exterioară a globului.

Elemente ornamentale dacice aplicate pe un obiect creştin

Conform părerii aceluiaşi cercetător, motivul în crenguţă de brăduţ face parte din catalogul elementelor ornamentale utilizate pe coifurile dacice de la Poiana Coţofeneşti, Agighiol, Porţile de Fier şi Peretu, fiind atestat în continuare şi în secolele al II-lea - al V-lea şi următoarele pe piese ceramice (în special capace de recipiente), vase sau opaiţe ornamentate în relief sau prin imprimare în tehnica terra sigillata din lumea carpo-dacică, aparţinând culturii Chilia-Militari din Câmpia Română şi dacilor liberi din vechiul regat dacic. Acelaşi motiv mai este întâlnit şi pe ceramica provincială romană din Sciţia Minor, Moesia, Panonia sau din provinciile vecine din imperiu. Motivul globular (globul cruciger - cu cruce deasupra) este prezent pe piese de podoabă, cum sunt cerceii din aur descoperiţi în Sciţia Minor, dar şi pe alte obiecte de podoabă, iar cel al mitrei este înrudit ca formă cu coroanele.

Creştinismul a fost un factor activ în procesul formării poporului român

Sceptrul descoperit la Chitila este foarte important pentru că prezenţa lui într-o aşezare dacică din Câmpia Română aduce informaţii noi cu privire şi la formarea poporului român, „în care creştinismul a fost factor activ, fiind răspândit în limba authtonilor, atât prin raporturile de înrudire dintre populaţia încreştinată din zona cucerită de romani cu cea a dacilor rămaşi liberi, cât şi prin faptul că în armata romană se înrolau luptători creştinaţi, vorbitori de limbă daco-carpică. Prin armată şi veterani, creştinismul a putut să se răspândească în sânul populaţiei locale, fapt susţinut de martirii creştini militari sau foşti militari de origine traco-dacică sau trăitori pe acest spaţiu istoric“, este de părere profesorul Boroneanţ.

Legalizarea creştinismului de către împăratul Constantin cel Mare a avut consecinţe importante pe teritoriul fostei Dacii. Profesorul Boroneanţ crede că procesul încreştinării strămoşilor noştri „a fost desăvârşit în epoca medievală de către cnezii, voievozii şi arhiereii din Principatele Române care, după căderea Constantinopolului, se considerau urmaşi ai dinaştilor bizantini. ...Sceptrul acesta dovedeşte că la acea dată daco-carpii erau deja creştini, iar creştinarea goţilor, ca aliaţi ai lor împotriva Imperiului Roman, face parte din coaliţia politică, din convieţuirea dintre aceştia în zonă, şi constituie un proces normal în acest context istoric. La fel de normală trebuie considerată şi relaţia populaţiei daco-carpice cu cea din Sciţia Minor, unde trăiau creştini, fraţi de limbă şi sânge, sugerată şi de descoperirile de la Dinogeţia, Histria, Axiopolis, Halmyris, Noviodunum, în ultimele două aşezări fiind găsite cripte cu martiri creştini“.